en-USro-RO

| Login
24 iunie 2018

Calendarul zilei

Duminică, 24 iunie 2018

Sfintii zilei
† NAȘTEREA SF. IOAN BOTEZÃTORUL
Liturghierul Roman
† NAȘTEREA SF. IOAN BOTEZÃTORUL
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefațã proprie
alb, P
Lectionar
Is 49,1-6: Voi face din tine lumina popoarelor.
Ps 138: Te laud, Doamne, pentru cã m-ai fãcut o fãpturã atât de minunatã.
Fap 13,22b-26: Ioan a predicat un botez al pocãinței întregului popor al lui Israel.
Lc 1,57-66.80: Se va numi Ioan.

2Cr 24,17-25; Ps 88; Mt 6,24-34

 

Când ascultăm, în prima lectură de astăzi din Cartea a doua a Cronicilor, fraza care condamnă idolatria evreilor din antichitate: „Locuitorii Iudeii au părăsit templul Domnului, Dumnezeul părinţilor lor, ca să se închine arborilor sacri şi idolilor”, avem impresia că acest lucru nu ne priveşte pe noi: desigur, noi nu venerăm nici arbori sacri şi nici idoli. Însă trebuie să reflectăm asupra faptului că şi noi suntem tentaţi de un fel de idolatrie care constă în a considera ca scop unele realităţi ce trebuie să fie pentru noi doar mijloace de folosit pentru a ajunge la scopul vieţii. Isus, în evanghelie, denunţă idolatria banului: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; ori pe unul îl va iubi şi pe celălalt îl va urî, sau pe unul îl va prefera şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi sluji şi lui Dumnezeu, şi mamonei”, adică banului.

Idolatria banului este atât de spontană. Banul este necesar pentru atâtea lucruri, nu este posibil să trăieşti fără el, deci e necesar să munceşti pentru a câştiga bani. Dar putem lucra numai pentru a câştiga bani? Banul devine scopul nostru, activitatea noastră este subordonată căutării banului. Dacă lucrăm astfel, nu suntem creştini, suntem idolatri: trăim pentru ban în loc să trăim pentru Dumnezeu. Banul trebuie să fie un servitor, nu un stăpân. Proverbul spune că banul este un bun servitor şi un stăpân rău. Dacă lucrăm pentru a trăi, trebuie să dobândim conştiinţa că lucrăm pentru progresul împărăţiei lui Dumnezeu. „Căutaţi B spune Isus B împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea sa, şi toate celelalte vi se vor da vouă”. Un creştin, când lucrează, are conştiinţa că slujeşte. În mod natural, munca sa îi permite să primească banii necesari pentru viaţa sa şi a familiei, însă el nu poate trăi fără bani; trebuie să caute să slujească cu iubire, să-şi facă munca în spirit evanghelic de slujire, plin de iubire. Scopul nostru este de a iubi, suntem creaţi pentru a-l iubi pe Dumnezeu din toată inima, pentru a-l iubi pe aproapele aşa cum Isus l-a iubit: aceasta trebuie să fie întotdeauna perspectiva noastră. Restul este secundar, chiar dacă poate părea foarte important.
Şi Isus ne invită să ne însuşim această atitudine: „Nu fiţi atât de îngrijoraţi pentru viaţa voastră că nu veţi avea ce mânca sau ce bea, nici pentru trupul vostru că nu veţi avea cu ce vă îmbrăcaY„ Trăiţi plini de încredere în Tatăl ceresc, care are grijă de voi: „Tatăl vostru ceresc ştie de ce aveţi nevoie”. Nu trebuie, deci, să permitem ca preocupările materiale să domine preocuparea spirituală esenţială, care este aceea de a creşte în iubire. Numai dacă multe persoane menţin această orientare, lumea va putea trăi în pace şi în dreptate, poate progresa în adevărata libertate, în adevărata fraternitate. Când, în schimb, domneşte idolatria banului, toate raporturile sociale sunt alterate şi atunci apare nedreptatea, violenţaY
„Căutaţi, înainte de toate, împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea lui”, în orice acţiune a voastră, „şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra!”