en-USro-RO

| Login
16 august 2018

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Joi, 16 august 2018

Sfintii zilei
Ss. Ștefan, rege *; Rochus, pelerin
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 19-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), III
Lectionar
Ez 12,1-12: Pleacã în exil ziua, în vãzul lor!
Ps 77: Iartã, Doamne, fãrãdelegea poporului tãu! 
Mt 18,21-19,1: Nu-ți spun pânã la șapte ori, ci pânã la șaptezeci de ori șapte.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 19-a de peste an

În ziua de Crăciun

1.

 Pagina din Evanghelia după sfântul Luca, pe care am auzit-o acum, este extraordinar de frumoasă şi de mişcătoare: e plină de farmec şi de învăţătură. Erau în acel ţinut păstori care făceau de strajă, păzindu-şi turmele. Un înger al Domnului le-a apărut şi slava Domnului i-a învăluit în lumină. Pe vremea aceea, păstorii erau oameni săraci, umili, ignoranţi şi dispreţuiţi. Stând mereu cu oile lor, nu învăţau carte, nu cunoşteau Legea, nu mergeau sâmbăta la sinagogă, nu mergeau ca toată lumea la pelerinaj la templul din Ierusalim. De aceea, învăţaţii timpului, fariseii, considerau că pentru oamenii aceştia atât de păcătoşi nu era nici o speranţă de mântuire şi că, atunci când va veni Mesia în lume, îi va nimici cu suflarea gurii sale. Şi, când acolo, tocmai ei erau preferaţii Domnului. Lor li se descoperă pentru prima dată Mesia, sunt primii chemaţi la mântuire. Dar cu câtă însufleţire răspund ei la chemarea îngerului! Lasă oile singure în toiul nopţii, cu riscul de a fi furate de tâlhari şi sfâşiate de lupi, merg şi îl găsesc pe Cristos. Dar întâlnirea aceasta cu Cristos le schimbă complet viaţa: nu mai sunt cei de mai înainte. Mai mult, ei sunt primii apostoli, primii vestitori, primii predicatori ai lui Cristos în lume. Căci, spune evanghelistul, s-au întors lăudându-l şi preamărindu-l pe Domnul şi vorbind tuturor despre Prunc.

Iată o mare învăţătură pentru noi, cei mici, săraci, necunoscuţi, umili, ignoranţi; suntem preferaţii lui Isus. La sărbătoarea Crăciunului, la noi vine mai întâi Cristos. Pe noi ne cheamă cei dintâi. Dar răspundem noi ca şi păstorii la chemarea lui? Ne întâlnim noi într-adevăr cu el? Se schimbă viaţa noastră după această întâlnire cu el? Ne întoarcem după Crăciun la lucru, la şcoală schimbaţi? Îl vestim pe Cristos după Crăciun celor din jur prin viaţa şi cuvintele noastre sau ne întoarcem la ocupaţiile noastre cu aceleaşi păcate şi apucături rele? Cât este de trist să vezi creştini care cu atâta nerăbdare aşteaptă sărbătorile Crăciunului, să aibă liber, să fie în mijlocul familiei, să aibă un brad în casă, o mâncare mai bună şi un pahar de băutură pe masă, dar nu se gândesc să se împace cu Dumnezeu, nu fac o Spovadă bună, nu se împărtăşesc, poate, luându-se cu băutura, nici nu vin la Liturghie în ziua de Crăciun şi, după sărbători, se reîntorc la munca şi ocupaţiile lor mai încărcaţi de păcate! Ce Crăciun e acesta? La ce le foloseşte?

Iar păstorii, mergând, l-au găsit pe copil culcat în iesle şi pe Maria, Mama sa. E o descriere plină de duioşie. Crăciunul e o sărbătoare plină de farmec datorită acestui copilaş înfăşat, culcat, supravegheat de Mama sa, pentru că acest copilaş ne vorbeşte despre valoarea şi demnitatea tuturor copilaşilor ce vin pe lume şi a tuturor mamelor care veghează lângă copilaşii lor. Şi iată că o umbră de tristeţe se aşterne peste această sărbătoare din cauza milioanelor de copilaşi ucişi înainte de a se naşte. Stăm şi ne întrebăm ce înseamnă Crăciunul pentru un milion de mame din ţara noastră, care în fiecare an îşi ucid copiii în loc să-i aducă pe lume? Cu câţiva ani în urmă, Radio Vatican a transmis o veste cutremurătoare. Într-un cartier din Los Angeles, în Statele Unite, în containerele de gunoi din apropierea unui spital unde se executau avorturi, au fost găsite 16 mii de trupuşoare de copii avortaţi. Cum cu aprobarea Bisericii se poate face înmormântarea şi la copiii nebotezaţi, o asociaţie catolică s-a ocupat de înmormântarea religioasă a acestor victime nevinovate. Slujba de înmormântare a acestor copii puşi în 16.000 de sicriaşe a fost cutremurătoare.

Îndreptându-ne astăzi privirile spre Pruncul din ieslea Betleemului şi spre mama ce veghează cu dragoste lângă copilul ei, să-i cerem în rugăciune, în mod deosebit, să lumineze pe toţi părinţii, să-i ajute să preţuiască viaţa copiilor lor, să se îngrijească asemenea Mariei de trupurile şi de sufletele lor.