en-USro-RO

Inregistrare | Login
22 noiembrie 2017

Timpul Crăciunului

     
Naşterea Domnului (Crăciunul)
C. Dumea 1,2,3,4,5,6   
A. Bişoc    
     
Sfânta Familie  

A

B

C 

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     
Duminica a II-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     
Epifania Domnului

A

B

C

C. Dumea  C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc  A. Bişoc A. Bişoc
     
Botezul Domnului

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc  A. Bişoc A. Bişoc
     
Sfântul Ştefan (26 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
Sfântul Ioan (27 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
Sfinţii Prunci nevinovaţi (28 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
Încheierea anului (31 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
1 ianuarie (Sfânta Maria Născătoare de Dumnezeu)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     

Calendarul zilei

Miercuri, 22 noiembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghierul Roman
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghie proprie, prefaţă pentru sfinţi
roşu, P
Lectionar
Os 2,16.17b.21-22: Acolo mă va urma ca în vremea tinereţii ei
Ps 44: Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea
Mt 25,1-13: Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!
Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 33-a de peste an

SOLEMNITATEA NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS – Liturghia de noapte –, Anul A (Pr. Iulian Farţade)
Timpul Craciunului

După ce ne-am pregătit sufletele în timpul acestor patru săptămâni ale Adventului, iată-ne ajunşi în această noapte sfântă şi minunată, în care se împlinesc toate profeţiile Vechiului Testament. Motivul pentru care am lăsat la o parte pregătirile şi obiceiurile străbune şi ne-am adunat în această noapte aici, în biserică, este acela de a-l întâmpina pe pruncul Isus.

SOLEMNITATEA NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU ISUS CRISTOS – Liturghia din timpul zilei –, Anul A (Pr. Claudiu Robu)
Timpul Craciunului

După ce în timpul Adventului, care este prin excelenţă un timp de aşteptare, ne-am pregătit inima prin rugăciune şi pocăinţă, iată-ne acum ajunşi la momentul când suntem invitaţi să ne bucurăm, căci în cetatea lui David s-a născut Mântuitorul. Naşterea lui Isus este semnul că promisiunea făcută de Dumnezeu părinţilor noştri s-a împlinit. Aşteptarea poporului nu a fost zadarnică. În această zi, întreaga creştinătate se bucură, căci prin naşterea lui Cristos, Dumnezeu Tatăl şi-a arătat milostivirea şi iubirea faţă de oameni. Cristos vine în lume pentru a împlini planul răscumpărător al Tatălui; vine să ne aducă eliberarea de sub puterea păcatului. Dar oare ne-am pregătit noi aşa cum se cuvine pentru această întâlnire?

SFÂNTA FAMILIE: ISUS, MARIA, IOSIF, Anul A (Pr. Romeo Neculai)
Timpul Craciunului
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Sfântul Părinte Leon al XIII-lea ne-a lăsat sărbătoarea care se celebrează şi astăzi, Sfânta Familie. Văzând cum, treptat, multe dintre familiile creştine se îndepărtau de valorile specifice ale acesteia, acest papă s-a gândit să inspire întregul popor creştin să trăiască după modelul familiei de la Nazaret.
SOLEMNITATEA SFINTEI FECIOARE MARIA NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU 1 ianuarie, Anul A (Pr. Ioan Budulai)
Timpul Craciunului
Astăzi începem un nou an şi ne prezentăm înaintea lui Dumnezeu pentru a-l începe bine, uniţi cu preasfânta Fecioară Maria, mama lui Isus şi mama noastră. Celebrăm solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu, dar este clar că prima lectură de la Liturghie nu a fost aleasă pentru acest motiv, ci pentru că este Anul Nou: e binecuvântarea Domnului pentru tot anul, aşa cum este ea exprimată în Vechiul Testament.
EPIFANIA DOMNULUI, Anul A (Pr. Adrian Pârţac)
Timpul Craciunului
După ce în urmă cu câteva zile am celebrat Naşterea Domnului, astăzi Biserica ne invită să celebrăm un alt moment din istoria mântuirii noastre: Epifania Domnului. Această solemnitate constituie încoronarea timpului de bucurie specific Crăciunului; ea trebuie celebrată şi văzută în lumina acelei stele care i-a călăuzit pe magi şi care luminează viaţa acestui copil misterios, iar prin acesta se răspândeşte asupra întregii umanităţi de-a lungul istoriei.
DUMINICA A II-A DUPĂ NAŞTEREA DOMNULUI, Anul A (Pr. Marius Bulai)
Timpul Craciunului

 Cu puţin timp în urmă am celebrat Naşterea Domnului la Betleem şi avem încă proaspăt în minte mesajul pe care îngerul l-a dus păstorilor: „Vi s-a născut mântuitorul, care este Cristos Domnul”.

Dacă Adventul era timp de aşteptare şi de speranţă, timp de pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului, iată că acum suntem deja în bucuria acestei sărbători. Crăciunul este sărbătoarea luminii şi a bucuriei în care planul veşnic al Tatălui îşi are începutul concret. Cristos s-a născut la Betleem într-un grajd sărac şi se naşte şi astăzi în inima fiecărui om care îl acceptă şi îi doreşte prezenţa. Dar Cristos nu se naşte numai la Crăciun, ci se naşte în fiecare clipă în inima aceluia care îi dăruieşte fiinţa sa în întregime. Astfel, cel care îl primeşte este umplut de lumina lui Dumnezeu făcut om pentru mântuirea noastră, iar inima lui devine transparentă, lăsând să iasă afară lumina celui care a coborât în fiinţa sa. Acum timpul speranţei s-a împlinit şi toţi cei care se convertesc şi îl acceptă devin prietenii săi, prietenii luminii.

BOTEZUL DOMNULUI, Anul A (Pr. Ciprian Tiba)
Timpul Craciunului

După ce am parcurs perioada Crăciunului în care am sărbătorit Naşterea Domnului nostru Isus Cristos şi, mai apoi, Sfânta Familie, după ce, cu bucuria caracteristică acestor sărbători, am intrat într-un nou an calendaristic, al cărui început l-am marcat prin alte două sărbători, Sfânta Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu şi Epifania Domnului, iată că Biserica ne invită astăzi să sărbătorim un alt eveniment din viaţa lui Cristos, şi anume Botezul său. Importanţa acestei sărbători este scoasă în relief, în primul rând, de cea a Epifaniei Domnului, care o anticipă într-un fel, iar în al doilea rând, de poziţia ei în timpul liturgic, adică drept concluzie la perioada Crăciunului şi început la timpul de peste an.

NAŞTEREA DOMNULUI, 25 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

„Crăciun trist, melancolic şi amar, ai sosit şi anul acesta la noi?” Cuvintele acestea, scrise de un poet francez, par să fie nelalocul lor, vor parcă să ne strice bucuria acestei nopţi de Crăciun, când totul e atât de frumos şi de încântător, când casele sunt împodobite cu brazi, cu beculeţe colorate, când colindele ne încântă urechile şi ne înduioşează inimile, când parcă devenim şi noi copii, bucurându-ne împreună cu copiii care îl aşteaptă pe Moş Crăciun să le aducă daruri.

NAŞTEREA DOMNULUI, 25 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

„În ţinutul acela, erau nişte păstori care stăteau în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului li s-a arătat şi slava Domnului i-a învăluit în lumină” (Lc 2,8-9).

Într-un imn religios ce se cânta la sinagogă deja înainte de naşterea lui Cristos, sunt cântate patru nopţi celebre, pe care evreul nu trebuie să le uite niciodată, deoarece sunt scrise în Cartea amintirilor.

NAŞTEREA DOMNULUI, 25 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Să retrăim câteva minute evenimentul ce s-a petrecut acum două mii de ani pe plaiurile Palestinei. În acest scop, ne putem lăsa călăuziţi de povestirea atât de simplă a evangheliştilor. Dar la povestirea lor aş vrea să adaug o experienţă unică şi de neuitat, pe care am trăit-o eu însumi în Ţara Sfântă.

NAŞTEREA DOMNULUI, 25 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

„Vă vestesc vouă o bucurie mare, care bucurie va fi a întregului popor”. Cu toate că îngerii din înălţimea cerului ne vestesc bucuria, ceea ce am auzit în Evanghelia pe care am ascultat-o ne lasă în suflet, mai degrabă, un sentiment de tristeţe, de mâhnire, de apăsare. „Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când Maria trebuia să nască. Şi l-a născut pe Fiul ei cel dintâi născut, l-a înfăşat în scutece şi l-a culcat în iesle, fiindcă nu era loc pentru ei în casa de poposire” (Lc 2,6-7). Fiul lui Dumnezeu vine în mijlocul oamenilor, iar când se naşte, oamenii nu găsesc pentru el un loc sub acoperişul casei lor, nu-i oferă un leagăn, îi oferă doar un grajd şi o iesle din care se hrănesc animalele. El avea să spună mai târziu: „Bateţi şi vi se va deschide”. Maria, Mama sa, care îl purta în sân, a bătut la uşile caselor din Betleem, dar toate au rămas închise. Isus e nevoit să se nască în afara cetăţii, după cum avea să moară în afara cetăţii.

NAŞTEREA DOMNULUI, 25 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

„Tu ai înmulţit bucuria, ai sporit bucuria poporului tău”.

Liturghia din Noaptea Crăciunului este în întregime un imn închinat bucuriei. O bucurie pe care Dumnezeu, cu şapte sute şi ceva de ani mai înainte, o vestea prin profetul Isaia poporului evreu deportat de împăratul Teglat Falasar al III-lea la Babilon, aşa cum am auzit în prima lectură: „Tu înmulţeşti poporul, îi dai mari bucurii şi el se bucură înaintea ta, cum se bucură la seceriş, cum se veseleşte la împărţirea prăzii”.

NAŞTEREA DOMNULUI, 25 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

„Cântaţi-i Domnului un cântec nou, căci lucruri minunate a făcut el”. Cu aceste cuvinte ale psalmistului ne îndeamnă sfânta Biserică să ne unim în noaptea aceasta cântările de bucurie cu cântecele pe care le-au intonat îngerii sub bolta cerului înstelat al Betleemului. Sfânta Biserică ia cuvintele de pe buzele îngerilor şi ni le adresează nouă: „Bucurie mare vă vestesc vouă, vi s-a născut, în cetatea lui David, Mântuitorul, care este Cristos Domnul”. Uitaţi măruntele griji ale pământului, descreţiţi-vă frunţile, bucuraţi-vă, căci în noaptea aceasta totul e farmec, totul e armonie, totul e fericire. Un Dumnezeu s-a născut pe paiele unui grajd, a luat chipul unui copilaş plăpând, el a coborât pe pământ, ca să caute şi să salveze ceea ce era pierdut. Timpul de groază, de teroare de mai înainte s-a dus. În Pruncul din iesle, cum spune sfântul Pavel, s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea lui de oameni.

NAŞTEREA DOMNULUI, 25 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Multe şi frumoase au fost cântările ce au încântat şi mai încântă încă urechile şi au fermecat inimile oamenilor; dar, dintre toate, cea mai frumoasă cântare ce a răsunat vreodată în lume a fost aceea pe care îngerii lui Dumnezeu au făcut-o să răsune în înălţimile albastre ale cerului, deasupra Betleemului, în noaptea sfântă a Crăciunului: „Mărire în cer lui Dumnezeu şi, pe pământ, pace oamenilor de bunăvoinţă...”

NAŞTEREA DOMNULUI, 25 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

După ce, în zilele Adventului, am aşteptat, am suspinat, ne-am rugat: „Picuraţi cerurilor rouă de sus şi norii să-l plouă pe cel drept, să se deschidă pământul şi să-l nască pe Mântuitorul”, iată că Biserica, în noaptea aceasta, ne dă vestea cea mare. Ea introduce Liturghia din noaptea de Crăciun cu acest îndemn: „Să ne bucurăm cu toţii în Domnul, căci s-a născut în lume Mântuitorul. Pacea adevărată a coborât din cer la noi”.

NAŞTEREA DOMNULUI, 25 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

„Iată, vă vestesc o bucurie mare”. Păstorii din câmpia Betleemului, aceşti oameni săraci cu duhul, au fost cei dintâi cărora Isus le-a vestit venirea sa în lume. Corul de îngeri le aduce vestea cea bună: „Bucuraţi-vă, astăzi vi s-a născut Mântuitorul în cetatea lui David”.

Cu uimirea şi cu credinţa păstorilor, cădem şi noi acum în genunchi în adoraţie în faţa celui care, Dumnezeu fiind din veşnicie, a voit să se facă om din dragoste faţă de noi, oamenii.

NAŞTEREA DOMNULUI, 25 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Era obiceiul pe vremea lui Isus şi mai este şi astăzi la beduinii, la păstorii nomazi care locuiesc în corturi în pustiul Palestinei ca, la naşterea unui copil, femeile care au asistat-o pe mamă la naştere să iasă din cort şi să vestească tatălui care aşteaptă afară cu nerăbdare evenimentul cu aceste cuvinte: Îţi vestim o bucurie mare: astăzi ţi s-a născut un fiu. Când în noaptea Crăciunului se naşte la Betleem Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, cerul se deschide şi îngerii lui Dumnezeu vestesc marele eveniment păstorilor şi întregii omeniri: „Vă vestesc vouă o bucurie mare care va fi pentru tot poporul: astăzi în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul”.

NAŞTEREA DOMNULUI, La aurora Crăciunului, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

„Un Prunc ni s-a dat nouă, un copil ni s-a născut nouă”. De Pruncul din ieslea Betleemuluim care ni s-a dat nouă, de copilul care ni s-a născut nouă, numai copiii se pot apropia. Numai copiii se pot bucura de prezenţa şi vederea lui. Crăciunul este în mod exclusiv sărbătoarea copiilor: copiii copii, copiii bătrâni, dar care sunt asemenea copiilor: nevinovaţi, curaţi, buni la suflet. Copiii se înţeleg între ei. Doi copii mici se întâlnesc pe drum: imediat se apropie unul de altul, se iau de mână, se prind de gât; nu s-au văzut niciodată, dar sunt deja prieteni; nu ştiu să vorbească, dar se înţeleg, râd, gânguresc fericiţi unul la altul, se privesc încântaţi, fiecare văzând pe chipul celuilalt, ca într-o oglindă, propriul său chip frumos şi nevinovat.

NAŞTEREA DOMNULUI, La aurora Crăciunului, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Cuvântul lui Dumnezeu, pe parcursul Adventului, ne-a călăuzit şi ne-a ajutat să-l descoperim pe cel care trebuia să vină: e Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, e Mântuitorul, e cel care prin întrupare a devenit Emanuel, adică Dumnezeu în mijlocul nostru. Misterul Crăciunului ne-a fost deja explicat. În marea şi frumoasa sărbătoare de azi nu mai e nevoie de prea multe explicaţii. E de ajuns să contemplăm cu bucurie şi recunoştinţă misterul unui Dumnezeu care se face om. La aceasta ne îndeamnă lecturile biblice ale Liturghiei de astăzi care, probabil că aţi observat, sunt toate trei foarte scurte, mult mai scurte decât la celelalte Liturghii, venind parcă se ne spună că misterul naşterii Domnului este prea mare ca să poată fi cuprins în cuvinte.

NAŞTEREA DOMNULUI, În ziua de Crăciun, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Pagina din Evanghelia după sfântul Luca, pe care am auzit-o acum, este extraordinar de frumoasă şi de mişcătoare: e plină de farmec şi de învăţătură. Erau în acel ţinut păstori care făceau de strajă, păzindu-şi turmele. Un înger al Domnului le-a apărut şi slava Domnului i-a învăluit în lumină. Pe vremea aceea, păstorii erau oameni săraci, umili, ignoranţi şi dispreţuiţi. Stând mereu cu oile lor, nu învăţau carte, nu cunoşteau Legea, nu mergeau sâmbăta la sinagogă, nu mergeau ca toată lumea la pelerinaj la templul din Ierusalim. De aceea, învăţaţii timpului, fariseii, considerau că pentru oamenii aceştia atât de păcătoşi nu era nici o speranţă de mântuire şi că, atunci când va veni Mesia în lume, îi va nimici cu suflarea gurii sale. Şi, când acolo, tocmai ei erau preferaţii Domnului. Lor li se descoperă pentru prima dată Mesia, sunt primii chemaţi la mântuire. Dar cu câtă însufleţire răspund ei la chemarea îngerului! Lasă oile singure în toiul nopţii, cu riscul de a fi furate de tâlhari şi sfâşiate de lupi, merg şi îl găsesc pe Cristos. Dar întâlnirea aceasta cu Cristos le schimbă complet viaţa: nu mai sunt cei de mai înainte. Mai mult, ei sunt primii apostoli, primii vestitori, primii predicatori ai lui Cristos în lume. Căci, spune evanghelistul, s-au întors lăudându-l şi preamărindu-l pe Domnul şi vorbind tuturor despre Prunc.

Pagina 1 din 6First   Precedentul   [1]  2  3  4  5  6  Urmatorul   Ultimul