en-USro-RO

| Login
14 decembrie 2019

Calendarul zilei

Sâmbătă, 14 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
alb, P
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înțelepciunea tainicã a lui Dumnezeu
Ps 36: Gura celui drept exprimã înțelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunțã la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

Sir 36,1-2.5-6.13-19; Ps 78; Mc 10,32-45

 

Evanghelia de astăzi ne ajută să reflectăm la misterul Euharistiei, în care are loc transformarea extraordinară („transsubstanţierea”, în termeni teologici) a pâinii şi a vinului în trupul şi sângele lui Cristos. Acum, această transformare a avut drept condiţie o altă transformare, care a fost prezentată tocmai în evanghelia de astăzi. La început găsim un verb la pasiv: „Fiul Omului va fi dat în mâinile arhiereilor şi cărturarilor”. Şi verbele succesive exprimă semnificaţia acestui „a fi dat”: va fi condamnat, batjocorit, biciuit, ucis. La sfârşit, însă, este şi un verb activ: „Fiul Omului a venit ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”. Avem aici o transformare: Fiul Omului va fi dat B pasiv B; Fiul Omului a venit pentru a-şi da viaţa: este ceva foarte diferit.

Când ni se întâmplă lucruri neplăcute, în mod spontan rămânem într-o stare pasivă, adică suportăm aceste lucruri şi adeseori cu convingerea că nu este drept. Deci, nu numai că suntem pasivi, dar nu suntem receptivi cu adevărat nici măcar în faţa evenimentelor care ne produc suferinţă. Acum, „Fiul Omului va fi dat”. Isus se află într-o situaţie de suferinţă cu adevărat nedreaptă, în faţa căreia revolta ar fi fost pe deplin justificată. Dar el a realizat o transformare: din această suferinţă suportată a făcut un sacrificiu pozitiv, a profitat de ea pentru a-şi da viaţa. A schimbat pasivul în activ. E o transformare cu adevărat extraordinară, să ia un eveniment aşa de negativ, cum este crucea, şi să o transforme în evenimentul cel mai pozitiv al istoriei lumii, dar nemaiauzit al iubirii: să-şi dea viaţa pentru răscumpărarea celor mulţi.

Numai inima lui Isus putea opera această transformare, care este tocmai condiţia pentru Euharistie: dacă Isus nu ar fi transformat această suferinţă suportată într-un dar generos, nu ar fi putut să ne dea trupul său, să ne dea sângele său. Trebuia să transforme evenimentul în dar, pentru a putea apoi să ne transmită acest dar în sacrament. Şi sacramentul are scopul de a ne da şi nouă forţa de a transforma în acelaşi mod evenimentele, adică să primim toate evenimentele vieţii noastre, chiar şi atunci când ne fac să suferim şi să le transformăm în sacrificiu generos în unire cu Cristos, răstignit şi înviat. Datorită Euharistiei, această forţă este în noi şi Duhul lui Cristos ne îndeamnă să o folosim în generozitate şi fidelitate.