en-USro-RO

| Login
15 noiembrie 2019

Timpul de peste an

     

Duminica a II-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc 1 A. Bişoc
     

Duminica a III-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc 1 A. Bişoc
     

Duminica a IV-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc 1 A. Bişoc
     

Duminica a V-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc 1 A. Bişoc
     

Duminica a VI-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc 1 A. Bişoc
     

Duminica a VII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a VIII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a IX-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a X-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XI-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XIII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XIV-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XV-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XVI-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XVII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XVIII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XIX-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XX-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXI-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXIII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXIV-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXV-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXVI-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXVII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXVIII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXIX-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXX-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXXI-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXXII-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     

Duminica a XXIV-a

A

B

C

C. Dumea C. Dumea C. Dumea
A. Bişoc A. Bişoc A. Bişoc
     
     

Calendarul zilei

Vineri, 15 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Albert cel Mare, ep. înv. *; Leopold al III-lea
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 32-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), IV
Lectionar
Înț 13,1-9: Dacã au putut sã pãtrundã tainele universului, cum de nu l-au descoperit pe Domnul lui?
Ps 18: Cerurile dau mãrturie despre slava lui Dumnezeu.
Lc 17,26-37: Așa va fi în zilele Fiului Omului.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 32-a de peste an

DUMINICA A XIX-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Marius CATRINŢAŞU)
Timpul de peste an

„Curaj! Eu sunt: nu vă temeţi!” (Mt 14,27).

Timpul de peste an, asemenea celorlalte timpuri liturgice, este un timp privilegiat pentru că Biserica, de-a lungul a 34 de duminici ne propune, prin lecturile prezentate, o aprofundare a Cuvântului lui Dumnezeu care este viu, pătrunzător şi ascuţit ca o sabie cu două tăişuri, după cum spune autorul Scrisorii către Evrei (4,12).

DUMINICA A XVIII-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Ciprian BIŞOC)
Timpul de peste an

Timpul în care trăieşte omul de astăzi este un timp al foamei şi al setei după Absolut. Este un timp al căutării, al speranţei. Cultura, care domină acest timp vrea să stingă aceste dorinţe ale omului şi să le înlocuiască cu posesia, succesul, plăcerea. Dar realitatea este cu totul alta: acest tip de cultură nu face decât să domine nesiguranţa, frica, disperarea, şi aceasta pentru că se vrea stingerea dorinţei de absolut şi căutarea lucrurilor efemere.

DUMINICA A XVII-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Marius SABĂU)
Timpul de peste an

Mesajul central al liturgiei de astăzi se rezumă la bucuria de a-l urma pe Cristos; cine experimentează aceasta, ştie că orice altceva nu are valoare. Isus încearcă să ne facă conştienţi că mântuirea adusă de el este unicul bine preţios, pentru care omul trebuie să se dedice în mod total, fără regrete, rezerve şi nostalgie. Împărăţia cerurilor, viaţa de comuniune cu Dumnezeu, este unicul bine preţios pentru care se merită să abandonezi totul.

DUMINICA A XVI-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Adrian FĂRĂOANU)
Timpul de peste an

Textele din duminica de astăzi scot în evidenţă atitudinea unui Dumnezeu care îl aşteaptă pe păcătos să se convertească şi care nu-şi pierde răbdarea, care dă încredere, care crede în capacitatea omului de a se întoarce. Atitudine a unui Dumnezeu care este milostiv, îndurător şi iubitor. El nu este impulsiv ca noi, însă ştie să aştepte şi să dea posibilitate tuturor oamenilor, până în ultimul moment, să se corecteze, să se mântuiască. Din păcate, se pare că această atitudine nu mai este o virtute în timpurile noastre. Noi, de cele mai multe ori, dorim ca atunci când cineva ne supără să-i răspundem cu aceeaşi monedă, să-l pedepsim, să ne facem dreptate fără a-i acorda şansa de a-şi îndrepta greşeala.

DUMINICA A XV-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Petru BIŞOG)
Timpul de peste an

În Sfânta Scriptură, Dumnezeu Tatăl iese cu iubire în întâmpinarea fiilor săi şi vorbeşte cu ei; în cuvântul lui Dumnezeu se află atâta putere şi tărie, încât el constituie, pentru Biserică, sprijin şi forţă, iar pentru fiii Bisericii, tăria credinţei, hrana sufletului, izvor curat şi nesecat al vieţii spirituale (DV 21).

DUMINICA A XIV-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Marius ADAM)
Timpul de peste an

În marea sa grijă, sfânta Biserică ne oferă astăzi, prin liturgia cuvântului, o lecţie profundă despre viaţa adevăratului creştin, viaţă care ar trebui să fie ca şi o continuare, o imitare a vieţii pământeşti a marelui nostru Învăţător, Domnul Isus Mântuitorul. Lecturile luate din Sfânta Scriptură ne ajută să înţelegem cât de importantă este în ochii lui Dumnezeu practicarea virtuţii umilinţei. Căci cu adevărat umilinţa este o virtute, deşi mulţi nu mai cred astăzi aşa ceva.

DUMINICA A XIII-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Vincenţiu BALINT)
Timpul de peste an

La începutul acestei sfinte celebrări, am făcut cu toţii semnul sfintei cruci. Un creştin adevărat, la începutul muncii sau al unei călătorii, se încredinţează în grija Tatălui ceresc prin intermediul acestui sfânt semn. Primul lucru pe care l-am învăţat de la părinţii noştri a fost acelaşi semn; noi toţi, când ne adresăm Domnului în rugăciune, începem cu acest semn. Însă de multe ori facem acest gest din obişnuinţă, distraţi sau, mai rău, facem o schimonoseală care numai a semnului sfânt nu seamănă. Aşadar, să ne întrebăm: ce înseamnă pentru noi semnul sfintei cruci?

DUMINICA A XII-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Petru-Sebastian TAMAŞ)
Timpul de peste an

„Nu vă temeţi de oameni... Ceea ce vă spun la întuneric, vestiţi la lumină şi ceea ce vă spun la ureche, predicaţi de pe acoperişuri” (Mt 10,26-27).

Poate părea ciudat ca în societatea noastră, în vremea noastră, să mai vorbim despre curajul cuvântului. Teme despre care până nu demult toţi vorbeau cu reţinere şi timiditate sunt acum la ordinea zilei. Şi, totuşi, există o excepţie: pentru a vorbi despre Cristos avem nevoie de curaj. În societatea de astăzi, nu este nevoie de curaj pentru a spune da faptelor murdare, păcatului, ci, mai degrabă, pentru a face semnul crucii. Curajul cuvântului nu este o invenţie a retoricii moderne, ci este datoria fiecărui creştin, chemat să-şi afirme credinţa în Cristos, în viaţa veşnică, în principiile evanghelice, mai ales în iubire. A sosit ceasul în care creştinul să propună societăţii soluţii şi principii creştine. E timpul să luăm în mână bătrâna şi, în acelaşi timp, veşnic tânăra evanghelie şi să descoperim între rândurile ei un răspuns la diversele probleme cu care ne confruntăm. Atâta nedreptate, atâta necinste, sub toate formele ei de manifestare, atâţia care profită de eticheta lor creştină ca să înainteze în viaţa publică, ca apoi să dea dovada goliciunii sufleteşti şi a sărăciei credinţei lor.

DUMINICA A XI-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Iosif BALINT)
Timpul de peste an

„Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” Acesta a fost subiectul principal al predicii lui Ioan Botezătorul, al lui Isus şi al apostolilor. Acesta este şi mesajul principal al liturgiei cuvântului din duminica aceasta, a unsprezecea de peste an, pentru noi oamenii de astăzi, pentru că împărăţia cerurilor este o realitate de actualitate, o realitate vie, care ne interpelează pe noi toţi.

DUMINICA A X-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Ciprian BIŞOC)
Timpul de peste an

În viaţa fiecăruia există nenumărate întâlniri. Întâlnim persoane pe care timpul nu le va mai şterge din cartea propriei vieţi. Unele întâlniri dorim să le uităm, să le ştergem definitiv din viaţa noastră. În general, viaţa ni se schimbă în urma unei întâlniri. Liturgia cuvântului din duminica a X-a de peste an, ne conduce spre misterul bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu, care prin Fiul său dat la moarte pentru păcatele noastre, dar înviat din morţi, vine să-i cheme pe cei păcătoşi la mântuire.

DUMINICA A IX-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Ovidiu GIURGI)
Timpul de peste an

La prima vedere, scurtul fragment din Scrisoarea către Romani pare a fi în dezacord cu celelalte două texte biblice propuse în această duminică, dar vom vedea că, de fapt, converg spre o minunată complementaritate. Sfântul Paul subliniază nu doar starea gravă de păcat în care se găsea omenirea, ci, mai ales, abolirea acestei stări de alienare prin intervenţia masivă şi gratuită a lui Dumnezeu în favoarea omului prin evenimentul Isus Cristos. În acest context, sfântul Paul sintetizează opera de mântuire a lui Dumnezeu prin Isus Cristos în folosul nostru prin cuvântul justificare sau îndreptăţire. Acest termen surprinde un aspect al mântuirii şi desemnează noua identitate, noul statut la care am fost ridicaţi datorită iubirii milostive a lui Dumnezeu şi fără nici o umbră de merit din partea noastră. Prin Isus Cristos mort şi înviat, am devenit drepţi, suntem din nou în pace cu Domnul (cf. Rom 5,1), suntem conformaţi chipului Fiului său (cf. Rom 8,29) şi putem participa la viaţa lui. Astfel, tema constantă a Scrisorii către Romani, prezentată de Paul cu vădită vervă polemică, o constituie primatul lui Dumnezeu şi al harului în lucrarea de mântuire şi eliminarea oricărei pretenţii arogante şi suficiente că ne putem mântui prin simpla observare a unui cod de legi şi porunci. Suntem mântuiţi în şi prin Isus Cristos, iar darurile ce exprimă bine experienţa mântuirii sunt: harul, pacea (cf. Rom 1,7) şi iertarea. Conştiinţa limpede şi umilă a acestui fapt ne umple de bucurie şi speranţă motivată (cf. Rom 5,5).

DUMINICA A VIII-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Adrian FĂRĂOANU)
Timpul de peste an

Astăzi, Biserica ne oferă prin textele sacre o învăţătură fundamentată pe relaţia noastră de credinţă atât la nivel personal, cât şi comunitar, o învăţătură, care dobândeşte o valoare cu totul particulară pentru timpurile în care trăim, într-o lume orgolioasă datorită rezultatelor sale tehnice şi ştiinţifice, plină de materialism şi de autosuficienţă, care îl îndepărtează pe Dumnezeu şi încearcă să rezolve totul cu propriile forţe. Această învăţătură, este bazată pe încrederea şi abandonarea totală în Dumnezeu, văzută nu ca o supunere oarbă, ci ca o angajare vie şi decisă în iubirea lui Dumnezeu Tatăl.

DUMINICA A VII-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Ioan MĂRTINAŞ)
Timpul de peste an

Sfinţenia trebuie să fie în viaţa creştinului primul său semn distinctiv. Cel de-al doilea este în strânsă legătură cu primul: iubirea. Dar în ce constă această sfinţenie şi această iubire? În acest sens, sfânta Biserică, în duminica de astăzi, în prima lectură luată din Cartea Leviticului, ne propune două enunţuri fundamentale cuprinse în legea încredinţată de Moise poporului său: principiul sfinţeniei: „Fiţi sfinţi, căci eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Lev 19,2) şi principiul iubirii fraterne: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Lev 19,18). Mai mult decât atât, în fragmentul din Evanghelia după sfântul Matei, Isus propune ucenicilor săi un nivel înalt, de neimaginat pentru mintea umană şi de neajuns în viaţa omului: „Fiţi, aşadar, desăvârşiţi, precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este” (Mt 5,48). Pe aceeaşi linie sfântul Paul, în a doua lectură, atenţionează asupra sensului demnităţii şi nobleţei pe care creştinul a dobândit-o în Cristos: el a devenit „templul lui Dumnezeu” (cf. 1Cor 3,16). De aceea, este chemat să renunţe la înţelepciunea pur umană, care este nebunie în ochii lui Dumnezeu, pentru a trăi pe deplin apartenenţa proprie la Cristos.

DUMINICA A VI-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Petru-Sebastian TAMAŞ)
Timpul de peste an

Întâlnim în viaţa noastră persoane care ne fascinează prin modul de a-şi concepe şi de a-şi trăi viaţa. Întâlnim persoane dedicate cu toată fiinţa lor unui ideal măreţ de dreptate, de pace, de adevăr, persoane dedicate până în măduva oaselor slujirii aproapelui. Ajungem chiar să ne întrebăm: de unde atâta pasiune, atâta energie şi atâta poftă de viaţă? Întâlnim însă şi multe persoane cu o existenţă monotonă, oameni obosiţi şi plictisiţi de viaţă. Majoritatea acestora se simt îngrădiţi în libertatea lor. Ei percep legea ca o limitare a propriei libertăţi. Şi noi ne întrebăm deseori: de ce sunt obligat să acţionez aşa, şi nu altfel? De ce Constituţia are atâtea legi? De ce fiecare instituţie impune norme care să fie respectate? De ce nici măcar Dumnezeu, care este iubire, nu-mi respectă libertatea şi de ce, pentru a fi vrednic de iubirea lui, trebuie să respect un cod moral?

DUMINICA A V-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Marius ADAM)
Timpul de peste an

Credinţa în Dumnezeu nu ne îndepărtează de oameni, dimpotrivă, ne îndeamnă să ne implicăm într-un mod foarte atent şi serios în viaţa semenului nostru, a celui apropiat, dar şi a celui îndepărtat, a oricărui om care are nevoie de ajutorul nostru. Cu toate acestea, deşi cultul nu-şi poate pierde niciodată locul în pietatea şi viaţa credinciosului, există riscul ca el să devină simplu cultualism. Acest fapt se întâmplă atunci când cuvintele şi gesturile rituale ale credinciosului capătă valoare doar pentru ele însele şi nu pentru sufletul celui care apelează la ele, pentru starea sa interioară, şi nu-l îndemnă la o disponibilitate tot mai profundă faţa de cei din jurul său. În spaţiul cultual, un rol important îl au mintea şi inima omului, deoarece ele sunt cele care laudă cu adevărat bunătatea lui Dumnezeu, şi nu cuvintele sau gesturile credinciosului. Acestea pot să transmită gândurile sau sentimentele sale, însă nu pot înlocui adevărata sa stare sufletească.

DUMINICA A II-A DE PESTE AN, Anul A (Pr. Marius CATRINŢAŞU)
Timpul de peste an

„Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe cel care ia asupra sa păcatele lumii!” (In 1,29).

Cu această duminică intrăm din nou în timpul de peste an, ceea ce înseamnă că timpul feeric al Naşterii Domnului, dominat de bucurie şi speranţă, s-a încheiat. Totuşi, acesta nu este un motiv de tristeţe, pentru că acest timp continuă şi astăzi, şi la fiecare întâlnire cu Cristos. Dovada acestui îndemn de a nu fi trişti o găsim în prima lectură de astăzi, luată din Cartea profetului Isaia: „Voi face din tine lumina popoarelor, ca să duci mântuirea mea până la marginile pământului” (Is 49,6). Iată una dintre multele promisiuni pe care le face Dumnezeu lui Israel prin Isaia, promisiune pe care trebuie să ne-o apropriem. Cristos nu ne lasă singuri, ci, dimpotrivă, ne face mărturisitorii săi, misionarii săi, însă este nevoie de aportul nostru, de colaborarea noastră.

TRUPUL ŞI SÂNGELE DOMNULUI, Anul A (Pr. Florin-Petru SESCU)
Timpul de peste an

Ne aflăm imediat după încheierea timpului pascal. Am sărbătorit Coborârea Duhului Sfânt, momentul de început al Bisericii. Duhul Sfânt întăreşte în ucenici dorinţa de a ieşi din Cenacol pentru a predica cuvântul lui Cristos, iar Biserica se răspândeşte prin mărturia lor. Duminica trecută am celebrat sărbătoarea Sfintei Treimi, fundamentul credinţei noastre. A fost ca o primă cateheză pe care am primit-o pentru a ne trezi credinţa necesară recunoaşterii lui Cristos din sfânta Euharistie, aşa cum ne spune şi Iustin: „Nu-i este dat nimănui să participe decât celui care crede...” (Apologia I, 66). Astăzi, Biserica ne invită pe noi, membrii ei, să facem experienţa întâlnirii cu Cristos la frângerea pâinii, nu ca un moment cu care nu am mai fi avut de a face, ci ca o retrăire şi aprofundare a evenimentului, asemenea ucenicilor de la Emaus.

SFÂNTA TREIME, Anul A (Pr. Iosif BALINT)
Timpul de peste an

Biserica ne invită astăzi să celebrăm cel mai mare mister al credinţei noastre, mister central, ce trebuie să stea mereu în faţa privirilor noastre de credinţă şi de contemplaţie, mister de meditat şi imitat, pentru că este şi scopul ultim al vieţii noastre: misterul Sfintei Treimi.

DUMINICA A IV-A din TPA, anul A (Pr. Ciprian Andrei)
Timpul de peste an

Dumnezeu, în planul său de iubire, l-a creat pe om pentru a fi fericit. El a sădit în inima acestuia dorinţa naturală de fericire, aşa încât toate aspiraţiile, toate gândurile, toate faptele omului tind în mod spontan şi instinctiv spre fericire. Tocmai din acest motiv, năzuinţa spre fericire şi căutarea neîncetată a căii care conduce la plinătatea acesteia constituie o caracteristică proprie fiecărei fiinţe umane.

Duminica a III-a din TPA, anul A (Pr. Vincenţiu BALINT)
Timpul de peste an

În fragmentul evanghelic din această duminică, a treia de peste an, sfântul Matei trasează primele momente din viaţa apostolică a lui Isus. Mereu atent să confrunte faptele vieţii lui Isus cu ceea ce profeţii au prezis despre Mesia, sfântul Matei, începând relatarea activităţii apostolice a lui Isus, prezintă o profeţie a lui Isaia despre ţinutul lui Zabulon şi al lui Neftali, unde Învăţătorul locuia în acel timp: „Poporul care umbla în întuneric a văzut lumină mare; asupra celor care locuiau în ţara umbrei a strălucit o lumină” (Is 9,1).

Pagina 2 din 2First   Precedentul   1  [2]  Urmatorul   Ultimul