en-USro-RO

| Login
20 martie 2019

Calendarul zilei

Miercuri, 20 martie 2019

Sfintii zilei
Ss. Ioan Nepomuk, pr. m.; Paul, Ciril, Eugen și îns. m.
Liturghierul Roman
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Post
Liturghie proprie, prefațã pentru Postul Mare (I, II, III sau IV)
violet, II
Lectionar
Ier 18,18-20: Veniți sã facem planuri împotriva lui!
Ps 30: Mântuiește-mã, Doamne, în îndurarea ta!
Mt 20,17-28: Îl vor condamna la moarte.

Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 2-a din Post

Lam 2,2.10-14.18-19; Ps 73; Mt 8,5-17

 

Descriind cutremurătoarea situaţie a Ierusalimului, distrus şi devastat, Cartea Lamentaţiunilor revelează cauza profundă a acestei catastrofe fără precedent: „Profeţii tăi au avut viziuni înşelătoare şi mincinoase, nu ţi-au descoperit nelegiuirile, ceea ce ar fi putut îndepărta căderea ta. Ei au scos din viziunile lor oracole amăgitoare şi false”. Această frază merită să fie meditată deoarece noi toţi preferăm mai degrabă să auzim discursuri măgulitoare decât reproşuri şi ameninţări; preferăm să rămânem în iluziile noastre, în schimb, este necesar pentru binele nostru să ne fie descoperite lipsurile noastre. Profeţii nu au descoperit nelegiuirile Ierusalimului pentru a-i schimba soarta, s-au mulţumit doar să predice poporului ceea ce el dorea să asculte, pentru a rămâne în propria linişte şi pasivitate. Profeţii falşi promiteau pacea: „Pace, pace! Totul merge bine, nimic nu trebuie schimbat, nu este nevoie să facem nici un efort, putem să mergem înainte liniştiţiY„. Adevăraţii profeţi, în schimb, cum este Ieremia, îi acuzau pe falşii profeţi care spuneau: „Pace, pace”, când, în realitate, totul mergea spre nenorocire. Ieremia nu obosea să îndemne Ierusalimul, să-l recheme la observarea cea mai fidelă a legii lui Dumnezeu în dreptate, în solidaritate; dar nimeni nu-l asculta. Poporul prefera să asculte cuvintele celor ce le asigurau pacea în situaţia prezentă.

Noi, de asemenea, dacă suntem înţelepţi, ar trebui să dorim să ne fie descoperite lipsurile noastre, fiindcă aceasta este condiţia pentru a ne schimba soarta, adică pentru a progresa şi a evita daune mai mari. Când Sfântul Părinte reaminteşte învăţătura morală a Bisericii cu privire la respectul datorat vieţii încă de la începutul ei, cu privire la respectul pentru iubire şi fidelitate, sau în ce priveşte folosirea banului, sau pericolele capitalismului, predicile sale trezesc de obicei reacţii negative, critici, opoziţii. Lumea preferă cu hotărâre discursuri care nu deranjează, care încurajează mai degrabă să continue liniştită în direcţia pe care a apucat, care convine egoismului fiecăruia, dar care pregăteşte nenorociri pentru toţi.
Să cerem, deci, harul de a avea această dorinţă de a ne clarifica situaţia noastră spirituală, în modul de a putea corespunde la harul convertirii pe care Domnul ni-l oferă mereu. Viaţa creştină trebuie să fie o convertire continuă, o convertire care nu are în sine nimic trist, ci, dimpotrivă, deoarece ne pune într-un raport mai profund cu Domnul în pace, în bucurie, în generozitate. Să primim pacea lui Cristos întemeiată pe sinceritatea profundă cu care ne deschidem luminii sale, pentru a fi eliberaţi de rău.