en-USro-RO

Inregistrare | Login
28 mai 2017

Timpul Adventului

     
Duminica I

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea 
A. Bisoc A. Bisoc A. Bisoc 
     
Duminica a II-a

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea 
A. Bisoc A. Bisoc A. Bisoc 
     
Duminica a III-A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea 
A. Bisoc A. Bisoc A. Bisoc 
     
Duminica a IV-a

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea 
A. Bisoc A. Bisoc A. Bisoc 
     
Neprihănita Zămislire

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea 
A. Bisoc A. Bisoc A. Bisoc 
     
     
     
     

Calendarul zilei

Duminică, 28 mai 2017

Sfintii zilei
Sf. Gherman, ep.
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 7-a a Paştelui
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefaţă pentru Înălţare I sau II
alb, III
Lectionar
Fap 1,12-14: Într-un cuget, stăruiau în rugăciune.
Ps 26: Cred că voi vedea bunătăţile Domnului pe pământul celor vii. (sau Aleluia.)
1Pt 4,13-16: Dacă sunteţi batjocoriţi în numele lui Cristos, fericiţi sunteţi!
In 17,1-11a: Tată, glorifică-l pe Fiul tău!
 

DUMINICA I DIN ADVENT, anul A (Pr. Daniel Budău)
Timpul Adventului
Astăzi, când celebrăm prima duminică din Advent, începem şi un nou an liturgic. Prin intrarea în noul an liturgic, parcurgem o nouă etapă, o nouă perioadă din viaţa noastră. După ce duminica trecută l-am sărbătorit pe Isus Cristos, Regele Universului, iată că astăzi marcăm un nou început în istoria mântuirii personale. În perioada care va urma, Biserica va avea ca punct de reper sărbătoarea Naşterii Domnului. Mesajul ei şi fiecare manifestare a sa vor fi impregnate de apropiata venire a Domnului între oameni. Dar care este adevăratul spirit care ar trebui să caracterizeze pregătirea noastră pentru venirea Domnului?
DUMINICA A II-A DIN ADVENT, Anul A (Pr. Iosif Tiba)
Timpul Adventului
Un scriitor contemporan de spiritualitate punea pe seama lui Dumnezeu aceste uimitoare cuvinte: „Credinţa nu mă surprinde pe mine; iubirea, nici aceasta nu mă surprinde; însă speranţa, iată ce mă surprinde cu adevărat, deoarece este uimitor să priveşti acei oameni care, văzând cum toate trec, continuă să creadă că mâine va fi mai bine. Rămân surprins de ei chiar şi eu însumi” (Victor Sion, Vivere l’attimo presente).
DUMINICA A III-A DIN ADVENT, Anul A (Pr. Cristian Burcă)
Timpul Adventului

Suntem deja în duminica a III-a din Advent, iar Biserica ne invită să ne continuăm drumul de pregătire pentru marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Adventul este un timp de aşteptare, un timp de pregătire. Dar Adventul este şi un timp de bucurie, şi nu întâmplător această duminică se numeşte şi „duminica bucuriei”.

DUMINICA A IV-A DIN ADVENT, Anul A (Pr. Paul Agu)
Timpul Adventului

În această ultimă duminică a Adventului, Biserica ne pune din nou în faţa operelor minunate ale lui Dumnezeu pentru a retrezi în noi credinţa şi speranţa. Căci, după cum se spune psalmistul, „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei care locuiesc pământul”.

Duminica I din Advent, Anul A (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Dacă aţi ascultat cu atenţie prima lectură pe care Biserica o propune astăzi la sfânta Liturghie, aţi remarcat că în cuvintele ei se află accente de o sfâşietoare durere şi de o jale ce seamănă a disperare. Sunt cuvintele poporului ales, ale evreilor, care departe de ţara lor, de casele şi de templul lor drag, se aflau la Babilon sub jugul robiei. Şi acolo, printre străini şi în ţară străină, se tânguiau, rugându-l pe Dumnezeu să le uite fărădelegile pentru care fuseseră pedepsiţi, să-şi întoarcă faţa către ei, să-i elibereze din robia în care gemeau. Şi iată că profetul Ieremia le trimite din Ierusalim o scrisoare celor ce zăceau în robia babiloniană, în care, printre altele, le spune: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, către toţi prinşii de război, pe care i-am dus de la Ierusalim la Babilon: «Zidiţi case şi locuiţi-le, sădiţi grădini şi mâncaţi din roadele lor. Luaţi-vă neveste şi vă căsătoriţi, însuraţi-vă copiii, măritaţi-vă fetele şi vă înmulţiţi acolo unde sunteţi, ca să nu vă împuţinaţi. Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei». Căci iată ce zice Domnul: «De îndată ce vor trece 70 de ani ai Babilonului, îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini faţă de voi făgăduinţa mea cea bună, aducându-vă înapoi în ţara voastră. Căci eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde»”.

Duminica I din Advent, Anul B (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Intrând astăzi în Advent, Biserica ne învaţă de la bun început ce trebuie să însemne pentru noi acest timp al Adventului; el are pentru noi o dublă semnificaţie: mai întâi, este un timp de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului, când cinstim prima venire a Fiului lui Dumnezeu în lume, şi, în al doilea rând, amintindu-ne de prima venire, mintea noastră trebuie să se îndrepte spre a doua venire a lui Cristos de la sfârşitul lumii. Sfârşitul lumii! Aceste două cuvinte bagă spaima în oameni. Lumea nu poate să le audă fără să se cutremure. În schimb, pentru cei care-l urmează pe Cristos, venirea a doua a lui Cristos înseamnă speranţă, aşteptare şi bucurie.

Duminica I din Advent, Anul B (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Putem spune că pentru catolici astăzi este Anul Nou: anul nou liturgic, bisericesc, bineînţeles, care cuprinde acelaşi număr de zile ca şi anul civil. Deosebirea este că el începe şi se încheie la date diferite. Dar există o deosebire şi mai mare, cea de conţinut.

Anul civil este o înşiruire de zile, săptămâni, luni, anotimpuri care nu amintesc nimic. Reflectă doar mişcările şi ritmurile Cosmosului, ale unor corpuri cereşti: rotirea zilnică a Pământului în jurul axei sale, rotirea anuală a Pământului în jurul Soarelui, ceea ce determină apariţia anotimpurilor, precum şi alternarea luminii şi a întunericului, a căldurii şi a frigului. E o veşnică repetare, o veşnică revenire. E un ciclu, un cerc. Anul civil începe şi revine exact în punctul de unde a plecat, ca iarăşi să o ia de la capăt.

Duminica I din Advent, Anul C (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Toate cele trei lecturi biblice prevăzute pentru Liturghia duminicii de astăzi, prima din Advent, ilustrează un singur gând, o singură realitate pe care noi o constatăm cu uşurinţă: istoria omenirii şi istoria vieţii fiecăruia dintre noi este dominată de o luptă, de un război permanent între lumină şi întuneric, între bine şi rău, între împărăţia lui Cristos şi împărăţia Satanei. Şi este uşor de constatat că forţele întunericului şi ale răului par mai puternice decât forţele luminii şi ale binelui. Duşmanii lui Dumnezeu, prigonitorii, par întotdeauna victorioşi, iar cei buni sunt întotdeauna îngenuncheaţi. Dar din toate lecturile răzbate un îndemn de încurajare, de speranţă, de bucurie adresat celor buni, celor drepţi: să nu se lase pradă descurajării, pesimismului. Să aibă răbdare. Va veni o zi în care Dumnezeu va ţine judecata, va face dreptate. Victoria finală va fi a celor drepţi. În cele din urmă, binele va ieşi învingător.

Duminica I din Advent, Anul C (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Textul evanghelic al Liturghiei de azi ne poartă cu mintea la a doua venire a lui Cristos: „Atunci îl veţi vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.”

Isus a venit în lume la împlinirea timpurilor; a fost o venire în umilinţă şi suferinţă. Va veni din nou la sfârşitul timpurilor; va fi o venire cu putere şi slavă mare. Noi trăim acum amintindu-ne de prima sa venire şi aşteptând a doua sa venire. Un lucru ne surprinde ascultând Evanghelia de astăzi. Adventul este prin excelenţă timpul speranţei, iar Isus, descriind evenimentele de la sfârşitul timpurilor vorbeşte despre fenomene cosmice înspăimântătoare, despre groază, nelinişte, aşteptare, veghere, dar nu pomeneşte cuvântul speranţă. S-ar spune că Isus nu cunoaşte speranţa. Evangheliile sinoptice nu relatează vreo referire a lui Isus la speranţă. Dar iată că după Înviere această temă a speranţei explodează în scrisorile sfântului Pavel şi în celelalte scrieri ale apostolilor. Speranţa, împreună cu credinţa şi iubirea, este o componentă esenţială a existenţei creştine: „Acum rămân acestea trei: credinţa, speranţa şi dragostea” (1Cor 13,13).

Duminica II din Advent, Anul A (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Cu cât ne apropiem mai mult de sărbătoarea Naşterii Domnului, cu atât glasul sfântului Ioan Botezătorul se face mai insistent auzit la sfânta Liturghie. „Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui”. Drumurile întortocheate, adică minciunile, vorbele, făţărniciile, intrigile şi clevetirile pe la spate să devină drumuri drepte. Drumurile colţuroase ale certurilor, invidiei, duşmăniei să devină drumuri netede. Munţii, colinele mândriei, ale îngâmfării, ale încrederii în sine să se plece. Văile şi hăurile sufletului tău pustiu şi gol să se umple cu fapte bune. Cristos vrea să locuiască de Crăciun în sufletul nostru, nu ca odinioară în grajdul Betleemului, ci vrea să găsească o locuinţă frumoasă şi bine pregătită. Cum îi vom pregăti lui Cristos locuinţa pentru Crăciun? Smulgând, distrugând buruienile sălbatice, tufişurile păcatelor, ale pornirilor rele, care ne năpădesc şi ne sufocă sufletul.

Duminica II din Advent, Anul B (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Glasul lui Ioan, care chema poporul la pocăinţă, făcea să răsune pustiul: „Mesia e aproape; pregătiţi-i calea; munţii şi dealurile să se plece, văile, prăpăstiile să se umple!” Şi, la strigătele lui, iudeii şi toţi cei din Ierusalim se botezau în râul Iordan şi-şi mărturiseau păcatele.

Prin glasul lui Ioan Botezătorul, în ziua de astăzi ne vorbeşte, de fapt, Biserica şi ne cheamă la pocăinţă. Cristos e aproape, naşterea lui e aproape: pregătiţi-i calea, aşa cum făceau iudeii pe malul Iordanului, prin pocăinţă, mărturisindu-vă ca şi ei păcatele. De fapt, dorinţa Bisericii este ca noi să începem de pe acum să ne gândim şi să ne pregătim pentru Spovada de la Crăciun. Cum vom face o bună mărturisire a păcatelor? Ne-o spune Ioan Botezătorul: munţii, dealurile mândriei să plece. De ce oare omul nu se spovedeşte? De ce nu vrea să-şi recunoască păcatele? Din mândrie nu vrea să se plece, să se umilească; crede că îşi înjoseşte demnitatea dacă şi-ar recunoaşte păcatele în faţa lui Dumnezeu şi în faţa preotului, care iartă la Spovadă păcatele în numele lui Dumnezeu.

Duminica II din Advent, Anul B (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

În viaţa lui Leonardo da Vinci se povesteşte că acesta terminase de pictat un nou tablou; era capodopera vieţii sale. Prietenii săi au venit a doua zi să-l admire. Dar ce le-a fost dat să vadă? Un vechi duşman al pictorului, un om rău şi invidios, care trata cu ură lucrările lui Leonardo şi nu putea suporta succesul şi faima acestuia, s-a strecurat neobservat în atelierul maestrului, a murdărit complet tabloul şi a făcut o tăietură de sus până jos, distrugându-l. Ne putem imagina consternarea şi mâhnirea artistului văzându-şi distrusă capodopera vieţii sale! E ceea ce s-a întâmplat cu capodopera mâinilor lui Dumnezeu: cu tabloul, cu portretul pe care Dumnezeu şi l-a făcut, l-a întipărit în sufletul omului. Duşmanul lui Dumnezeu, Satana, l-a murdărit, l-a desfigurat, l-a distrus; l-a desfigurat nu numai în primii noştri părinţi, ci şi în urmaşii săi.

Duminica II din Advent, Anul C (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

După ce am ascultat cu atenţie cele trei texte biblice, dacă ar fi să dăm un nume acestei duminici, am putea să o numim duminica aşteptării. În prima lectură este în aşteptare Ierusalimul care, după mulţi ani de jale şi suferinţă, aşteaptă să se întoarcă acasă fiii săi eliberaţi, în sfârşit din robia Babilonului. În a doua lectură, apostolul Pavel îi pregăteşte pe creştinii din Filipi care aşteptau cu înfrigurare a doua venire a lui Cristos; îi pregăteşte pentru ziua întâlnirii cu Domnul. În textul evanghelic, Ioan Botezătorul îi pregăteşte pe ţărmul Iordanului îndemnându-i la pocăinţă pe iudeii care aşteptau şi ei cu înfrigurare venirea lui Mesia.

Duminica III din Advent, Anul A (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

„Fraţilor, fiţi răbdători până la venirea Domnului Isus Cristos!” Sărbătoarea Crăciunului fiind aproape, sfânta Biserică vrea să ne pregătească cu grijă sufletele şi inimile pentru apropiata venire a Domnului. Ea doreşte ca inimile să nu ne fie tulburate, zbuciumate, descurajate din cauza suferinţelor şi necazurilor ce se abat la tot pasul asupra noastră, sau din cauza răutăţii şi necazurilor pe care ni le fac cei din jur, deoarece Cristos, Principele Păcii, nu poate veni în ziua Crăciunului decât în inimile unde domnesc pacea şi dragostea. De aceea, sfânta Biserică ne repetă astăzi minunatele cuvinte ale sfântului Iacob: „Fraţilor, fiţi răbdători până la venirea Domnului. Aşa cum plugarul aşteaptă recolta robotind îndelung de primăvara, când aruncă sămânţa între brazde, până toamna, când îşi vede recolta în hambar, la fel, şi voi fiţi răbdători în suferinţă şi întăriţi-vă inimile, căci Domnul care vă va mângâia este aproape. Iar dacă alţii, fraţilor, vă supără şi vă chinuiesc viaţa cu vorbele şi răutăţile lor, nu numai că nu trebuie să vă răzbunaţi, dar nici să nu vă plângeţi, nici să nu-i judecaţi. Judecătorul stă deja înaintea uşii, el îi va judeca. Luaţi, fraţilor, pildă de suferinţă şi de îndelungă răbdare de la proorocii care au vorbit şi au suferit pentru numele Domnului”.

Duminica III din Advent, Anul B (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Iudeii au trimis la Ioan, în pustiu, o delegaţie formată din preoţi şi leviţi, care i-au pus direct această întrebare: „Cine eşti tu?” Şi Ioan le-a spus cine era.

Această întrebare să ne-o punem fiecare dintre noi în ziua de astăzi: omule, cine eşti tu? Cum te-a creat pe tine cel care te-a creat? Pentru ce te-a creat? Cine eşti tu?... La această întrebare ne ajută să răspundem sfântul Ambroziu când zice: „Omule, tu eşti un tablou, un chip. Cel ce te-a lucrat este Domnul Dumnezeul tău. El şi-a făcut în tine autoportretul, căci te-a făcut după chipul şi asemănarea lui. Cel ce te-a lucrat e un atât de mare artist. Nu distruge acest tablou, acest chip sublim din tine, care a fost făcut nu cu vopsele, nu modelat în ceară, ci a lucrat cu harul, cu însăşi viaţa lui Dumnezeu”. Iată demnitatea, nobleţea cea mare a omului, iată cine eşti. Chipul său, Dumnezeu nu şi l-a imprimat în trupul, în carnea noastră, ci în sufletul nostru.

Duminica III din Advent, Anul B (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Dintre toate cuvintele ce au ieşit din gura lui Ioan Botezătorul şi pe care le-am auzit în Evanghelia Liturghiei de astăzi, cel mai mult ne reţine atenţia reproşul pe care el îl aruncă în faţă evreilor: „În mijlocul vostru este acela pe care voi nu-l cunoaşteţi”. De necrezut. Veacuri de-a rândul evreii suspinaseră, se rugaseră, îl aşteptseră pe Cristos, iar când a coborât în mijlocul lor, nu l-au cunoscut. Şi cu toată învăţătura şi minunile săvârşite de Isus sub ochii lor, au rămas în orbirea lor până la moarte; nu l-au cunoscut, de aceea, l-au şi ucis.

Duminica III din Advent, Anul C (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

„Fraţilor, bucuraţi-vă mereu în Domnul; şi iarăşi vă spun, bucuraţi-vă!” (Fil 4, 4-7)

Primele trei duminici ale Adventului ne vorbesc despre cele trei chemări fundamentale ale creştinului. Chemarea la speranţă, în prima duminică: „Ridicaţi-vă capetele, pentru că e aproape mântuirea voastră”. Chemarea la pocăinţă, în duminica a doua: Ioan predică un botez al convertirii şi al iertării păcatelor. Glasul lui răsună în pustiu: „Pregătiţi calea Domnului!” Chemarea la bucurie, astăzi, în duminica a treia.

Duminica III din Advent, Anul C (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Pe când sfântul Ioan boteza pe malurile Iordanului, s-a apropiat de el o delegaţie de preoţi şi leviţi, care i-au zis: „Venim la tine din Ierusalim şi suntem trimişi de căpeteniile oraşului şi ale poporului ca să te întrebăm: «Tu cine eşti?»” În predica de astăzi, aş vrea să mă opresc numai asupra acestor trei cuvinte: „Tu cine eşti?” Această întrebare să ne-o punem fiecare dintre noi: „Cine sunt eu?” Sfântul Bernard îi scria Papei Eugen aceste cuvinte: „Nu vei fi înţelept dacă nu te vei cunoaşte pe tine însuţi. Pentru ce atâta curiozitate în a cerceta lumea din afară şi atâta scăpare din vedere în a cerceta lumea dinăuntrul nostru? Întoarce-te la tine, află cine eşti. Să nu fim ca ochiul care pe toate le vede, iar pe sine nu se vede. Îţi mărturisesc că nici o neştiinţă nu este mai primejdioasă decât aceea de a nu te cunoaşte pe tine însuţi. Dacă nu vei cunoaşte filosofia, literatura, mecanica, legile, medicina, te vei putea mântui; dar dacă nu te vei cunoaşte pe tine însuţi, nu te vei mântui”.

Duminica IV din Advent, Anul A (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Puţine sunt zilele care ne mai despart de sărbătoarea cea frumoasă şi plină de farmec a Crăciunului. Sfânta Biserică, în rugăciunile şi în cântările ei, ne atrage tot mai insistent atenţia: Domnul este aproape; Cristos se va naşte curând; el este la uşă; pregătiţi-vă să-l primiţi cum se cuvine. Şi tot în acest scop, face să răsune cuvintele sfântului Ioan Botezătorul, pe tot parcursul Adventului: „Pregătiţi calea Domnului!”

Când un conducător de stat vine într-o localitate, toată lumea se alarmează şi îi pregăteşte cu înfrigurare o primire cât mai frumoasă: se repară drumurile, se asfaltează şoselele, se curăţă străzile pe unde va trece acel conducător cu maşinile, cu suita sa. Se pun flori, pancarte, se văruiesc clădirile, celor dărăpănate li se pune ceva în faţă pentru a nu fi văzute, cu alte cuvinte, nu este lăsat nimic la o parte, pentru ca acel conducător să-şi facă o impresie bună despre localitatea respectivă.

Duminica IV din Advent, Anul A (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

În primele pagini ale Sfintei Scripturi, găsim un strigăt dureros, plin de nelinişte, ca strigătul unui părinte ce îşi caută copilul pierdut. Este strigătul lui Dumnezeu ce îl căuta pe omul căzut în păcat: „Adame, unde eşti?” Omul se ascunsese prin tufişurile Paradisului. Omul refuza întâlnirea, dialogul, prietenia cu Dumnezeu. Întorcea spatele iubirii lui Dumnezeu. „Ţi-am auzit glasul în grădină şi mi-a fost frică, pentru că eram gol şi m-am ascuns”. Urmaşii lui Adam, fiindcă erau goi, despuiaţi de strămoşul lor de veşmântul harului sfinţitor, au continuat să se ascundă, să trăiască în frică, pentru că le era ruşine de ochii lui Dumnezeu.

Pagina 1 din 3First   Precedentul   [1]  2  3  Urmatorul   Ultimul