en-USro-RO

| Login
19 decembrie 2018

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Miercuri, 19 decembrie 2018

Sfintii zilei
Fer. Urban al V-lea, pp.
Liturghierul Roman
19 decembrie
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent II
violet, III, R.
Lectionar
Jud 13,2-7.24-25a: Nașterea lui Samson este anunțatã de un înger
Ps 70: Lauda ta, Doamne, o voi cânta și mãreția ta o voi vesti
Lc 1,5-25: Nașterea lui Ioan Botezãtorul este anunțatã de îngerul Gabriel
Meditatia zilei
19 decembrie

Noaptea de Crăciun

7.

 

Multe şi frumoase au fost cântările ce au încântat şi mai încântă încă urechile şi au fermecat inimile oamenilor; dar, dintre toate, cea mai frumoasă cântare ce a răsunat vreodată în lume a fost aceea pe care îngerii lui Dumnezeu au făcut-o să răsune în înălţimile albastre ale cerului, deasupra Betleemului, în noaptea sfântă a Crăciunului: „Mărire în cer lui Dumnezeu şi, pe pământ, pace oamenilor de bunăvoinţă...”

An de an soseşte la noi sărbătoarea Crăciunului şi an de an, în această noapte binecuvântată, sfânta Biserică, prin glasul clopotelor, ne adună în biserică, pentru a ne arăta chipul strălucitor, senin şi vesel al Pruncului dumnezeiesc, pentru a ne încânta auzul cu cântecul minunat al îngerilor, pentru a ne umple inimile de bucurie, dar, mai ales, pentru a medita dragostea fără margini a unui Dumnezeu ce a coborât pe pământ între oameni, pentru ca noi, oamenii de pe pământ, să putem urca în cer.

Spun scriitorii latini din vechime că, printre cruzimile împăratului Nero, era una ce întrecea orice închipuire: îi arunca pe creştini goi în stadioane, pentru a fi sfâşiaţi de dinţii câinilor. Dar de la o vreme şi câinilor li se făcea milă de trupurile oamenilor. Atunci, împăratul a dat poruncă ca trupurile creştinilor să fie îmbrăcate în piei de fiare, şi aşa, câinii, neştiind ce se ascunde sub acele piei, se repezeau şi-i sfâşiau cu dinţii lor.

Ceea ce a inventat ura lui Nero cu privire la creştini, într-un fel, a inventat Dumnezeu faţă de Fiul său: l-a îmbrăcat pe Fiul său în carne, în trup omenesc, pentru ca, neştiind că în acel trup se ascunde Dumnezeu, oamenii să-l sfâşie, şi aşa, să înfăptuiască mântuirea noastră.

Dar ne întrebăm: cine au fost acei fericiţi oameni care au auzit cântecul minunat al îngerilor în noaptea Crăciunului? Cui au dus prima dată îngerii vestea cea mare că Mântuitorul s-a născut? Cine au fost cei care cei dintâi au avut fericirea să-l vadă şi să-l ţină în braţe? Fariseii, cărturarii, savanţii de atunci cu capul plin de învăţătură, care stăteau mereu aplecaţi asupra Scripturilor pentru a cerceta timpul şi locul unde avea să se nască Mesia? Nu. Au fost nişte păstori. Au fost nişte oameni simpli şi modeşti, necunoscuţi, fără ştiinţă de carte, care trăiau în mijlocul naturii.

Dumnezeu îi iubise întotdeauna pe păstori, mai mult decât pe învăţaţii, pe savanţii pământului. Poporul ales se trage dintr-un păstor din cetatea Ur, adică Abraham; pe cei mai mari conducători ai poporului ales, Dumnezeu i-a luat de la stână; Saul şi David au fost păstori. Moise a fost păstor. Dumnezeu l-a chemat să elibereze poporul său din robia Egiptului în timp ce păştea oile socrului său.

Cel dintâi om de pe pământ, care a căzut pradă răutăţii şi invidiei omeneşti, a fost un păstor; a fost Abel păstorul; răpus de cuţitul fratelui său, Cain, care se ocupa cu cultivarea pământului. Şi, ca o replică la uciderea lui Abel, Dumnezeu, tot unor păstori le aduce în noaptea Crăciunului mesajul dragostei şi păcii pe pământ între oamenii de bunăvoinţă.

Păstorii din Betleem s-au stins, au murit demult, dar Cristos nu s-a stins, n-a murit! „Cristos”, zice sfântul Pavel, „este acelaşi, ieri şi astăzi şi în veci”. El în fiecare an se naşte din nou în noaptea de Crăciun în inimile oamenilor; dar se întâmplă acum acelaşi lucru care s-a întâmplat în noaptea Betleemului: el nu se naşte în inimile pline de îngâmfare, de vanitate, de mândrie!

Aşadar, fraţilor, să ne modelăm inimile după ale păstorilor din Betleem. Numai cu inimi simple, curate, modeste, nevinovate, vom putea simţi pe deplin bucuria acestui sfânt Crăciun!