en-USro-RO

| Login
16 august 2018

Timpul Crăciunului

     
Naşterea Domnului (Crăciunul)
C. Dumea 1,2,3,4,5,6   
A. Bişoc    
     
Sfânta Familie  

A

B

C 

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     
Duminica a II-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     
Epifania Domnului

A

B

C

C. Dumea  C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc  A. Bişoc A. Bişoc
     
Botezul Domnului

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc  A. Bişoc A. Bişoc
     
Sfântul Ştefan (26 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
Sfântul Ioan (27 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
Sfinţii Prunci nevinovaţi (28 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
Încheierea anului (31 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
1 ianuarie (Sfânta Maria Născătoare de Dumnezeu)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     

Calendarul zilei

Joi, 16 august 2018

Sfintii zilei
Ss. Ștefan, rege *; Rochus, pelerin
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), III
Lectionar
Ez 12,1-12: Pleacã în exil ziua, în vãzul lor!
Ps 77: Iartã, Doamne, fãrãdelegea poporului tãu! 
Mt 18,21-19,1: Nu-ți spun pânã la șapte ori, ci pânã la șaptezeci de ori șapte.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 19-a de peste an

SFÂNTUL IOAN, APOSTOL ŞI EVANGHELIST, 27 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

În aceste trei zile ale Crăciunului, noi celebrăm, de fapt, în rezumat, concentrat, întreaga lucrare de mântuire înfăptuită de Cristos, cu cele trei mistere centrale pe care le medităm în Rozariul de bucurie, în Rozariul de durere şi în Rozariul de slavă. Astfel, alaltăieri, am avut în faţa ochilor naşterea Cuvântului lui Dumnezeu; ieri, cu sărbătoarea sfântului Ştefan, care moare rugându-se sub ploaia de pietre pentru ucigaşii săi, am avut în faţa ochilor crucea şi moartea lui Cristos. Astăzi, în sărbătoarea sfântului Ioan, cu mărturia lui Ioan din Evanghelia pe care am ascultat-o, ni se propune spre reflecţie învierea lui Cristos.

SFÂNTUL IOAN, APOSTOL ŞI EVANGHELIST, 27 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Astăzi, la două zile după sărbătoarea Crăciunului, Biserica îl sărbătoreşte pe sfântul Ioan, apostol şi evanghelist. Ieri l-am sărbătorit pe primul martir, pe sfântul Ştefan, azi, pe ultimul dintre apostoli. Ne întrebăm: ce este cu grupul acesta de sfinţi, pe care Biserica îi sărbătoreşte imediat după Crăciun: sfântul Ştefan, sfântul Ioan, Pruncii nevinovaţi? De ce pe ei, şi nu pe alţii? I-a selecţionat Biserica anume? Da. În tradiţia Bisericii, aceşti sfinţi, care urmează imediat după Crăciun, sunt numiţi comites sponsi – însoţitorii, suita mirelui. Orice mire, în cortegiul său de nuntă, are nişte cavaleri de onoare. Mireasa, la rândul ei, are şi ea în suita ei nişte domnişoare de onoare. Orice rege, orice regină au o suită de onoare. Biserica a voit să-i facă şi lui Cristos, regele şi mirele născut pe pământ, o suită de onoare. Sfinţii pe care-i sărbătorim în aceste zile formează cortegiul Pruncului născut la Betleem.

SFÂNTUL IOAN, APOSTOL ŞI EVANGHELIST, 27 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

„În dimineaţa Paştelui, Maria Magdalena a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubea Isus”, la Ioan. De ce la aceşti doi apostoli aleargă Maria Magdalena, ca să ducă vestea cea mare a învierii, şi nu la alţii? Că a alergat la Simon Petru, înţelegem. El era capul tuturor, primise o funcţie şi o responsabilitate unică. Numai lui îi spusese Isus: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea”. Dar la Ioan pentru ce a alergat? Tocmai fiindcă era ucenicul pe care îl iubea Isus şi nimeni nu se putea bucura mai mult ca el aflând că Isus trăieşte, că a înviat. Dar dacă Ioan era ucenicul pe care îl iubea Isus, la fel de bine s-ar putea spune că Ioan era ucenicul care îl iubea pe Isus. Petru şi Ioan alergau împreună la mormânt. Dar Ioan a alergat mai repede şi a ajuns cel dintâi. A alergat mai repede fiindcă era mai tânăr decât Petru. Dar a alergat mai repede fiindcă iubirea din inima lui, dorinţa de a-l vedea pe Isus îi puneau aripi la picioare, îl făceau să zboare mai mult decât să alerge.

SFÂNTUL IOAN, APOSTOL ŞI EVANGHELIST, 27 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

În duminicile dinaintea Crăciunului s-a făcut auzit mereu glasul sfântului Ioan Botezătorul, căci nimeni nu putea mai bine ca el să ne înveţe cum să ne pregătim pentru venirea lui Isus. Acum, după Crăciun, sfânta Biserică ne propune un alt Ioan, pe sfântul Ioan evanghelistul, pentru că nimeni nu putea mai bine ca el să ne înveţe cum trebuie să-l urmăm pe Cristos. Sfântul Ioan mai este supranumit şi apostolul iubirii.

SFÂNTUL IOAN, APOSTOL ŞI EVANGHELIST, 27 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Sfântul apostol Ioan, fiul lui Zebedeu şi al Salomeii, a fost, fără îndoială, unul dintre ucenicii la care Isus ţinea deosebit de mult. De aceea, în Evanghelia pe care a scris-o, Ioan nu-şi zice niciodată pe nume, dar îşi zice întotdeauna: „ucenicul pe care îl iubea Isus”. Era şi normal; în grupul de apostoli, Ioan era cel mai tânăr, aproape un copilandru, şi era normal ca Isus să ţină mai mult la el ca la ceilalţi, aşa cum e normal ca, într-o familie, tata şi mama să ţină la copilul cel mai mic mai mult decât la ceilalţi copii. În Sfânta Scriptură stă scris: „Cine iubeşte curăţia inimii îl va avea ca prieten pe rege”. Ioan era feciorelnic, era curat, de aceea, l-a avut ca prieten pe rege, pe Cristos. Pentru acest motiv, Isus a ţinut să-l aibă alături de el la cele mai importante evenimente ale vieţii sale. Ioan este de faţă la învierea fiicei lui Iair, e prezent la schimbarea la faţă a lui Isus, e lângă Isus în timpul agoniei din Grădina Măslinilor, e singurul de faţă dintre apostoli pe Calvar în clipele dureroase ale răstignirii şi morţii lui Isus.

SFÂNTUL IOAN, APOSTOL ŞI EVANGHELIST, 27 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Ca să ne putem da seama de trăsătura dominantă a unui om, este de ajuns să-i citim o scrisoare: cuvântul folosit de cele mai multe ori în scrisoare ne spune exact ce este în sufletul acelui om. Ca să aflăm trăsătura dominantă a sufletului sfântului Ioan, e de ajuns să-i citim Evanghelia. Cuvântul ce revine mereu ca un leit-motiv într-o simfonie este „iubire”, folosit în Evanghelia sa de mai bine de 40 de ori.

SFÂNTUL IOAN, APOSTOL ŞI EVANGHELIST, 27 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Alaltăieri am sărbătorit naşterea lui Isus, ieri, prin moartea de martir a sfântului Ştefan, am evocat patima şi crucea lui Isus; astăzi, în sărbătoarea sfântului Ioan, Evanghelia ne propune spre meditare învierea.

În dimineaţa zilei de Paşti, Maria Magdalena a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubea Isus. Ioan era ucenicul pe care îl iubea Isus: lucrul era evident. Isus îl prefera şi, pentru acest motiv, printre ceilalţi apostoli apar manifestări de invidie. Nu că pe ceilalţi nu i-ar fi iubit. Dar aşa cum într-o familie mama îşi iubeşte toţi copiii şi pentru toţi e gata să-şi dea viaţa, totuşi, pe cel mai mic, fiind mai nevinovat, îl iubeşte în mod deosebit; era normal ca, în familia celor 12 apostoli, Isus să-l iubească în mod deosebit pe Ioan, care, potrivit tradiţiei, era cel mai tânăr şi singurul ce nu fusese căsătorit.

SFÂNTUL IOAN, APOSTOL ŞI EVANGHELIST, 27 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Credinţa noastră creştină se întemeiază pe trei mistere fundamentale: naşterea, moartea şi învierea lui Cristos; trei mistere pe care noi le medităm în rugăciunea sfântului Rozariu cu misterele sale de bucurie, de durere şi slavă; trei mistere pe care Biserica le celebrează, în ordine, în cele trei zile ale Crăciunului: alaltăieri am sărbătorit întruparea, naşterea Domnului. Dar Biserica doreşte să nu ne oprim aici, ci să descoperim şi celelalte mistere care se ascund îndărătul copilului culcat pe paie în ieslea Betleemului. De aceea ieri l-am sărbătorit pe sfântul Ştefan, martir, ca să ne amintim de răstignirea şi moartea lui Cristos pe cruce.

SFINŢII PRUNCI NEVINOVAŢI, 28 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Liturgia de astăzi începe cu acest îndemn pe care ni-l face Biserica: „Veniţi să-l adorăm pe Cristos cel născut pentru noi, care le-a dat pruncilor nevinovaţi cununa martiriului”.

Liturgia acestei sărbători ne pune în faţa ochilor două tablouri, două scene, am zice, două piese de teatru, care se petrec în două locuri diferite. Prima se petrece pe pământ: e o tragedie sângeroasă, cutremurătoare. Actorul principal e un monstru, o fiară însetată de sânge, care măcelăreşte copii nevinovaţi, fiinţe ce nu se pot apăra şi care au dreptul să trăiască. Că Irod era o fiară, nu un om, rezultă şi din faptul că în ultimii ani ai vieţii i-a ucis pe trei dintre proprii săi copii. Uciderea copiilor nevinovaţi este cea mai îngrozitoare crimă, de aceea, uciderea copiilor a fost considerată întotdeauna ca fiind lucrarea Satanei. Faraonul Egiptului, care a poruncit să fie ucişi, înecaţi în Nil, copiii evreilor, spre a-i lua viaţa lui Moise, a fost considerat de evrei drept o întruchipare a Satanei. Irod, care, ca şi faraonul, ucide copii ca să ia viaţa celui de al doilea Moise, viaţa lui Isus, a fost considerat de creştini tot o întruchipare a Satanei.

SFINŢII PRUNCI NEVINOVAŢI, 28 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Există o mare asemănare între ceea ce ne povesteşte sfântul Matei în Evanghelia Liturghiei de azi cu privire la Isus şi ce ne povesteşte Cartea Exodului din Vechiul Testament cu privire la Moise. Cristos este noul Moise. Astfel, faraonul Egiptului îi omoară pe toţi copiii evreilor. La fel, Irod, regele Iudeii, îi omoară pe toţi copiii mai mici de doi ani din Betleem şi din împrejurimi. Moise, ca să scape de furia faraonului, care voia să-l ucidă, fuge în ţară străină. La fel, Isus, ca să scape de furia regelui Irod, care voia să-l ucidă, fuge în ţară străină, în Egipt. Când a trecut pericolul, Dumnezeu îi spune lui Moise să se întoarcă în ţară: „Întoarce-te, căci au murit toţi cei care căutau să ia viaţa copilului”. Exact aceleaşi cuvinte i le spune îngerul lui Iosif când îi cere să ia mama şi copilul şi să se întoarcă în ţară.

SFINŢII PRUNCI NEVINOVAŢI, 28 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Masacrarea copiilor nevinovaţi de sângerosul călău Irod a provocat întotdeauna emoţie, milă, indignare în inimile creştinilor. Câţi copii au fost masacraţi? Între 25.000 şi 40.000 ne spun legendele. Câteva zeci, cel mult câteva sute, ne spun învăţaţii, calculând câţi copii sub doi ani puteau fi la populaţia Betleemului şi a împrejurimilor la vremea aceea. Ce înseamnă aceasta pe lângă cei peste un milion de copii avortaţi, măcelăriţi în fiecare an, la poporul nostru român de propriile lor mame, de proprii lor părinţi?

SFINŢII PRUNCI NEVINOVAŢI, 28 decembrie, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Să reflectăm câteva momente asupra unei fraze pe care sfântul Ioan ne-a spus-o în prima lectură: „Dumnezeu este lumină şi în el nu este întuneric”. Ce lucru preţios este lumina! Să ne închipuim ce ar fi viaţa noastră fără lumină, dacă am fi nevoiţi să trăim permanent cufundaţi în întuneric, într-o veşnică noapte. Ochii nu ne-ar folosi la nimic. De ne-am duce mâna numai la un centimetru distanţă de ochi, nu o vedem. Ce este lumina soarelui pentru ochii trupului este Dumnezeu pentru ochii minţii şi ai sufletului. Dumnezeu este lumină. Cine nu-l are pe Dumnezeu trăieşte în întuneric, se naşte în întuneric, moare, dispare în întuneric. Nu ştie pentru ce se naşte, nu ştie pentru ce trăieşte, nu ştie pentru ce moare, nu ştie ce să facă cu viaţa lui.

SFÂNTA FAMILIE duminica din octava Crăciunului sau 30 decembrie, Anul A, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Cu sărbătoarea de astăzi, sfânta Biserică vrea să ne arate importanţa pe care o are familia. Familia este celula de bază a societăţii. Şi aşa cum nu poate fi un trup sănătos cu celule bolnave, la fel, nu poate exista o societate sănătoasă cu familii bolnave; sigur, sub aspect moral.

SFÂNTA FAMILIE duminica din octava Crăciunului sau 30 decembrie, Anul A, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Liturgia Bisericii nu putea găsi un timp mai potrivit decât acesta, care urmează imediat după Crăciun, pentru a ne pune în faţa ochilor, spre contemplare şi imitare, Familia sfântă din Nazaret, modelul tuturor familiilor creştine.

SFÂNTA FAMILIE duminica din octava Crăciunului sau 30 decembrie, Anul A, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Avem astăzi sărbătoarea Sfintei Familii. În plus, încheiem anul 1995, care, după cum ştim, a fost declarat de sfânta Biserică Anul Internaţional al Familiei. Ne amintim din Vechiul Testament de prima binecuvântare pe care a dat-o Dumnezeu când a creat lumea. Dumnezeu a binecuvântat prima familie: familia celor dintâi oameni, a lui Adam şi Eva. Citim în Cartea Genezei: „Dumnezeu i-a binecuvântat, zicându-le: «Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul»”. Primul rod pe care l-a produs pomul mântuirii a fost sfânta Familie din Nazaret. Când Fiul lui Dumnezeu vine în lume pentru a instaura împărăţia lui Dumnezeu, primul lucru pe care îl face este să-şi aleagă o familie. Creştinismul s-a născut aşadar nu într-o biserică, nu într-o mănăstire, ci într-o familie. Prin aceasta, Dumnezeu a voit să ne arate că familia este la fel de preţioasă şi de sfântă în ochii săi ca şi o mănăstire, ca şi o biserică.

SFÂNTA FAMILIE duminica din octava Crăciunului sau 30 decembrie, Anul B, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Sfânta Biserică îşi începe unul dintre imnurile sărbătorii de azi cu următoarele cuvinte: „O, sfântă căsuţă din Nazaret, care ai adăpostit sub acoperişul tău tot ceea ce lumea a avut mai minunat şi mai scump! Soarele care înconjoară pământul cu lumina sa de aur nicicând nu a văzut în drumul său ceva mai sfânt şi mai frumos decât această casă.”

SFÂNTA FAMILIE duminica din octava Crăciunului sau 30 decembrie, Anul B, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Acum 2000 de ani, pe una dintre străzile orăşelului Nazaret se afla o căsuţă săracă şi retrasă, care nu se deosebea cu nimic de celelalte case, care nu atrăgea cu nimic extraordinar privirile oamenilor, dar care atrăgea necontenit privirea lui Dumnezeu asupra sa. Casa aceasta săracă adăpostea sub acoperişul său trei fiinţe: un bărbat cu nevasta sa şi un copil. Bărbatul se numea Iosif, era de meserie lemnar. Lumea care trecea pe stradă îl vedea în micul său atelier cu mâinile suflecate, cu şorţul în faţă şi creionul de lemnar după ureche, cu ferăstrăul sau rindeaua în mână, ocupat de dimineaţa până seara cu lucrul său; fie că lucra la o căruţă, fie că făcea o masă, un scaun sau un alt obiect. Toţi vedeau în el un simplu lemnar şi nimeni nu bănuia câtuşi de puţin că acest umil meseriaş avea dese convorbiri cu Îngerii Domnului, că el îl creştea în casa sa pe Fiul lui Dumnezeu, că îl învăţa meserie pe Creatorul cerului şi al pământului. El făcea mici afaceri cu oamenii, se angaja să le facă altora fie o casă, fie o şură, fie un gard, dar el era cel căruia Dumnezeu îi încredinţase cel mai mare secret şi cea mai mare afacere din istoria omenirii: mântuirea neamului omenesc.

SFÂNTA FAMILIE duminica din octava Crăciunului sau 30 decembrie, Anul B, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Sărbătoarea de azi a Sfintei Familii nu duce cu mintea, de fapt, la trei familii: la familia Sfintei Treimi din cer, la familia sfântă din Nazaret şi la propria noastră familie. Familia Sfintei Treimi din cer e formată din trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În Familia Sfintei Treimi domneşte dragostea, pacea, armonia desăvârşită.

SFÂNTA FAMILIE duminica din octava Crăciunului sau 30 decembrie, Anul C, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Când Satana, duşmanul lui Dumnezeu, al Bisericii şi al omului, vrea să lovească în Dumnezeu, să distrugă Biserica, să-l distrugă pe om, începe prin a lovi în familie, prin a distruge familia. Dacă privim situaţia familiei la ora actuală la popoarele creştine sau care se numesc creştine, ne dăm seama că este un dezastru, o adevărată tragedie. Propaganda pe toate căile a amorului liber, a sexului liber, a dus la prăbuşirea familiei. Constatăm convieţuirea fără căsătorie, convieţuirea înainte de căsătorie, ceea ce conduce, în mod inevitabil, la o căsătorie falimentară, copii abandonaţi şi nefericiţi, care se trezesc cu două-trei rânduri de părinţi divorţaţi şi recăsătoriţi, legalizarea avortului, legalizarea divorţului şi, culmea monstruozităţii şi a pervertirii, legalizarea căsătoriei homosexualilor şi a lesbienelor, în ţări care se consideră civilizate, precum Franţa sau Germania. Prăbuşirea, degradarea familiei, complotul organizat împotriva vieţii copilului au dus la prăbuşirea natalităţii, ceea ce înseamnă pentru popoarele atât din Vestul, cât şi din Estul Europei o adevărată sinucidere. Studii ştiinţifice riguroase arată că, în ritmul actual al naşterilor, popoare ca francezii, germanii, englezii, ba şi românii, vor ajunge la jumătatea populaţiei pe care o au acum. Iar peste trei sute de ani, aceste popoare vor dispărea complet de pe faţa pământului şi vor fi înlocuite de emigranţi: musulmani, turci, arabi, africani, asiatici, ţigani.

SFÂNTA FAMILIE duminica din octava Crăciunului sau 30 decembrie, Anul C, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Când Dumnezeu a creat omenirea, a început prin a crea o familie. Când Dumnezeu a voit să mântuiască omenirea, a ales cu grijă o familie în care Fiul său să se nască. Familia, spune Papa Ioan Paul al II-lea, „este unul dintre bunurile cele mai preţioase pe care le are omenirea”. Biserica ne îndreaptă astăzi privirile spre sfânta Familie din Nazaret, acea familie pe care a sfinţit-o Cristos şi în care el, cum scrie evanghelistul Luca, „creşte în înţelepciune, în vârstă, şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor”.

Pagina 3 din 6First   Precedentul   1  2  [3]  4  5  6  Urmatorul   Ultimul