en-USro-RO

| Login
14 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Joi, 14 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Ștefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, cãlug. m.
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
Înț 7,22-8,1: Înțelepciunea este iradierea luminii veșnice, oglinda fãrã patã a lucrãrii lui Dumnezeu.
Ps 118: Cuvântul tãu, Doamne, rãmâne în vecii vecilor.
Lc 17,20-25: Împãrãția lui Dumnezeu este înãuntrul vostru.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an

Redobândirea harului de către Cristos

Un rege renumit prin înţelepciunea şi puterea sa avea un fiu moştenitor al tronului, dornic de războaie, care nu visa decât la bătălii şi victorii. Bătrânul rege, pentru a-i tăia fiului său pofta de războaie, a pictat o sală a palatului numai cu scene zguduitoare de război. Pe un perete era reprezentat un măcel groaznic: se vedeau capete tăiate, desprinse de trup, cum se rostogoleau pe jos, mâini şi picioare tăiate, împrăştiate în toate părţile, râuri de sânge care curgeau pe pământ. Iar sub tablou, cu litere mari, erau scrise cuvintele: „Iată urmările războiului!”

Un alt tablou reprezenta un oraş în flăcări care se prăbuşea, un altul, lanuri pustii şi arse, şi aşa, toţi pereţii erau acoperiţi cu scene înfiorătoare de război şi sub fiecare tablou era scris: „Iată urmările războiului!”

Lumea întreagă este ca o sală imensă cu asemenea scene zguduitoare: spitale, cimitire, oameni care se omoară între ei; sub fiecare tablou sau scenă de felul acesta se poate scrie: „Iată urmările păcatului, ale războiului declarat de om lui Dumnezeu”. Cristos devenit om nu a vindecat omenirea de aceste răni ale păcatului, căci le-a îndurat el însuşi pe toate, dar, prin sângele vărsat pe cruce, un singur lucru ne-a dobândit, şi anume: harul sfinţitor, pe care omul îl pierduse; şi, în acest fel, dobândind prin Botez harul sfinţitor, devenim iarăşi părtaşi la viaţa dumnezeiască, prieteni, copii ai lui Dumnezeu. Ştiind că harul sfinţitor l-a costat pe Cristos însuşi sângele său ca să ni-l redobândească, ce nebunie este că noi, după ce l-am dobândit, îl pierdem atât de uşor prin păcatul de moarte! De aceea, sfântul Leon, Papă, ne spune: „Fii conştient, o, creştinule, de demnitatea ta! Devenit părtaş al naturii dumnezeieşti, nu te mai întoarce printr-o viaţă rea la starea josnică de mai înainte. Nu uita al cărui mădular eşti şi cine este capul tău. Nu uita că ai fost smuls din puterea întunericului şi ai fost transmutat în împărăţia luminii”.

Prin harul recâştigat de Cristos prin moartea sa, pe care l-am primit la Botez, am primit duhul înfierii, am fost înfiaţi de Dumnezeu drept copii ai săi şi în acest duh îi strigăm lui Dumnezeu: „Aba”, adică Părinte.

Trebuie să ştim că păcatul unui creştin, al unuia care a devenit copil al lui Dumnezeu prin Botez, este mult mai greu decât păcatul unui păgân sau al unuia ce a trăit înainte de Cristos.

În timpul ultimei cruciade, armatele creştine au reuşit să-i alunge pe păgâni din oraşul sfânt, din Ţara sfântă. Dar, după victorie, soldaţii creştini s-au dedat la tot felul de acte de huzur şi dezmăţ. În timpul acesta, musulmanii s-au pregătit şi au venit în număr mai mare şi i-au înfrânt pe creştini. Pe drumul Ptolemaidei, un bătrân arab a întâlnit un cavaler creştin care plângea. „De ce plângi?” îl întreabă bătrânul. „Pentru că Dumnezeu ne-a părăsit pe noi şi îi ajută pe arabi”. „Spune-mi”, continuă arabul, „cine este mai vinovat: sluga care îşi jigneşte stăpânul sau copilul care îşi bate joc de tatăl său?” „Copilul”, zice cavalerul. „Ei bine”, îi răspunde arabul, „nu mai plânge. Noi, arabii, servitori fiind, l-am supărat pe stăpânul nostru, voi, creştinii, copii ai lui Dumnezeu, v-aţi bătut joc de Tatăl vostru”.

Noi, care ne spovedim zilele acestea, să ne străduim să nu mai pierdem harul sfinţitor, pe care Dumnezeu ni-l acordă prin sacramentul sfintei Spovezi. „Fii conştient, creştinule de demnitatea ta” (Papa Leon cel Mare).