en-USro-RO

| Login
7 decembrie 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 7 decembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Ambrozie, ep. înv. **; Maria Giusseppa Rosselo, cãlug.
Liturghierul Roman
Sf. Ambrozie, ep. înv. **
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
alb, P
Lectionar
Ef 3,8-12: Mie mi-a fost dat harul sã le vestesc pãgânilor inefabila bogãție a lui Cristos 
Ps 88: Îndurãrile tale, Doamne, în veci le voi cânta
In 10,11-16: Pãstorul cel bun își dã viața pentru oi.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna 1 din Advent

Gen 6,5-8; 7,1-5.10; Ps 28; Mc 8,14-21

 

Astăzi, liturgia ne propune să citim începutul relatării despre potop şi marea tristeţe a lui Dumnezeu în faţa răutăţii oamenilor. Dumnezeu e atât de îndurerat încât se gândeşte să extermine de pe pământ omul pe care el l-a creat.

Dar, în acelaşi timp, se gândeşte la remediu: „Noe a aflat har înaintea Domnului”, şi Dumnezeu îi porunceşte să construiască arca, arca mântuirii.

Această relatare, ca atâtea altele din Vechiul Testament, este figura acţiunii mântuitoare a lui Isus şi se poate observa aceeaşi tactică divină. Pentru a vindeca răul universal, Dumnezeu se slujeşte de un lucru umil şi aproape insignifiant: un singur om, Noe, o arcă. Acesta va fi un nou început. Şi în alte situaţii, în Vechiul Testament se va întâmpla acelaşi lucru.

Se va întâmpla cu micul popor al lui Israel. Dintre toate naţiunile, Dumnezeu alege un mic popor, care la început nu este nici măcar constituit, şi din el va veni mântuirea lumii. Şi această naţiune va deveni rea şi Domnul o va abandona, dar păstrează un rest, regatul lui Iuda. Şi acesta rătăceşte şi Dumnezeu trebuie să-l pedepsească abandonându-l, lăsându-l pradă asirienilor şi dus în robie. Dar şi în mijlocul lui, Dumnezeu găseşte drepţi şi ei vor fi începutul unui nou popor, umil, leagăn al mântuirii: între aceste puţine persoane rămase fidele lui Dumnezeu el face să se nască Fiul său. Şi aceeaşi tactică este folosită până la extrem, deoarece se poate spune că în pătimirea lui Isus totul devenise răutate şi Isus însuşi, ca şi cufundat în păcatul universal, a luat asupra sa păcatul lumii pentru a-l ispăşi prin moartea sa. Dar inima lui Isus rămâne şi cu acest „mic rest”, Dumnezeu îi salvează pe toţi şi mântuirea se arată prin învierea lui Cristos: Isus, singurul om drept, salvează toată omenirea. Aşa lucrează Dumnezeu.

În evanghelie există o aluzie la această tactică divină. Apostolii sunt neliniştiţi deoarece se gândesc că nu au pâine suficientă şi Isus le reproşează: „Nu pricepeţi şi nu înţelegeţi încă?”

Dumnezeu nu are nevoie de abundenţă materială pentru a face ceea ce vrea: când nu există aproape nimic, cum e cazul în înmulţirea pâinilor, Dumnezeu poate să realizeze salvarea noastră. „Nu vă amintiţi când am frânt cinci pâini pentru cinci mii, şapte pâini pentru patru mii?” Ei trebuie să înţeleagă că nu a avea mult este important, ci a avea cu ei „pâinea lui Dumnezeu”, care este Isus însuşi.

În istoria Bisericii constatăm acelaşi lucru: marile opere încep în umilinţă, cu persoane care nu înseamnă aproape nimic în ochii lumii, şi Dumnezeu aduce prin ei roade însemnate. Să-i cerem Domnului să ne dea capacitatea de a accepta în viaţa noastră şi marile sacrificii, dar să rămânem uniţi cu el şi să păstrăm în noi unica Pâine, care este Isus.