Liturgia cuvântului de la această sfântă Liturghie este esenţială pentru a înţelege misterul pascal. Nu putem sări direct la duminica Învierii fără ca prin aceasta să împiedicăm posibilitatea pe care ne-o oferă ziua de astăzi, pentru a înţelege în ce constă Paştele nostru, adică participarea reală a fiecăruia dintre noi la pătimirea, moartea şi învierea aceluia care ne-a redeschis calea spre Dumnezeu-Treime, cel care este înţelegerea şi împlinirea noastră. De aceea, celebrăm acum instituirea Euharistiei, ca noua alianţă şi ca memorial al morţii şi învierii sale pentru noi.

 „Isus ştiind toate câte aveau să i se întâmple, le-a ieşit în întâmpinare şi le-a zis: «Pe cine căutaţi?», iar ei au răspuns: «Pe Isus Nazarineanul»” (In 18,4).

Suntem în Vinerea Sfântă. Această săptămână pe care am început-o în duminica Floriilor, când evreii l-au primit pe Isus în mod triumfal, cu ramuri de palmier în mâini şi strigând: „Osana Fiului lui David! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului! Osana în înaltul cerului!” (Mt 21, 9), se încheie cu triduum-ul pascal, adică trei zile sfinte în care, prin textele şi celebrările liturgice propuse de sfânta Biserică, suntem conduşi progresiv spre misterul învierii Domnului, spre sărbătoarea Paştelui. Astfel, dacă ieri seară, în Joia Sfântă, am celebrat misterul instituirii sfintei Euharistii şi am prefigurat în mod ritual Paştele prin imaginea ultimei cine, în Vinerea Sfântă celebrăm misterele pătimirii, morţii şi înmormântării Domnului nostru Isus Cristos, anticipându-l prin jertfa sa de iubire pe lemnul crucii pe Cristos înviat, pentru ca în Sâmbăta Sfântă, cu vigilia pascală, să celebrăm însuşi misterul învierii.