en-USro-RO

| Login
8 decembrie 2019

Calendarul zilei

Duminică, 8 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Narcisa, fc.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 2-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 11,1-10: El îi va judeca pe cei sãraci cu dreptate.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Rom 15,4-9: Cristos i-a mântuit pe toți oamenii.
Mt 3,1-12: Convertiți-vã, pentru cã s-a apropiat împãrãția cerurilor!

Gen 8,6-13.20-22; Ps 115; Mc 8,22-26

 

În evanghelia de astăzi vedem simplitatea Domnului Isus şi, de asemenea, umilinţa sa. Pentru a face minunea se ascunde, conducând orbul afară din cetate pentru a nu fi văzut. Această simplitate este admirabilă: Isus apare aici ca un muncitor care face un lucru şi nu vrea să fie văzut până ce nu şi-a terminat treaba. Domnul pune salivă pe ochii orbului, impune mâinile şi îl întreabă: „Vezi ceva?” S-ar putea spune că minunea e realizată doar pe jumătate: „Văd oameni; îi văd ca pe nişte copaci care merg”. Din nou Isus îşi impune mâinile şi minunea este acum completă: „Era vindecat şi distingea totul cu claritate”.

Această simplitate divină, care poate trezi mirarea noastră, o găsim şi în relatarea Cărţii Genezei, unde Dumnezeu îşi schimbă decizia: „Nu voi mai blestema niciodată pământul din cauza omuluiY niciodată nu voi mai nimici toate vieţuitoarele, aşa cum am făcut-o”. Şi totuşi, într-un alt pasaj al Scripturii este scris că Dumnezeu nu se căieşte, că el nu este om, pentru a-şi schimba gândurile. Filozofii insistă foarte mult asupra acestei imutabilităţi a lui Dumnezeu, spunând că Dumnezeu, fiind perfecţiunea absolută, nu se poate schimba. Există aici o oarecare contradicţie, dar e o contradicţie care derivă din limitele noastre care nu ne permit să-l înţelegem pe Dumnezeu. Sfântul Augustin spune că e o mare fericire să poţi să înţelegi câte ceva despre Dumnezeu, dar că nu este posibil pentru om să-l înţeleagă total pe Dumnezeu; dacă omul l-ar înţelege, n-ar mai fi Dumnezeu. Într-adevăr, noi avem nevoie să punem împreună lucruri contradictorii pentru a ne face o idee mai puţin imperfectă despre Dumnezeu. Dacă vrem să facem ca şi filozofii şi să insistăm asupra imutabilităţii lui Dumnezeu, vom avea despre Dumnezeu o idee mult mai săracă. Dumnezeu ar fi pentru noi ca o grămadă de pietre, care nu se mişcă, nu se schimbă, nu are sentimente, nu trăieşte. Dacă, în schimb, citim cu simplitate Biblia, vedem că Dumnezeu gândeşte, are sentimente, iubeşte profund, se mânie pentru păcatele poporului, îşi schimbă hotărârileY Astfel avem ideea unei fiinţei vii, care se mişcă, o fiinţă bogată, şi această imagine este mai adevărată decât ideea filozofilor. În Biblie se vorbeşte despre Dumnezeu mai degrabă ca despre un om, care e viu, care gândeşte, încearcă emoţii, îşi schimbă părerile, face proiecteY Acesta este modul cel mai folosit în Biblie de a vorbi despre Dumnezeu. Uneori şi Biblia face observaţii în direcţia gândirii filozofice, spunând că Dumnezeu este perfect, nu-i schimbător, nu-i pare rău; în general, însă, ni-l arată pe Dumnezeu după imaginea omului, pentru că acest lucru ne este mai folositor. Trebuie să ştim că perfecţiunea divină e o perfecţiune a plinătăţii, nu o perfecţiune a imobilităţii; că această imutabilitate conţine în sine toate mişcările; că Dumnezeu are emoţii umane, dar este mai presus de emoţiile noastre. E adevărat că Dumnezeu nu iubeşte ca şi noi, dar el iubeşte mai mult decât noi şi într-un mod în care noi nu putem înţelege.

Revelarea lui Dumnezeu s-a realizat în mod plenar în umanitatea lui Isus. Isus, adevăratul om, care a suferit, a iubit, a gândit, şi-a făcut planuri în viaţa sa, el, care a fost înşelat, trădat, este revelarea modului de a fi al lui Dumnezeu.

Să-i cerem Domnului Isus să ne deschidă ochii ca să putem avea despre Dumnezeu nu o idee săracă, ci adevărată, bogată, care trezeşte în noi simţul adoraţiei, al admiraţiei, al gratitudinii.

A înţelege ceva din Dumnezeu e o mare fericire. Şi, mai mult, să înţelegem ceea ce nu putem înţelege e o mare fericire, deoarece, astfel, suntem puşi prin credinţă în faţa profundului mister al lui Dumnezeu.