en-USro-RO

| Login
27 aprilie 2018

Timpul Adventului

     
Duminica I

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea 
A. Bisoc A. Bisoc A. Bisoc 
     
Duminica a II-a

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea 
A. Bisoc A. Bisoc A. Bisoc 
     
Duminica a III-A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea 
A. Bisoc A. Bisoc A. Bisoc 
     
Duminica a IV-a

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea 
A. Bisoc A. Bisoc A. Bisoc 
     
Neprihănita Zămislire

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea 
A. Bisoc A. Bisoc A. Bisoc 
     
     
     
     

Calendarul zilei

Vineri, 27 aprilie 2018

Sfintii zilei
Sf. Zita, fc.
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 4-a a Paştelui
Liturghie proprie, prefaţã pentru Paşti (II, III, IV sau V)
alb, IV
Lectionar
Fap 13,26-33: Dumnezeu şi-a împlinit promisiunea, înviindu-l pe Isus.
Ps 2: Tu eşti Fiul meu, eu astãzi te-am nãscut. (sau Aleluia.)
In 14,1-6: Eu sunt calea, adevãrul şi viaţa.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 4-a a Paştelui


PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, Marţi din săptămâna a III-a, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Am văzut trecut pe scurt în revistă istoria poporului evreu, popor ales de Dumnezeu pentru ca din el să se nască Mântuitorul. Am văzut care a fost soarta lui de-a lungul veacurilor. Dar să vedem astăzi care a fost soarta popoarelor păgâne, înainte de venirea lui Cristos pe pământ. Mintea lor era cu totul întunecată şi s-au îndepărtat cu totul de la viaţa lui Dumnezeu, cum spune sfântul Pavel, căzând sub jugul tuturor viciilor şi păcatelor. Iată cum ni-i descrie sfântul Pavel în Scrisoarea către Romani: Ei gemeau sub povara păcatelor şi încercau zadarnic să se elibereze de greutatea care le apăsa şi le robea sufletele; de aceea, aduceau jertfe de tot felul, şi chiar jertfe omeneşti.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, Miercuri din săptămâna a III-a, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Deşi profeţii l-au descris pe Mesia în cele mai mici amănunte, pe vremea lui Cristos, evreii, uitând de vechile profeţii, aşteptau un eliberator, un Mesia, cu totul altul decât cel care trebuia să vină în realitate. Nu aşteptau un Mesia eliberator al sufletelor din robia păcatelor, un întemeietor al împărăţiei veşnice, fără margini, spirituală, a sufletelor, ci ei, care de veacuri trăiau în umilinţă sub jugul, sub robia altor popoare, aşteptau acum un rege pământesc care să urce pe tronul de la Ierusalim şi să facă să reînvie timpurile glorioase ale regelui David, un comandant care pornind în fruntea unei armate puternice, să-i izgonească pe străinii care le cotropiseră ţara, să cucerească celelalte împărăţii şi să le supună la biruri.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, Joi din săptămâna a III-a, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Un rege renumit prin înţelepciunea şi puterea sa avea un fiu moştenitor al tronului, dornic de războaie, care nu visa decât la bătălii şi victorii. Bătrânul rege, pentru a-i tăia fiului său pofta de războaie, a pictat o sală a palatului numai cu scene zguduitoare de război. Pe un perete era reprezentat un măcel groaznic: se vedeau capete tăiate, desprinse de trup, cum se rostogoleau pe jos, mâini şi picioare tăiate, împrăştiate în toate părţile, râuri de sânge care curgeau pe pământ. Iar sub tablou, cu litere mari, erau scrise cuvintele: „Iată urmările războiului!”

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, Vineri din săptămâna a III-a, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Spuneam în predica anterioară că Mântuitorul Cristos s-a făcut om şi şi-a vărsat sângele ca să ne redobândească harul sfinţitor, prin care să devenim prieteni şi copii ai lui Dumnezeu, părtaşi la viaţa dumnezeiască. Continui să vă vorbesc astăzi despre harul sfinţitor, pentru că este un lucru cu totul neînţeles, absurd, ca acest har, pe care îl primim iarăşi prin sfânta Spovadă, să-l pierdem atât de uşor, astfel încât, după o zi sau două, nici să nu ne mai putem apropia de sfânta Împărtăşanie. De ce trebuie să trăim necontenit în harul sfinţitor? Mai întâi, pentru frumuseţea, strălucirea pe care harul sfinţitor o dă sufletului nostru. Omul are înnăscută în el dorinţa de a fi ca Dumnezeu. „Veţi fi ca Dumnezeu”, le-a şoptit Ispititorul celor dintâi oameni, îndemnându-i să încalce porunca. Filosoful Bergson a spus: „Universul nu este altceva decât o maşină de fabricat dumnezei”, ceea ce exprimă situaţia omului de astăzi, care se crede Dumnezeu şi stăpânul absolut al lumii.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, Sâmbătă din săptămâna a III-a, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Întreaga istorie a poporului ales a fost presărată cu păcate şi infidelităţi: idolatrie, nedreptate şi ipocrizie religioasă. Profeţii au avut misiunea de a striga împotriva păcatului şi a chema la pocăinţă. În prima lectură, îl auzim chemând la pocăinţă şi ameninţând pe profetul Sofonia, care a trăit pe la anul 640 î. C., cu vreo sută de ani înaintea profetului Isaia.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, Sâmbătă din săptămâna a III-a, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Întreaga istorie a poporului ales a fost presărată cu păcate şi infidelităţi: idolatrie, nedreptate şi ipocrizie religioasă. Profeţii au avut misiunea de a striga împotriva păcatului şi a chema la pocăinţă. În prima lectură, îl auzim chemând la pocăinţă şi ameninţând pe profetul Sofonia, care a trăit pe la anul 640 î. C., cu vreo sută de ani înaintea profetului Isaia.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, 17 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

De acum, sărbătoarea Crăciunului este aproape. Biserica vrea să ne facă o pregătire mai intensă pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, prin octava care începe astăzi.

Iar pentru prima zi a octavei, am citit prima pagină din Evanghelia sfântului Matei, care începe cu cuvintele: „Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Abraham”. Mai exact, trebuia să fie tradus din textul original grec: „Cartea Genezei lui Isus Cristos”. Ştim că Biblia începe cu Cartea Genezei, în care ni se descrie crearea lumii şi a lui Adam, primul om. Cu Cristos începe o nouă Geneză, o nouă creaţie, o nouă Biblie; o nouă omenire se naşte. De altfel, apostolul Pavel îl numeşte pe Cristos noul Adam.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, 18 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Dacă există un lucru pe care oamenii îl iubesc pe lumea aceasta, este dreptatea. Şi dacă e ceva care nu există pe lumea aceasta, este tot dreptatea. Cine este drept? E omul care trăieşte conform legilor prevăzute de drept. Dar la popoarele antice, nomade, analfabete nu exista vreun cod de drept scris. Când două persoane sau două clanuri încheiau o alianţă, un contract, îl parafau printr-un singur cuvânt: promit! Cel care îşi respecta promisiunea era considerat drept. Cel care o încălca era considerat trişor, trădător, infidel. Şi în acest caz, evident, primul partener era absolvit de orice obligaţie la care s-a angajat.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, 18 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Dacă există un lucru pe care oamenii îl iubesc pe lumea aceasta, este dreptatea. Şi dacă e ceva care nu există pe lumea aceasta, este tot dreptatea. Cine este drept? E omul care trăieşte conform legilor prevăzute de drept. Dar la popoarele antice, nomade, analfabete nu exista vreun cod de drept scris. Când două persoane sau două clanuri încheiau o alianţă, un contract, îl parafau printr-un singur cuvânt: promit! Cel care îşi respecta promisiunea era considerat drept. Cel care o încălca era considerat trişor, trădător, infidel. Şi în acest caz, evident, primul partener era absolvit de orice obligaţie la care s-a angajat.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, 19 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

La Liturghia de azi, lecturile biblice ne prezintă istoria a două femei sterile: soţia lui Manoah, şi Elisabeta, soţia lui Zaharia, şi naşterea miraculoasă a doi copii: Samson şi Ioan Botezătorul. De altfel, în Sfânta Scriptură găsim o serie întreagă de femei sterile: Sara, Ana - mama lui Samuel, mama lui Samson, Elisabeta, dar care nasc prin intervenţia extraordinară a lui Dumnezeu. Ele prevestesc şi pregătesc maternitatea feciorelnică a Mariei, arătând concret că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, 20 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

„De aceea, Domnul însuşi vă va da un semn: Iată fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuel”.

Era pe la anul 735 î.C. Ahaz, regele Ierusalimului, tânăr, slab, lipsit de înţelepciune, frivol, dedat la plăceri lumeşti, fără copii, a început să tremure văzând că i se clatină tronul. Regele Siriei s-a coalizat cu regele Samariei, capitala Regatului de Nord, şi armatele lor încercuiseră deja regatul Iudeii. Văzând că armatele inamice erau la hotarele ţării, regele Ahaz, pentru a ieşi din impas, intenţionează să încheie alianţe militare cu alte naţiuni păgâne. Dar profetul Isaia îl îndeamnă să se încreadă numai în Dumnezeu, nu în alianţe omeneşti. „Cere un semn ca dovadă că Dumnezeu e gata să te ajute” – îi spune profetul. Regele refuză, mascându-şi necredinţa cu pretextul religiozităţii: „Nu vreau să-l ispitesc pe Dumnezeu”. Profetul îi demască făţărnicia şi, în ciuda refuzului, îl asigură pe rege că totuşi Dumnezeu îi va da un semn: „Iată, Fecioara va rămâne însărcinată şi va naşte un fiu”.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, 21 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Cântarea Cântărilor, din care s-a citit la prima lectură, este un poem de iubire; este o bijuterie, o capodoperă a literaturii universale. În titlul ebraic al poemului, e scris: „Cea mai frumoasă cântare pe care a compus-o Solomon”. Poemul este atribuit aşadar împăratului Solomon, care, după cum ne informează Cartea I a Regilor, a compus 1005 poeme. Bibliştii sunt de părere că este vorba despre un „epitalam”, adică despre un poem de nuntă compus de un poet al curţii cu ocazia căsătoriei unui prinţ, poate chiar cu ocazia căsătoriei împăratului Solomon.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, 22 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

În Sfânta Scriptură, naşterea extraordinară, miraculoasă a unui copil este semnul chemării la o misiune specială din partea lui Dumnezeu. Aşa a fost naşterea lui Isaac dintr-o mamă sterilă şi foarte înaintată în vârstă. Aşa a fost naşterea lui Samson, naşterea lui Samuel destinat să devină primul mare profet al Israelului; aşa a fost naşterea lui Ioan Botezătorul şi nu putea fi altfel naşterea lui Isus din Fecioara Maria.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, 23 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Prima lectură a Liturghiei de astăzi ne duce cu mintea la poporul israelit din secolul al V-lea î.C. Evreii se reîntorseseră din robia babiloniană. Reconstruiseră templul dărâmat de Nabucodonosor. Viaţa morală a poporului însă era jalnică. În locul evreilor deportaţi în Babilon, regele Nabucodonosor adusese populaţii păgâne pe care le-a colonizat în Palestina. Evreii reîntorşi s-au amestecat cu aceste populaţii păgâne, au încheiat căsătorii mixte şi s-au lăsat contaminaţi de moravurile lor păgâne. Corupţia, decadenţa, dezordinea morală se infiltrase chiar şi în cultul adus la noul templu construit la Ierusalim. Evreii practicanţi, rămaşi fideli legii lui Dumnezeu se întrebau: unde este dreptatea lui Dumnezeu? Până când nelegiuiţii îşi vor face de cap nepedepsiţi? În numele lui Dumnezeu, profetul Malahia vesteşte că însuşi Domnul va veni în templul său, îl va curăţi de toată pângărirea, îi va îndepărta pe preoţii nedemni, va ţine judecată şi va rosti sentinţa de condamnare împotriva celor nelegiuiţi. Dar Domnul va trimite înaintea sa un crainic care să-i pregătească cum se cuvine calea, predicând convertirea. Tradiţia iudaică îl vede pe crainicul înainte-mergător în profetul Ilie. Şi astăzi, în noaptea de Paşti, la evrei uşa casei rămâne deschisă; la cina pascală e umplut un pahar cu vin – paharul lui Ilie – de care nimeni nu se atinge şi e rezervat un scaun – scaunul lui Ilie – pe care nimeni nu se aşază. În caz că Ilie vine pe neaşteptate în haine de cerşetor să găsească uşa deschisă şi să se aşeze imediat la masă. Isus le atrage atenţia evreilor de pe vremea sa: „Dacă vreţi să ştiţi, Ilie a venit deja”. Şi arată cu degetul spre Ioan Botezătorul.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE, 24 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Regele David îi învinsese pe toţi duşmanii din jurul său şi se bucura acum de o perioadă de linişte, de pace. A profitat de ocazie ca să-şi construiască un palat regal pe colina Sionului, la Ierusalim. Dar se simţea cumva ruşinat: el locuia într-un palat luxos, iar arca Legământului, semnul prezenţei lui Dumnezeu, locuia într-un cort, afară. Se hotărăşte să-i construiască lui Dumnezeu o casă, o locuinţă, un templu. Dar, lucru neaşteptat, Dumnezeu îi zice: „Tu vrei să-mi construieşti mie o casă? Nu, eu îţi voi construi ţie o casă, un templu”. Era o profeţie care avea să se împlinească peste o mie de ani. Templul, locuinţa construită de Dumnezeu este Mesia Cristos, care se trăgea din dinastia regelui David. Cristos care avea să spună într-o zi: „Distrugeţi acest templu şi în trei zile îl voi zidi la loc”. Notează evanghelistul Ioan: se referea la templul trupului său.

SFINŢII PRUNCI NEVINOVAŢI, 28 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Adventului

Am putea spune că Evanghelia Liturghiei de astăzi este o mică piesă de teatru, o dramă în miniatură, cu două personaje principale; un personaj pozitiv, celălalt negativ. Sunt doi bărbaţi, doi taţi de familie: unul e un om sfânt care apără viaţa, celălalt este un monstru care distruge viaţa. Primul este Iosif, tată şi soţ ideal, care îşi iubeşte familia, munceşte pentru familie, veghează permanent asupra vieţii copilului, şi face tot ce-i stă în putere ca să salveze viaţa copilului atunci când este în pericol. Evangheliile nu ne redau nici un cuvânt pe care l-ar fi rostit el. Iosif este omul tăcerii şi al ascultării, atent la ce îi spune Domnul, gata să împlinească prompt voinţa lui. Nu comentează, nu discută, nu pune întrebări. Ca la armată: se dă comanda şi ordinul se execută: „Iosife, scoală-te, ia copilul şi pe mama sa şi pleacă în Egipt, căci Irod vrea să ia viaţa Pruncului”. Iosif execută pe loc ordinul.

Pagina 3 din 3First   Precedentul   1  2  [3]  Urmatorul   Ultimul