en-USro-RO

| Login
17 octombrie 2018

Calendarul zilei

Miercuri, 17 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Ignațiu din Antiohia, ep. m. **; Osea, profet
Liturghierul Roman
Sf. Ignațiu din Antiohia, ep. m. **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Fil 3,17-4,1: Patria noastrã este în ceruri 
Ps 33: Domnul mã elibereazã de orice teamã 
In 12,24-26: Dacã bobul de grâu, care cade în pãmânt, moare, aduce rod mult.
Meditatia zilei
Sf. Ignațiu din Antiohia, ep. m. **

1Rg 19,9.11-16; Ps 26; Mt 5,27-32

Lumea nu vrea să audă acest pasaj evanghelic, de o duritate extremă, deoarece nu înţelege că este vorba despre o exigenţă a iubirii. În aceste cuvinte pe care le-am numi atât de inumane avem revelaţia lui Dumnezeu ca şi în prima lectură, unde el nu se revelează în vântul zgomotos, nici în cutremur, nici în foc, ci în murmurul unui vânt uşor.
Suntem imediat atraşi de farmecul acestei revelaţii, dar istoria precedentă a lui Ilie, pusă alături de evanghelia de astăzi, nu ne permite să ne înşelăm. Dumnezeu vrea să-l consoleze pe profetul său, care a luptat aparent în zadar şi a ajuns la sfârşitul forţelor sale şi nu mai înţelege modul de lucru divin în viaţa sa. „Sunt cuprins de mare râvnă pentru tine, Doamne Dumnezeul universuluiY Am rămas numai eu singur şi iată că vor să-mi ia şi mie viaţa”.
Dumnezeu nu dă explicaţii: îl retrimite în misiune: „Întoarce-te şi du-te spre DamascY să-l consacri pe Iehu ca rege al lui IsraelY iar pe Elizeu să-l consacri ca profet în locul tău”. Prezenţa sa misterioasă a readus pace şi forţă în inima lui Ilie.
Lupta spirituală B ne spune evanghelia B nu admite compromisuri. Noi, în schimb, am vrea bucuria spirituală şi plăcerile vieţii, bucuria spirituală şi posibilitatea de a satisface tendinţele noastre naturale, dar cuvintele lui Isus nu ne lasă asemenea posibilităţi. Chiar şi sfântul Paul vorbeşte despre lupta „spiritului” şi a „cărnii”, care nu pot fi niciodată tovarăşi de drum, despre datoria de a da morţii în noi „faptele cărnii”, cum sunt necurăţia, calomnia, minciuna, forme de egoism ce ni se prezintă ca lucruri juste, ca drepturi pe care doar alţii trebuie să le respecte.
Să-i cerem Domnului ajutorul său pentru a conduce lupta noastră zilnică în pace, în bucuria pe care el ne-o oferă, mai mult, în bucuria care este el însuşi.