en-USro-RO

| Login
14 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Joi, 14 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Ștefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, cãlug. m.
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
Înț 7,22-8,1: Înțelepciunea este iradierea luminii veșnice, oglinda fãrã patã a lucrãrii lui Dumnezeu.
Ps 118: Cuvântul tãu, Doamne, rãmâne în vecii vecilor.
Lc 17,20-25: Împãrãția lui Dumnezeu este înãuntrul vostru.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an

Anul B

1.

 

Evanghelia Liturghiei de astăzi ne vorbeşte despre un mesaj pe care îl primeşte Iosif prin îngerul trimis de Dumnezeu. Dar mesajul trimis lui Iosif nu poate fi înţeles decât având în vedere unul anterior trimis de Dumnezeu prin acelaşi înger Mariei. Mariei, îngerul îi spune că voinţa lui Dumnezeu este ca ea să devină mamă a celui care se va chema Fiul celui Preaînalt. Lui Iosif, îngerul îi spune că voinţa lui Dumnezeu este ca el să devină tată al celui ce va salva poporul de păcatele sale.

Amândoi au răspuns cu un „da” umil şi conştient la voinţa lui Dumnezeu. Maria a răspuns cu cuvintele „fie mie după cuvântul tău”. Iosif nu a rostit nici un cuvânt, dar a răspuns cu fapta: a luat-o la sine pe logodnica sa.

Iosif se afla într-o situaţie extrem de delicată. Maria, Mama lui Isus, era logodită cu Iosif şi, înainte ca să locuiască ei împreună, s-a aflat că este însărcinată de la Duhul Sfânt. Ca să înţelegem situaţia delicată în care se afla Iosif, trebuie să ştim ce era logodna la evrei pe vremea aceea. În tot cazul, nu era logodna din timpurile noastre. Un scriitor al timpului, Filo din Alexandria, spune că, la evrei, logodna este ceea ce era la greci căsătoria. Formula rostită de bărbat la logodnă era aceasta: „Ea este soţia mea, iar eu sunt bărbatul ei din această zi şi pentru totdeauna”. Logodnica aparţinea bărbatului, după cum soţia aparţine soţului. Logodnicii nu se mai puteau despărţi decât prin divorţ sau prin moartea unuia dintre ei. Dacă logodnicul murea înainte de căsătorie, logodnica se numea văduvă. Dacă logodnica era infidelă până la căsătorie, era ucisă cu pietre, ca orice soţie infidelă. Logodna ţinea, în general, un an. Logodnica trăia în casa tatălui său şi nu aveau relaţii conjugale până când logodnicul o lua în casa sa; în acest moment căsătoria era încheiată definitiv.

Iosif a aflat de situaţia în care se afla Maria în timpul logodnei. Dar fiind un om drept, nu voia să o facă de ocară înaintea lumii, de aceea, şi-a pus în gând să o lase în ascuns. Ce înseamnă că Iosif, fiind drept, a voit să o lase în ascuns? Putem presupune trei situaţii: Iosif a bănuit-o pe logodnica sa de desfrâu. Însă, fiind bun la inimă şi nevrând să se răzbune, s-a hotărât să o lase în ascuns. Dar dacă era drept, trebuia să o denunţe şi să fie ucisă cu pietre. Bunătatea e una, dreptatea e alta. Şi nu poţi fi bun dacă nu eşti drept.

A doua situaţie: Iosif e convins că logodnica sa e cinstită, dar nu-şi poate explica ce s-a întâmplat cu ea. Nefiind în stare să dezlege misterul, se lasă păgubaş şi se hotărăşte să o lase în ascuns.

A treia situaţie şi cea adevărată: Iosif ştie ce s-a întâmplat cu Maria, este convins că a zămislit de la Duhul Sfânt. Maria i-a spus tot ce s-a întâmplat. Şi atunci, în umilinţa sa, se consideră nevrednic să stea în preajma Mariei, în preajma Fiului lui Dumnezeu, care îşi găsise locuinţa în ea, şi atunci se hotărăşte să se retragă.

Iosif ia atitudinea drepţilor din Vechiul Testament, care se cutremură în prezenţa lui Dumnezeu, se comportă ca Moise care îşi scoate sandalele, ca Isaia care se cutremură în faţa lui Dumnezeu cel de trei ori sfânt, ca sutaşul din Evanghelie, care nu se simte vrednic ca Isus să intre în casa sa, ca Petru care exclamă: „Îndepărtează-te de mine, Doamne, căci sunt un păcătos!”

În Biblie, drept este omul dispus să împlinească în toate planurile şi voinţa lui Dumnezeu. Iosif este drept, aşa cum au fost toţi bărbaţii numiţi drepţi în Sfânta Scriptură: Noe, Abraham, Moise, Isaac, Iacob. Dar, odată asigurat de Dumnezeu să nu se teamă, Iosif se supune, ascultă, acceptă voinţa lui Dumnezeu, cooperează prin ascultarea sa, alături de Isus şi Maria, la lucrarea de mântuire a lumii, în calitate de tată purtător de grijă al lui Isus.

Liturghia de azi ne oferă în Iosif încă un model minunat de docilitate, de ascultare, de supunere totală faţă de voinţa lui Dumnezeu şi de planul său de mântuire a lumii.