en-USro-RO

| Login
18 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

Profeţii

Se povesteşte despre un pictor din vechime că lucra la un tablou ce reprezenta un cal. Şi era foarte necăjit, deoarece de mai mult timp se chinuia să picteze puţină spumă la botul calului şi nu reuşea aşa cum voia el. Într-o bună zi, pierzându-şi răbdarea, a izbit nervos penelul peste tablou. Dar, ca prin minune, a nimerit chiar peste botul calului şi pata lăsată de penel pe tablou era aşa cum voia el şi cum nu reuşise să facă cu toată arta sa.

Se poate pune la îndoială acest lucru. Dar ce aţi crede dacă un pictor ar arunca penelul şi ar ieşi, ca din întâmplare, chipul unui cal? Ar fi cu totul imposibil. Ei bine, lucru extraordinar, cam într-un mod asemănător au dat la iveală profeţii Vechiului Testament chipul, tabloul lui Cristos. Vine unul, aruncă penelul şi lasă câteva trăsături pe acest tablou; peste o sută de ani, vine altul şi face la fel; peste o sută de ani, mai vine unul, aruncă şi el penelul şi la urmă iese un chip minunat, exact chipul lui Mesia, aşa cum va fi el mai târziu. Dar, de fapt, nu este o simplă întâmplare, căci însuşi Dumnezeu, prin mâna profeţilor săi, a pictat chipul Fiului său, al lui Mesia, care trebuia să vină.

Cu sute, sau chiar cu mii de ani înainte de venirea lui Cristos în lume, profeţii i-au descris viaţa, suferinţele şi moartea până în cele mai mici amănunte. Dar prin gura profeţilor a vorbit însuşi Dumnezeu, care cunoaşte viitorul la fel de bine ca prezentul şi trecutul.

La un pictor renumit vine un om şi-i spune: „Te rog să-mi faci un tablou; să pictezi chipul copilului meu. Dar te rog să ai grijă; tabloul să-l redea cât mai bine pe fiul meu”. „Bine”, răspunde pictorul, „am să fac tabloul, dar să mi-l aduci pe fiul tău aici, ca să-l văd”. „Cum să ţi-l aduc?”, spune omul. „Dar fiul meu nici nu s-a născut. Am să ţi-l aduc peste câţiva ani, când se va naşte”. „Omule”, îi spune pictorul, „îmi ceri un lucru cu neputinţă de făcut”.

Dar ceea ce nu poate să facă un simplu om au făcut profeţii, inspiraţi, luminaţi de Dumnezeu. Ei au pictat chipul lui Cristos, l-au descris, cu sute sau chiar cu mii de ani înainte de a se naşte. Şi să nu ne mirăm că Dumnezeu a dat darul de a cunoaşte viitorul profeţilor din Vechiul Testament, căci el a făcut acest dar tuturor oamenilor sfinţi la care a crezut el de cuviinţă; îl face chiar şi în ziua de astăzi.

Iată un exemplu tot din viaţa lui Padre Pio.

A venit într-o zi la Spovadă, la Padre Pio, un om oarecare din Bologna, numit Frederico Arbesch. Fusese protestant, dar se făcuse catolic, nu din convingere, ci numai ca să se poată căsători cu o catolică; nu numai că nu credea în religia catolică, dar purta în inima lui ură faţă de Biserica Catolică. Dar, – ne povesteşte el – de gura soţiei sale, ca să-i facă plăcere, se apropia din când în când de sfintele sacramente. Auzind de Padre Pio, din curiozitate, a mers şi el să-l vadă, şi tot din curiozitate a voit să se spovedească la el. Abia îngenunchease la scaunul de Spovadă şi preotul i-a zis: „Ai făcut până acum numai Spovezi rele. Ai ascuns cutare şi cutare păcat; toate Împărtăşaniile le-ai făcut în mod sacrileg. Isus a fost până acum mai îngăduitor cu tine decât a fost cu Iuda. Trebuie să-ţi cercetezi conştiinţa şi să faci o Spovadă generală. Până acum i-ai slujit Satanei”.

Văzând că acel preot i-a citit în suflet, s-a căit şi a făcut o Spovadă bună, convertindu-se din tot sufletul. Apoi, cu toată încrederea, i-a povestit preotului că soţia sa este bolnavă, că din cauza bolii nu poate aduce pe lume copii, deşi a fost pe la toţi medicii. Padre Pio a vindecat-o ca odinioară Mântuitorul pe femeia din Evanghelie şi i-a mai spus: „Vei avea un fiu şi acest fiu va deveni preot”. Bucuros şi încrezător, omul a trimis o telegramă acasă: „Femeie, pregăteşte leagănul”. După un an, a avut într-adevăr un copil şi acest copil este acum preot, aşa cum prezisese Padre Pio.

Dar să revenim la profeţii din Vechiul Testament. Despre ei spune Petru în a doua Scrisoare a sa: „Mai întâi de toate, să ştiţi că orice profeţie a Scripturii nu din voinţă omenească s-a făcut vreodată, ci oamenii cei sfinţi trimişi de Dumnezeu au vorbit inspiraţi de Duhul Sfânt”.

Să-i mulţumim lui Dumnezeu că, prin glasul profeţilor, ni l-a făcut cunoscut pe Cristos, căci ne îndeamnă iarăşi sfântul Petru: „Noi avem cuvântul proorocilor, la care să luăm aminte ca la o făclie ce străluceşte la loc întunecos, până când se va lumina de ziuă şi Luceafărul va răsări în inimile noastre”, adică până când vom avea fericirea să-l vedem în ceruri în strălucirea măririi sale.