en-USro-RO

| Login
25 iunie 2018

Timpul Crăciunului

     
Naşterea Domnului (Crăciunul)
C. Dumea 1,2,3,4,5,6   
A. Bişoc    
     
Sfânta Familie  

A

B

C 

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     
Duminica a II-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     
Epifania Domnului

A

B

C

C. Dumea  C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc  A. Bişoc A. Bişoc
     
Botezul Domnului

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc  A. Bişoc A. Bişoc
     
Sfântul Ştefan (26 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
Sfântul Ioan (27 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
Sfinţii Prunci nevinovaţi (28 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
Încheierea anului (31 decembrie)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     
1 ianuarie (Sfânta Maria Născătoare de Dumnezeu)
C. Dumea    
A. Bişoc    
     

Calendarul zilei

Luni, 25 iunie 2018

Sfintii zilei
Sf. Wilhelm, abate
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 12-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
2Rg 17,5-8.13-15a.18: Domnul s-a aprins de o mare mânie împotriva triburilor lui Israel și le-a îndepãrtat de la el; n-a mai rãmas decât tribul lui Iuda.
Ps 59: Ascultã-ne, Doamne: sã ne mântuiascã dreapta ta!
Mt 7,1-5: Scoate mai întâi bârna din ochiul tãu!

Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 12-a de peste an

EPIFANIA DOMNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Sărbătorim astăzi Epifania Domnului. „Epifanie” înseamnă dezvăluire, arătare. Isus, Fiul lui Dumnezeu, se dezvăluie păgânilor reprezentaţi prin cei trei magi care sosesc la Betleem călăuziţi de o stea. Este o sărbătoare plină de farmec, mai ales pentru creştinii de aici, din Orient. Aceşti trei magi şi steaua ce i-a călăuzit i-au fascinat întotdeauna pe creştini şi le-au stimulat imaginaţia. Celor care aţi fost în pelerinaj la Betleem, în ziua de Crăciun, v-am amintit de fântâna din Bazilica „Naşterii Domnului”. Aceea ar fi fântâna la care magii şi-ar fi adăpat cămilele. Şi tot în acea fântână ar fi căzut steaua ce i-a călăuzit la Betleem. Pelerinii veniţi din Europa la Betleem descriu în jurnalele lor de călătorie că în apropiere de grota naşterii Domnului era o masă: pe acea masă şi-au pus magii darurile. Şi tot la acea masă, Maria şi Iosif au mâncat împreună cu Magii.

EPIFANIA DOMNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Celebrăm astăzi marea solemnitate a Epifaniei Domnului. „Epifania” este un cuvânt de origine greacă şi înseamnă manifestare, descoperire, revelaţie, apariţie. Dar ce epifanie, ce apariţie a Domnului sărbătorim azi? Domnul nu şi-a făcut apariţia deja la Crăciun? Ba da. De fapt, sunt două epifanii ale Domnului. La prima, Domnul s-a dezvăluit celor ce făceau parte din sânul poporului evreu: Iosif, Maria, Elisabeta, Ioan Botezătorul, păstorii de la Betleem, Simeon şi Ana, bătrânii de la templul din Ierusalim. În epifania de astăzi, Cristos se dezvăluie popoarelor păgâne, care trăiau în afara poporului evreu, reprezentate prin magii păgâni veniţi din Răsărit la Betleem.

EPIFANIA DOMNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Sărbătoarea de astăzi era considerată la începutul creştinismului ca regina şi mama tuturor sărbătorilor. După cum ne spune sfântul Grigore din Nazianz, împăratul păgân Valens, asistând la ceremoniile pe care sfântul Vasile le săvârşea în biserică cu prilejul acestei sărbători, a ameţit, şi ar fi căzut dacă nu l-ar fi susţinut cei din jurul său; atât de maiestuoase, de impresionante erau acele ceremonii. Împăraţii creştini de la începutul Bisericii ţineau să ia parte împreună cu tot poporul la slujba şi ceremoniile sărbătorii de astăzi, iar unii dintre împăraţi dădeau dispoziţie ca 7 zile înaintea acestei sărbători şi 7 zile după, tribunalele să fie închise. Această sărbătoare, în care Cristos s-a arătat pentru prima dată păgânilor, este ziua chemării noastre la credinţă; este ziua în care Dumnezeu ne-a smuls din puterea întunericului şi ne-a aşezat în împărăţia luminii sale. Astăzi, cei mulţi, veniţi de la Apus şi Răsărit, au început să vină şi să stea la masă împreună cu Abraham, Isaac şi cu Iacob, în timp ce fiii împărăţiei au fost aruncaţi în întunericul cel mai dinafară.

EPIFANIA DOMNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Toţi sfinţii părinţi ai Bisericii sunt de acord că cei trei împăraţi veniţi din Răsărit la Betleem au fost mari oameni de ştiinţă, savanţi în ştiinţele astronomice. Dar nu puţini sunt aceia care afirmă că au fost şi prezicători care citeau în stele: chiar sfântul Matei, în Evanghelia sa, îi numeşte magi, deoarece se ocupau cu magia, cu vrăjitoria, cu farmecele. Dar ajunşi la ieslea lui Cristos, au lepădat, o dată cu necredinţa lor, şi meseria aceasta diabolică. Pe drept cuvânt ne spun evangheliştii că s-au întors pe altă cale: au venit idolatri şi vrăjitori, s-au întors creştini şi adoratori ai Dumnezeului adevărat. Căci, deşi le-au rămas numele de magi, în realitate, după ce l-au cunoscut pe Cristos, n-au mai fost magi, au renunţat la magie, la meseria lor superstiţioasă de ghicitori şi vrăjitori, şi Biserica îi sărbătoreşte pe toţi trei astăzi ca pe nişte sfinţi, căci pe toţi trei îi găsim astăzi în calendar: sfinţii Gaşpar, Melchior şi Baltazar, ale căror oseminte, după cum spune tradiţia, se află în Catedrala din Köln, în Germania.

EPIFANIA DOMNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Sărbătoarea de astăzi a Epifaniei Domnului a fost în sfânta Biserică una dintre cele mai importante sărbători chiar de la începutul creştinismului. În ziua de astăzi, Cristos s-a făcut cunoscut pentru prima dată popoarelor păgâne. Faptul că pe pereţii catacombelor din Roma s-au descoperit până în prezent nu mai puţin de 10 picturi care îi prezintă pe cei trei magi, unul dintre tablouri datând din jurul anului 100, ne spune cât de mult preţuiau primii creştini acest eveniment, găsirea lui Mesia de către păgâni.

BOTEZUL DOMNULUI, Anul A, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Noi toţi, cei care ne aflăm acum în această biserică pentru a sărbători Botezul Domnului, suntem oameni botezaţi. În primele zile ale existenţei noastre pământeşti am fost aduşi la biserică şi, în momentul în care preotul ne-a turnat pe cap apa Botezului, s-a petrecut cu noi ceea ce s-a întâmplat cu Isus în momentul în care Ioan l-a botezat în apa Iordanului: cerurile ni s-au deschis. Din acel moment, accesul în cer a fost posibil. Duhul Sfânt a coborât asupra noastră, nu sub formă de porumbel ca asupra lui Isus, ci într-o formă nevăzută, dar reală. Vocea Tatălui s-a făcut auzită şi pentru noi: „Acesta este Fiul meu preaiubit”. Prin Botez, Dumnezeu ne-a adoptat ca fii ai săi.

BOTEZUL DOMNULUI, Anul B, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Celebrăm astăzi o nouă epifanie, o nouă manifestare a lui Cristos. Am zice, a treia epifanie. Prima Epifanie a fost la Crăciun, când Cristos s-a descoperit păstorilor evrei. A doua Epifanie a avut loc atunci când Cristos s-a descoperit păgânilor reprezentaţi prin magii veniţi din Răsărit.

BOTEZUL DOMNULUI, Anul B, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Ascultând Evanghelia Liturghiei de astăzi, nu ştim ce să admirăm mai mult: descoperirea dumnezeirii lui Isus de către Tatăl său ceresc sau umilinţa sfântului Ioan Botezătorul? Mai mult decât toate acestea, trebuie admirată, poate, smerenia Mântuitorului; el, care nu cunoaşte umbră de păcat, se aşază astăzi în rând cu păcătoşii şi primeşte din mâinile lui Ioan botezul pocăinţei. El nu s-a mulţumit numai să ne predice necontenit umilinţa, să ne recomande locul de pe urmă, ci a voit să meargă înaintea noastră printr-o viaţă care, de la sărăcia Betleemului până la crucea Calvarului, n-a fost decât un şir neîntrerupt de umilinţe. Văzându-l astăzi pe Cristos pe malul Iordanului, în rând cu cei păcătoşi, ne răsună în urechi cuvintele pe care sfântul Bernard ni le adresează: „Ruşinează-te, ţărână îngâmfată! Un Dumnezeu s-a făcut mic şi tu vrei să devii mare? Dacă tu, om fiind, nu vrei să urmezi exemplul altui om, închipuindu-ţi că îţi micşorezi demnitatea, urmează-l măcar pe Creatorul tău. Şi dacă nu vrei să-l urmezi pe toate căile pe care el a umblat, urmează-l măcar pe acea cale care l-a condus să îmbrace veşmântul nimicniciei tale”.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Ascultând Evanghelia Liturghiei de azi, nu ne vine a crede urechilor. Nu ştim ce să admirăm mai mult: umilinţa Fiului lui Dumnezeu? Umilinţa Mamei lui Dumnezeu? Înţelepciunea şi cuminţenia bătrânului Simeon? „Părinţii lui Isus l-au dus la Ierusalim ca să-l prezinte Domnului”. Cărui Domn? Nu era el însuşi Domnul? Isus, „deşi Dumnezeu, scrie apostolul Pavel, nu a ţinut cu tot dinadinsul să apară egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine, a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor” (Fil 2,6-7). Pe copilul din braţele Mariei nimic nu-l trădează a fi Dumnezeu; e un copil ca toţi ceilalţi copii.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Ne amintim cei mai în vârstă de timpurile când nu era curent electric. Casele erau slab luminate de lămpi şi opaiţe; nici vorbă de becuri pe stradă. Dacă astăzi sunt mult mai luminate casele şi străzile, în schimb, e noapte şi mult mai întuneric în sufletele oamenilor.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Sfântul Ioan, în prima lectură a Liturghiei, ne vorbeşte şi astăzi despre lumină şi întuneric. Două gânduri se desprind din cuvintele auzite în prima lectură. Dumnezeu este lumină. În această lumină, noi îl vedem, îl cunoaştem pe Cristos. Vedem, de asemenea, urmele paşilor săi, ca noi să putem călca pe urmele lui, să trăim aşa cum el a trăit, să împlinim poruncile şi legile Domnului, aşa cum el le-a împlinit. O cunoaştere teoretică a lui Cristos, o credinţă abstractă în Cristos este absolut inutilă. A-l cunoaşte pe Cristos, fără a merge pe urmele lui, fără a împlini poruncile lui, este minciună, ipocrizie, viaţă trăită în întuneric.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Sunt mişcătoare cuvintele pe care apostolul Ioan, în prima lectură, le adresează creştinilor de toate vârstele. Se adresează mai întâi copilaşilor. Apoi se adresează bătrânilor şi, în sfârşit, celor tineri. Dacă am fost atenţi la Evanghelie, am remarcat în ea personaje ce aparţin celor trei vârste. Printre copilaşi îl găsim pe Isus, pe care părinţii îl oferă lui Dumnezeu la templul din Ierusalim. Acest copilaş este mic, mic de tot. Se hrăneşte la pieptul mamei sale, plânge ca orice copil, apoi îi cresc dinţişorii, creşte încetul cu încetul, are trei ani, apoi şase, apoi începe să meargă la şcoală, învaţă să scrie, să citească, ajunge la vârsta pubertăţii, a adolescenţei şi, urmând sfaturile mamei sale, sub ochii grijulii ai lui Iosif, Isus – cum spune evanghelistul – creştea şi înainta în înţelepciune, în vârstă şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Mai era acolo, când l-au prezentat părinţii pe Isus la templu, şi o bătrână cu numele de Ana. Avea 84 de ani. Viaţa nu-i oferise multe bucurii. Moartea bărbatului i-a distrus căminul în floarea tinereţii. Trăise cu bărbatul ei în căsătorie numai şapte ani. Cum fetele, la evrei, se căsătoreau la 12 ani, tânăra nevastă a rămas văduvă la numai 19 ani. De peste 60 de ani, trăia în văduvie, singură, părăsită, neajutorată, neluată în seamă. Ne-o putem imagina: bătrână, cu faţa acoperită de riduri, încovoiată, fără putere, sprijinindu-se în toiag, considerată de toţi că face de pomană umbră pământului, că nu o mai strânge Dumnezeu. Un gol imens în viaţa ei: 60 de ani de singurătate! Dar un gol pe care Ana a ştiut să-l umple cu Dumnezeu. A găsit soluţia ca să nu cadă în disperare. Şi-a oferit viaţa lui Dumnezeu; îl slujea ziua şi noaptea, prin rugăciuni şi posturi, neîndepărtându-se de templu. Viaţa ei era o jertfă permanentă ce se înălţa spre Dumnezeu ca fumul de tămâie.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Sfântul Ioan, în prima lectură a Liturghiei, are un îndemn şi un cuvânt de încurajare pentru toate vârstele. El se adresează copiilor, spunându-le că Dumnezeu le iartă păcatele de dragul copilului Isus născut pe pământ. Se adresează tinerilor, încurajându-i să rămână tari în războiul crâncen pe care îl are de purtat cu Cel Rău. Iar arma pe care le-o recomandă în acest război este Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă se vor lăsa călăuziţi de Cuvântul lui Dumnezeu, de Evanghelie, şi-au asigurat victoria.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Te Deum laudamus, Te Dominum confitemur.

Suntem în ultima zi a anului. În toate bisericile din lume, în această zi i se înalţă lui Dumnezeu imnul Te Deum, imnul de laudă şi mulţumire pentru toate binefacerile cu care ne-a copleşit în cele 365 de zile ale anului care s-a scurs.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Ne aflăm în ultima zi a anului. O zi ca toate celelalte zile, am zice. Şi totuşi, este o zi deosebită de celelalte. Cu toată larma pe care o fac astăzi urătorii şi mascaţii, cu toată febra pregătirii Revelionului, în adâncul fiinţei noastre ne răscolesc gânduri şi sentimente pe care nu le cunoaştem în celelalte zile ale anului. Este gândul la timpul ce aleargă şi nu se mai întoarce; este nostalgia timpului dus pentru totdeauna, este gândul că viaţa noastră, şi aşa scurtă, s-a mai scurtat cu un an.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Peste câteva ceasuri, vom spune adio anului, ne vom lua rămas-bun de la anul care s-a scurs. Cu ce sentimente trăim acest sfârşit de an? Desigur, cu unele sentimente de tristeţe, de melancolie, de regret, chiar dacă, în anul ce a trecut, nu am avut parte de prea multe bucurii, chiar dacă nu ni s-au împlinit speranţele şi urările de fericire pe care ni le-am făcut la începutul anului. Orice sfârşit este trist, căci ne aduce aminte de marele sfârşit, de sfârşitul vieţii. Cu anul care s-a scurs, viaţa noastră s-a mai scurtat cu un an, suntem cu un pas mai aproape de mormânt. Dar, de fapt, acesta n-ar trebui să fie un motiv de întristare, căci credinţa ne spune că, după acest sfârşit, urmează un nou început: la sfârşitul urcuşului, e piscul muntelui, la sfârşitul iernii, este primăvara, anotimpul florilor, la sfârşitul nopţii, e lumina aurorei. La sfârşitul vieţii, este o altă viaţă, trăită în casa Tatălui ceresc.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Iată-ne în ultima zi a anului. Iată-ne la ultima predică din acest an. Despre ce să vă vorbesc la această predică? Despre fericirea pe care ne-am urat-o unii altora în prima zi a acestui an şi pe care n-am avut-o? Despre suferinţele pe care nu ni le-am urat la începutul acestui an şi care, în schimb, ne-au însoţit în fiecare zi? Despre progresul ştiinţei şi tehnicii, despre succesele sportive, despre realizările economiei în acest an pe care îl încheiem? Nu, despre aceste lucruri are cine să vă vorbească. Mai degrabă să facem un bilanţ în ceea ce priveşte sufletele noastre: să vedem realizările sau nerealizările, succesele sau eşecurile în ceea ce priveşte activitatea, munca pe care am desfăşurat-o pentru sfinţirea şi mântuirea sufletelor noastre.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

Iată-ne în ultima zi a anului. Iată-ne la ultima predică din acest an. Despre ce să vă vorbesc la această predică? Despre fericirea pe care ne-am urat-o unii altora în prima zi a acestui an şi pe care n-am avut-o? Despre suferinţele pe care nu ni le-am urat la începutul acestui an şi care, în schimb, ne-au însoţit în fiecare zi? Despre progresul ştiinţei şi tehnicii, despre succesele sportive, despre realizările economiei în acest an pe care îl încheiem? Nu, despre aceste lucruri are cine să vă vorbească. Mai degrabă să facem un bilanţ în ceea ce priveşte sufletele noastre: să vedem realizările sau nerealizările, succesele sau eşecurile în ceea ce priveşte activitatea, munca pe care am desfăşurat-o pentru sfinţirea şi mântuirea sufletelor noastre.

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI, (PR. CLAUDIU DUMEA)
Timpul Craciunului

După ce Biserica, timp de o săptămână şi mai bine, ne-a îndreptat privirile spre un Dumnezeu ce se umileşte până într-atât încât se naşte ca om într-un grajd, acolo unde se nasc şi trăiesc animalele, în Evanghelia de azi, ne îndreaptă privirile spre un om cu totul asemănător în umilinţă lui Cristos. Este Ioan Botezătorul. Ioan a rămas surprins şi speriat când preoţii şi leviţii de la Ierusalim l-au luat drept cine nu era. „Nu”, se apără el, „nu sunt nici Mesia, nici Ilie, nici marele profet”. „Atunci, cine eşti tu?” Şi aici se vede umilinţa lui Ioan: „Eu sunt unul care nu sunt vrednic nici măcar să-i dezleg curelele sandalelor lui Cristos”. La vremea aceea, numai sclavii se aşezau în faţa stăpânilor în genunchi şi le dezlegau curelele încălţămintei, ajutându-i să se descalţe. Ioan nu se considera vrednic să fie nici măcar sclavul lui Isus.

Pagina 5 din 6First   Precedentul   1  2  3  4  [5]  6  Urmatorul   Ultimul