en-USro-RO

| Login
14 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Joi, 14 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Ștefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, cãlug. m.
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
Înț 7,22-8,1: Înțelepciunea este iradierea luminii veșnice, oglinda fãrã patã a lucrãrii lui Dumnezeu.
Ps 118: Cuvântul tãu, Doamne, rãmâne în vecii vecilor.
Lc 17,20-25: Împãrãția lui Dumnezeu este înãuntrul vostru.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an

Păgânismul înainte de venirea lui Cristos

Am văzut trecut pe scurt în revistă istoria poporului evreu, popor ales de Dumnezeu pentru ca din el să se nască Mântuitorul. Am văzut care a fost soarta lui de-a lungul veacurilor. Dar să vedem astăzi care a fost soarta popoarelor păgâne, înainte de venirea lui Cristos pe pământ. Mintea lor era cu totul întunecată şi s-au îndepărtat cu totul de la viaţa lui Dumnezeu, cum spune sfântul Pavel, căzând sub jugul tuturor viciilor şi păcatelor. Iată cum ni-i descrie sfântul Pavel în Scrisoarea către Romani: Ei gemeau sub povara păcatelor şi încercau zadarnic să se elibereze de greutatea care le apăsa şi le robea sufletele; de aceea, aduceau jertfe de tot felul, şi chiar jertfe omeneşti.

Păgânii din Mexic jertfeau anual 20.000 de tineri, băieţi şi fete. Capetele celor ucişi erau aşezate la rând în templele lor. Aşa se face că primii oameni care au mers din Europa în Mexic au găsit pereţii şi bolţile templelor din Mexic căptuşite cu cranii omeneşti. Întemeietorii de religii şi învăţaţii păgânilor încercau să le întindă mâna, să-i ajute, dar învăţăturile lor nu erau în stare să-i elibereze, să-i scoată din mocirla în care zăceau.

Un chinez care s-a încreştinat făcea următoarea asemănare: Un om a căzut într-o groapă întunecoasă şi adâncă şi gemea acolo, neputând să iasă dintr-însa. A trecut pe acolo Confucius, un întemeietor de religie, s-a aplecat pe marginea gropii şi a spus: „Sărmane om! Mi se rupe inima când te văd zăcând acolo. Dar cum ai fost aşa de nesăbuit şi ai căzut? Îţi dau un sfat: dacă o să ieşi afară şi vei mai trece pe lângă această prăpastie, să ai grijă să nu mai cazi într-însa”. Cu alte cuvinte, religia lui nu era în stare decât să constate situaţia tragică a omului şi să-l compătimească, dar nu putea să-l ajute cu nimic.

A trecut apoi prin apropiere Buddha, un alt întemeietor de religie, şi a spus: „Sărmane om, mă doare inima când văd în ce situaţie te afli. Aş putea să te ajut, dacă tu te-ai căţăra pe jumătate sau chiar pe trei sferturi; dar aşa, ce să-ţi fac?” Cu alte cuvinte, religia sa era ceva mai bună, dar tot nu putea să-l ajute.

A trebuit să vină Cristos, să coboare el însuşi în groapă, să-l ridice pe nenorocitul care zăcea şi gemea acolo, să-l aşeze pe umerii săi şi să-l scoată afară.

Dar cu tot întunericul ce le învăluia sufletele, o mică rază de lumină a pătruns şi la ei, căci aproape în fiecare religie se vorbeşte despre un învingător al şarpelui sau despre cineva care va doborî domnia Satanei. La greci, Zeus îi învinge pe Titanii cu trup de şarpe ce umblă pe picioare. Apolo pe Pytlion, Hercule - balaurul şi furiosul Cerber. La perşi, Ormuzd se luptă cu Ahriman ş.a.m.d. Ba, mai mult, scriitorii păgâni vorbesc despre un copil ce trebuie să se nască pentru a elibera şi stăpâni omenirea. Despre un asemenea eliberator trimis de Dumnezeu ca să restabilească ordinea în lume, ne vorbesc filosofii greci Platon şi Socrate. La chinezi, Confucius le spunea elevilor săi că trebuie să vină un sfânt din cer, care cunoaşte toate lucrurile şi care trebuie să primească toată puterea în cer şi pe pământ. El este înţelept, va spune adevărul, cunoaşte adevărul, vede totul, este cu totul minunat şi ceresc şi va aduce o jertfă însemnată. În Persia, Zarathustra învăţa că răul va fi învins prin venirea în lume a unuia care este adevărul întrupat, care trebuie să se nască dintr-o fecioară de care nici un bărbat nu s-a apropiat.

La romani, Vergiliu, în Egloga IV, vorbeşte despre un copil ce va restaura ordinea primordială. Suetonius vorbeşte despre o veche credinţă, conform căreia oameni veniţi din Iudeea vor domina lumea. Cicero vorbeşte despre nişte profeţi vechi, care anunţă că va apărea un rege căruia trebuie să te supui ca să te mântuieşti.

Poporul evreu a fost de-a lungul veacurilor când sub stăpânirea egipteană, când sub cea siriană, babiloniană sau persană, când sub cea grecească şi, în sfârşit, romană; toate aceste popoare păgâne, venind în contact cu evreii, au aflat profeţiile cu privire la venirea lui Mesia, şi aşa au avut şi ei o licărire de lumină cu privire la Mântuitorul. Uimitor este faptul că şi astăzi, după 2000 de ani de la Cristos, cea mai mare parte din omenire este încă păgână, nu-i aparţine lui Cristos, deşi unii dintre păgâni îl aşteptau înainte de naşterea sa.

Prin rugăciunile, jertfele şi faptele noastre bune, să-i ajutăm pe misionari să facă în aşa fel ca lumina evangheliei să ajungă mai curând la aceste popoare care zac în întuneric şi umbra morţii.