en-USro-RO

| Login
Tuesday, December 10, 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Marți, 10 decembrie 2019

Sfintii zilei
Fer. Anton Durcovici, ep. m. **; Ss. Eulalia, fc. m.; Maur, m.
Liturghierul Roman
Fer. Anton Durcovici, ep. m. ** 
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Înț 3,1-9: I-a primit ca pe o jertfã de ardere de tot.
Ps 33(32): Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul!
Rom 8,31b-39: Nimic nu va putea sã ne despartã de iubirea lui Dumnezeu, care este în Cristos.
In 15,18-21: Nu sunteți din lume, ci eu v-am ales din lume.
Meditatia zilei
Marți din sãptãmâna a 2-a din Advent

Prima lectură a Liturghiei de astăzi ne duce cu mintea la poporul israelit din secolul al V-lea î.C. Evreii se reîntorseseră din robia babiloniană. Reconstruiseră templul dărâmat de Nabucodonosor. Viaţa morală a poporului însă era jalnică. În locul evreilor deportaţi în Babilon, regele Nabucodonosor adusese populaţii păgâne pe care le-a colonizat în Palestina. Evreii reîntorşi s-au amestecat cu aceste populaţii păgâne, au încheiat căsătorii mixte şi s-au lăsat contaminaţi de moravurile lor păgâne. Corupţia, decadenţa, dezordinea morală se infiltrase chiar şi în cultul adus la noul templu construit la Ierusalim. Evreii practicanţi, rămaşi fideli legii lui Dumnezeu se întrebau: unde este dreptatea lui Dumnezeu? Până când nelegiuiţii îşi vor face de cap nepedepsiţi? În numele lui Dumnezeu, profetul Malahia vesteşte că însuşi Domnul va veni în templul său, îl va curăţi de toată pângărirea, îi va îndepărta pe preoţii nedemni, va ţine judecată şi va rosti sentinţa de condamnare împotriva celor nelegiuiţi. Dar Domnul va trimite înaintea sa un crainic care să-i pregătească cum se cuvine calea, predicând convertirea. Tradiţia iudaică îl vede pe crainicul înainte-mergător în profetul Ilie. Şi astăzi, în noaptea de Paşti, la evrei uşa casei rămâne deschisă; la cina pascală e umplut un pahar cu vin – paharul lui Ilie – de care nimeni nu se atinge şi e rezervat un scaun – scaunul lui Ilie – pe care nimeni nu se aşază. În caz că Ilie vine pe neaşteptate în haine de cerşetor să găsească uşa deschisă şi să se aşeze imediat la masă. Isus le atrage atenţia evreilor de pe vremea sa: „Dacă vreţi să ştiţi, Ilie a venit deja”. Şi arată cu degetul spre Ioan Botezătorul.

Evanghelia Liturghiei de astăzi ne descrie împlinirea profeţiei lui Malahia. Ioan, copilul care vine pe lume, este într-adevăr crainicul care îi pregăteşte Domnului calea pe care va veni curând. Auzind că Domnul s-a îndurat de Elisabeta şi i-a dat un copil, rudele şi vecinii se bucură împreună cu mama copilului. Bucuria deja apare pe pământ. E aurora bucuriei. Vestea cea bună se face deja cunoscută. Deocamdată într-un cerc restrâns, în familie. În curând, bucuria deplină va fi vestită din înălţimi întregului popor şi întregii omeniri de către îngeri: „Bucurie mare vă vestesc vouă!”. Văzând lucrurile extraordinare care însoţesc naşterea acestui copil, toţi se întreabă: „Oare ce va fi copilul acesta?”. Exact cum se întreabă orice tată, orice mamă când aduc un copil pe lume: „Ce se va întâmpla cu acest copil? Ce soartă va avea? Va fi fericit sau nefericit? Bun sau rău? Bolnav sau sănătos? Bogat sau sărac? Un sfânt sau un criminal? Moştenitor al paradisului sau un cărbune al iadului?” Dar numele pus copilului în ziua a opta de la naştere, când este tăiat împrejur este de bun augur. Căci la evrei, numele este un simbol. El indică funcţia, misiunea pe care o are de îndeplinit în lume cel care îl poartă. Or, numele Ioan înseamnă „cel dăruit de Dumnezeu cu har”, după cum numele Isus înseamnă „cel care mântuieşte”.

Normal, la evrei, copilul primea în a opta zi numele bunicului. Dar cum Zaharia era deja bătrân, toată lumea a căzut de acord că trebuia pus copilului numele tatălui său, care ar fi putut să-i fie copilului bunic. Dar părinţii copilului, cuprinşi de o inspiraţie de sus, şi-au dat seama că nu acesta era numele dorit de Dumnezeu; va primi numele providenţial şi profetic „Ioan”. Şi în clipa aceea, lui Zaharia i s-a dezlegat limba, el vorbea şi-l binecuvânta pe Dumnezeu.

E ceea ce ne dorim noi în aceste momente, când venirea Domnului este aproape. Să ni se dezlege limba şi să ne mărturisim cu căinţă şi sinceritate păcatele la sfânta Spovadă. Pentru că luându-ne cu pregătirile exterioare pentru Crăciun, cu colindele şi cu împodobirea bradului, nu trebuie să uităm că în Pruncuşorul plăpând e Domnul oştirilor, e cel căruia îi cântăm: „Tu singur eşti sfânt, tu singur Domn, tu singur Preaînalt, Isuse Cristoase, împreună cu Duhul Sfânt întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl”. Iar înaintea Domnului Dumnezeului oştirilor cereşti nu ne putem prezenta cu sufletul pângărit de păcat.

Să ni se dezlege limba, şi, asemenea lui Zaharia, să-l binecuvântăm pe Dumnezeu pentru că ni l-a trimis pe Fiul său. În Pruncul din Betleem Dumnezeu ne-a dăruit totul. Căci se întreabă apostolul Pavel: „Dacă Dumnezeu ni l-a dăruit pe Fiul său, oare cum nu ne va da toate împreună cu el?”