en-USro-RO

Inregistrare | Login
12 decembrie 2017

Calendarul zilei

Marţi, 12 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Fc. Maria de la Guadalupe *; Epimah şi Alexandru, m.
Liturghierul Roman
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet (alb), II
Lectionar
Is 40,1-11: Dumnezeu mângâie poporul său.
Ps 95: Iată, Dumnezeul nostru va veni cu putere.
Mt 18,12-14: Aceasta este voinţa Tatălui vostru care este în ceruri: să nu se piardă niciunul dintre aceştia mici.
Meditatia zilei
Marţi din săptămâna a 2-a din Advent

1Rg 17,1-6; Ps 120; Mt 5,1-12

 

În predica de pe munte, în fericiri, mai presus de toate, Isus îşi revelează inima sa: „FericiţiY fericiţiY fericiţiY„. El ne iubeşte, vrea fericirea noastră şi ne învaţă calea, o cale departe de iluziile bogăţiei, ale puterii, ale bucuriilor facile, legături care ne îndepărtează de el şi de adevărata fericire.

Calea pe care Isus ne-o învaţă este aceea pe care el însuşi a parcurs-o şi pe care vrea să mergem şi noi împreună cu el, şi care conduce la „fericirea” mult diferită de aceea pe care lumea o caută. Lumea spune: „Fericiţi cei bogaţi, fericiţi cei ce se bucură, fericiţi cei duri care îşi împing în faţă toate revendicările lorY„: sunt fericirile egoismului. Isus ia poziţie în mod paradoxal, unind termenii în netă contrapunere între ei: „Fericiţi cei săraci, fericiţi cei ce plângY„. Isus ne invită să privim în profunzime, pentru a vedea lucrurile care contează cu adevărat, acelea care deja acum ne dau bucuria şi în condiţii de suferinţă, de durere, de sărăcie: blândeţea, umilinţa, milostivirea, şi care sunt premisele necesare pentru un bine mai mare: unirea cu el. Din acest motiv, ultima fericire este cea mai paradoxală: în nedreptăţi, spune Isus, veţi găsi fericirea, dar cu o condiţie: dacă veţi fi cu mine: „Când vă vor persecuta, vă vor insulta şi vor spune tot răul împotriva voastră din cauza mea, bucuraţi-vă şi veseliţi-vă!”

Între evanghelie şi prima lectură, care începe ciclul lui Ilie, evidenţiem o legătură. Ilie este un mare martor al sfinţeniei lui Dumnezeu într-un moment de decădere şi nu poate să suporte răul idolatriei. De aceea, el îi anunţă lui Ahaz pedeapsa lui Dumnezeu şi, ca urmare, este căutat pentru a fi omorât, dar Domnul îi spune: „Mergi de aici şi ascunde-te!”
Fericirile sunt promisiuni de bucurie, nu ameninţări, ele par deci în contrast cu acest text al Vechiul Testament. În realitate, Isus îi proclamă fericiţi pe cei „flămânzi şi însetaţi de dreptate”, adică de sfinţenie, şi suferă persecuţii din cauza lui. Există deci, pentru Ilie, fericirea pe care Dumnezeu o pregăteşte şi pe care Isus va veni să o proclame nouă veacuri mai târziu.
Însă în evanghelie există un aspect nou: milostivirea. Isus revelează că sfinţenia lui Dumnezeu este milostivire, nu duritate, şi îi declară fericiţi pe cei care, imitând pe Dumnezeu, sunt milostivi. Oricărei durităţi, oricărei injustiţii trebuie, cu ajutorul Domnului, să-i opunem mila, aşa cum Isus a acceptat suferinţa extremă pentru a-şi arăta milostivirea faţă de noi.
Să primim mesajul surprinzător al fericirilor şi să ne rugăm Domnului ca el să ne ajute să ni-l amintim şi să-l trăim în circumstanţele zilnice, pentru a aduce lumii mărturia profetică la care Domnul ne cheamă ca discipoli ai săi.