en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

 

Gen 3,1-8; Ps 31; Mc 7,31-37

Orice ispită este, înainte de toate, o cunoaştere greşită a lui Dumnezeu. Şarpele, ispititorul, dă o falsă idee despre Dumnezeu, sugerând cu abilitate: Dumnezeu este gelos, este duşmanul libertăţii, este duşmanul cunoaşterii. El începe să exagereze legile impuse de Dumnezeu: „A zis Dumnezeu cu adevărat să nu mâncaţi din roadele niciunui pom din grădină?” Astfel, el insinuează deja că Dumnezeu limitează binele nostru mai mult decât trebuie. Femeia răspunde rectificând: ei pot să mănânce fructe din toţi copacii, numai pomul care se află în mijloc este interzis. Asta înseamnă că noi suntem liberi în multe lucruri, dar că fiinţa noastră în mod fundamental nu ne aparţine, ci că centrul ei este întotdeauna Dumnezeu. Şi ispititorul revine: „Nicidecum nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Dumnezeu, deci, este gelos, nu vrea ca omul să devină asemenea lui.

Adevărul este, în schimb, total altul, deoarece Dumnezeu a creat omul după imaginea sa şi vrea ca el să-i semene cât mai mult posibil, şi îl apără de unele ispite care îl împiedică să păstreze această asemănare.

Şi noi putem avea ispita de a accepta o idee falsă despre Dumnezeu, să ne îndoim de Dumnezeu. Când începem să ne îndoim de intenţiile lui Dumnezeu şi să creăm un Dumnezeu după imaginea noastră, gelos, invidios, care nu doreşte binele nostru, ci răul nostru, suntem pe punctul de a cădea în toate ispitele, care sunt întotdeauna ispite de egoism: a ne pune pe noi în centrul a toate, a căuta binele nostru în loc de a căuta binele. „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca unul care dă înţelepciune”; ea era orientată spre propriul bine.

Evanghelia de astăzi ne dă însă imaginea adevărată a lui Dumnezeu, care este bun, care nu-l împiedică pe om să crească, să se deschidă, ba chiar îl ajută. Cuvântul cheie al lecturii de astăzi este tocmai „a deschide”. Conform ispititorului, Dumnezeu se teme că s-ar deschide ochii bărbatului şi ai femeii. Isus, dimpotrivă, „deschide” ochii surdo-mutului, îi „deschide” spre cunoaştere: „Effata! Deschide-te!” Este cuvântul care a fost spus fiecăruia dintre noi în ziua Botezului:  Dumnezeu ne eliberează, permite vieţii noastre să se dezvolte, să fie în comunicare cu el. „Deschide, Doamne, inima noastră”, ne rugăm cu versetul dinaintea evangheliei, tocmai pentru că aceasta este dorinţa lui Dumnezeu. „Deschide-te!” E o bucurie pentru noi să auzim acest cuvânt al Domnului: să ne deschidem pentru propria noastră vocaţie, să ne deschidem pentru lume, să ne deschidem iubirii, să ne deschidem adevăratei cunoaşteri a lui Dumnezeu care este iubire, care este lumina în care nu se află întuneric.