en-USro-RO

| Login
10 decembrie 2019

Calendarul zilei

Marți, 10 decembrie 2019

Sfintii zilei
Fer. Anton Durcovici, ep. m. **; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Liturghierul Roman
Fer. Anton Durcovici, ep. m. ** 
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Înț 3,1-9: I-a primit ca pe o jertfã de ardere de tot.
Ps 33(32): Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul!
Rom 8,31b-39: Nimic nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu, care este în Cristos.
In 15,18-21: Nu sunteți din lume, ci eu v-am ales din lume.
Meditatia zilei
Marți din sãptãmâna a 2-a din Advent

 

Gen 3,9-24; Ps 89; Mc 8,1-10

 

Astăzi, între prima şi a doua lectură, există un contrast. În prima citim că omul va mânca pâinea în sudoarea feţei sale; în a doua, cu minunea înmulţirii pâinilor, mulţimea înfometată se satură de pâine fără să fi muncit. Acest lucru are o profundă semnificaţie: Isus va repara complet păcatele omului şi îi va da acces la adevărata prosperitate în bucuria lui Dumnezeu.

În relatarea Genezei vedem adevăratele urmări ale păcatului. Păcatul nu ne separă doar de Dumnezeu, ci introduce această separare în toate. Bărbatul dă vina pe femeie: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat”. Nu mai sunt uniţi. Şi femeia, la rândul ei, caută pe cineva să acuze: „Ce ai făcut?” „Şarpele m-a înşelat şi eu am mâncat”. Întotdeauna este altcineva cel care păcătuieşte. Acesta este un comportament infantil, dar dacă reflectăm bine, chiar şi noi facem aşa, îi găsim întotdeauna responsabili pe alţii. Şi aşa ne separăm. Suferinţa în voinţa lui Dumnezeu uneşte, bucuria trăită în afara voinţei lui Dumnezeu desparte bărbatul de femeie. Unitatea se găseşte numai în voinţa lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu manifestată de voinţa sa. Dacă vrem unitate, prietenie, iubire, trebuie întotdeauna să căutăm voinţa lui Dumnezeu, pentru că ea este unicul fundament al unirii inimilor, al inteligenţelor şi al unităţii întregii noastre fiinţe.

Dar în această relatare biblică nu sunt numai lucruri deplorabile, ea conţine şi promisiuni, deoarece Dumnezeu deja se gândeşte să repare ruina cauzată de păcat: în relatarea căderii există deja semnul milostivirii sale.

Astăzi, sâmbătă, citim: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între seminţia ta şi seminţia ei: aceasta îţi va strivi capul”, şi ştim că promisiunea s-a realizat în istoria Mariei şi a lui Isus. Isus, fiul Mariei, a zdrobit capul şarpelui şi, de asemenea, Maria a făcut acelaşi lucru. E cunoscut că în traducere există o mică divergenţă: în textul ebraic este seminţia femeii, descendenţa sa va zdrobi capul şarpelui, în timp ce Vulgata spune că „ea”, adică femeia, îl va zdrobi, dar amândouă afirmaţiile sunt valabile.

Există şi un alt lucru care este afirmat în mod indirect în Evanghelia după Ioan, şi acesta este: „Bărbatul o numeşte pe femeie Eva, pentru că ea a fost mama tuturor celor vii”. Pe Calvar, Isus va face aluzie la acest nume, spunând discipolului: „Iată mama ta!” Mama tuturor celor vii, a tuturor discipolilor, care au găsit viaţa adevărată în Cristos, mama tuturor este Maria, deoarece a fost solidară, nu s-a separat de păcătoşi, ci a acceptat pentru ei suferinţa, aşa cum mai înaintea ei a făcut-o fiul ei Isus. Isus a fost solidar cu toţi păcătoşii, „făcut în toate asemenea fraţilor”, cum spune Scrisoarea către Evrei. Adevăratul ajutor, asemenea bărbatului pe care Dumnezeu l-a căutat la începutul creaţiei, nu este bărbatul pentru femeie, nici femeia pentru bărbat, ci Cristos Isus pentru amândoi, el, care s-a făcut solidar cu păcatele noastre până la moarte, restabilind, astfel, unirea omului cu Dumnezeu şi a oamenilor între ei. Astăzi îi mulţumim într-un mod special Domnului, care ne ajută să vedem urmările păcatului pentru a ne salva şi care a restabilit demnitatea persoanei umane în Maria şi în Isus.