en-USro-RO

| Login
25 iunie 2018

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Luni, 25 iunie 2018

Sfintii zilei
Sf. Wilhelm, abate
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 12-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
2Rg 17,5-8.13-15a.18: Domnul s-a aprins de o mare mânie împotriva triburilor lui Israel și le-a îndepãrtat de la el; n-a mai rãmas decât tribul lui Iuda.
Ps 59: Ascultã-ne, Doamne: sã ne mântuiascã dreapta ta!
Mt 7,1-5: Scoate mai întâi bârna din ochiul tãu!

Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 12-a de peste an

Noaptea de Crăciun


6.

 

„Cântaţi-i Domnului un cântec nou, căci lucruri minunate a făcut el”. Cu aceste cuvinte ale psalmistului ne îndeamnă sfânta Biserică să ne unim în noaptea aceasta cântările de bucurie cu cântecele pe care le-au intonat îngerii sub bolta cerului înstelat al Betleemului. Sfânta Biserică ia cuvintele de pe buzele îngerilor şi ni le adresează nouă: „Bucurie mare vă vestesc vouă, vi s-a născut, în cetatea lui David, Mântuitorul, care este Cristos Domnul”. Uitaţi măruntele griji ale pământului, descreţiţi-vă frunţile, bucuraţi-vă, căci în noaptea aceasta totul e farmec, totul e armonie, totul e fericire. Un Dumnezeu s-a născut pe paiele unui grajd, a luat chipul unui copilaş plăpând, el a coborât pe pământ, ca să caute şi să salveze ceea ce era pierdut. Timpul de groază, de teroare de mai înainte s-a dus. În Pruncul din iesle, cum spune sfântul Pavel, s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea lui de oameni.

Dacă, odinioară, la glasul lui Dumnezeu, Adam se ascundea îngrozit, dacă Cain, cel dintâi criminal de pe pământ, a fugit până la marginile pământului, pentru ca Dumnezeu să nu dea de el, dacă dreptul Iob prefera mai degrabă să-l înghită pământul decât să audă glasul Domnului, glasul de tunet al lui Dumnezeu de odinioară s-a transformat în gângurit de copil. Oricât de încărcaţi am fi de păcate, putem să ne apropiem cu toată încrederea şi fără frică de el; cum să arunce asupra noastră trăsnetele mâinii sale, când mânuţele îi sunt atât de mici, ba, mai mult, îi sunt înfăşate în scutece? Mântuitorul, pe care veacurile l-au aşteptat, după care omenirea a suspinat, a venit în lume. Dar bucuria venirii lui în lume n-ar avea nici un sens, dacă nu ne-am strădui să ne facem părtaşi la mântuirea adusă de Cristos în lume.

Ce se cere de la noi pentru a deveni părtaşi ai mântuirii? Ne-o spune Conciliul Tridentin: primirea sfântului Botez, o credinţă puternică, o căinţă adâncă de păcate, conlucrarea cu harul lui Dumnezeu, statornicia în bine până la sfârşit. De s-ar fi născut Cristos, spune un învăţat al Bisericii, nu o dată, ci de zece mii de ori la Betleem, dar dacă nu se naşte în sufletul tău, eşti pierdut pentru veşnicie. Să ne unim în noaptea aceasta glasurile noastre cu glasurile îngerilor, făcând să izbucnească din piepturile noastre cântări de bucurie, dar, în acelaşi timp, să ne unim glasurile cu glasul Bisericii, care se roagă în noaptea aceasta la sfânta Liturghie: „Doamne, Dumnezeule, ajută-ne pe noi, care sărbătorim cu bucurie naşterea lui Isus Cristos, Mântuitorul nostru, să trăim o viaţă sfântă, ca să putem deveni părtaşi ai măririi sale”.