en-USro-RO

| Login
20 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

SFÂNTUL ŞTEFAN, PRIMUL MARTIR

26 decembrie
9.

 

Ieri am avut sărbătoarea Crăciunului, astăzi îl sărbătorim pe sfântul Ştefan, primul creştin care şi-a vărsat sângele pentru credinţa în Cristos. Şi nu e întâmplător faptul că Biserica a pus în prima zi după Crăciun sărbătoarea unui martir care a murit ucis cu pietre.

Crăciunul este o sărbătoare plină de farmec, sentimentală: îngeraşi care cântă în văzduh, păstoraşi care vin cu miei la ieslea Pruncului, colinde care ne merg la inimă, brazi frumos împodobiţi cu beculeţe şi globuri colorate, cadouri de la Moş Crăciun, Pruncuşorul de ghips din iesle ne înduioşează până la lacrimi. Dar ieslea adevărată, prima iesle, cea în care a fost culcat Isus la Betleem, era cu totul diferită de ieslea de sub brazii noştri de Crăciun: era semnul dureros al sărăciei şi al mizeriei. O iesle nu e un leagăn. Orice mamă doreşte să-şi culce copilul într-un leagăn cât mai frumos, pe pernuţe, în lenjerie, dacă nu de mătase, măcar de lână sau bumbac. Numai Maria a fost nevoită să-şi culce copilul pe paie, într-o iesle din care se hrăneau animalele. Ieslea Betleemului prevestea deja crucea Calvarului, copilul înfăşat din grota Betleemului trimitea deja cu mintea spre cel ce avea să fie aşezat în grota Calvarului, legat în giulgiu, exact ca un copil înfăşat în scutece.

Cel dintâi care l-a urmat cu adevărat pe Învăţătorul său, purtându-şi crucea, ca un alt Cristos, a fost Ştefan. Dar de unde a sorbit sfântul Ştefan forţa de a-şi înfrunta duşmanii, de a-şi vărsa sângele pentru credinţă, de a-i ierta pe duşmanii săi înainte de a muri? Din Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură, cuvânt pe care Ştefan l-a iubit, l-a citit, l-a meditat, l-a predicat, l-a urmat, l-a trăit. Citind discursul lung din discuţia pe care Ştefan a avut-o cu adversarii săi în sinagogă, discurs pe care ni-l relatează Faptele Apostolilor şi din care am citit doar un fragment la Liturghia de azi, ne dăm seama că Ştefan cunoştea Sfânta Scriptură sau Biblia pe de rost.

Ştim că în Biserica noastră locală anul acesta este consacrat Sfintei Scripturi. Văd o carte în faţa altarului între două lumânări. E Scriptura, Biblia care va sta deschisă pe tot parcursul acestui an. E un îndemn permanent pentru noi să citim, să îndrăgim, să trăim Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură.

Ce înseamnă în viaţa creştinului cuvântul Scripturii? E izvor de forţă, de energie, de curaj. Să ne amintim de episodul cu cei doi ucenici ai lui Isus în drum spre Emaus. Doi oameni zdrobiţi de tristeţe, demoralizaţi, descurajaţi, revoltaţi pentru cele ce se întâmplaseră la Ierusalim în ultimele zile. Îi ajunge Isus din urmă. Le explică Scripturile începând cu Moise şi trecând apoi la toţi profeţii. Pe măsură ce Isus le vorbeşte, întunericul din minte lor se risipeşte, se face lumină, în inima lor se aprinde speranţa, curajul, astfel încât atunci când Isus dispare din ochii lor, ei se întreabă: „Oare nu ardea inima în noi atunci când ne vorbea pe drum şi ne explica Scripturile?”

Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură ne luminează mintea, ne dă răspuns la întrebările şi îndoielile noastre care ne împing la descurajare şi chiar la disperare, ne dă forţă, curaj ca să înfruntăm greutăţile şi împotrivirile vieţii, persecuţiile şi nedreptăţile oamenilor. Sfântul Ştefan e descris în Faptele Apostolilor ca fiind un bărbat plin de har şi de putere, astfel încât nimeni nu se putea împotrivi înţelepciunii şi Duhului cu care el vorbea. Forţa şi inteligenţa proveneau din Sfânta Scriptură.

În al doilea rând, din Cuvântul lui Dumnezeu din Sfânta Scriptură se naşte credinţa, convertirea. Cum să te converteşti dacă nu crezi? Şi cum să crezi dacă nu-l cunoşti pe Cristos şi învăţătura sa? Şi cum să-l cunoşti pe Cristos şi învăţătura sa dacă nu cunoşti Scriptura? A nu cunoaşte Scriptura înseamnă a nu-l cunoaşte pe Cristos, spunea sfântul Ieronim.

În ziua de Rusalii, apostolul Petru a ţinut în faţa mulţimii un discurs la fel de lung ca al lui Ştefan, care a fost în realitate un rezumat şi o explicaţie a întregii Scripturi. Efectul a fost extraordinar: „După ce au ascultat aceste cuvinte ei au rămas străpunşi în inimă şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: «Fraţilor, ce trebuie să facem?» «Convertiţi-vă, le-a zis Petru, şi fiecare dintre voi să se boteze în numele lui Isus Cristos spre iertarea păcatelor»” (Fap 2,37-38). Şi s-au botezat peste 3000 de persoane. Ascultătorii lui Petru s-au convertit. Ascultătorii lui Ştefan nu s-au convertit, dimpotrivă, cuprinşi de furie, s-au repezit la el, l-au scos afară din cetate şi l-au omorât cu pietre. Ne întrebăm: de ce resping oamenii Cuvântul lui Dumnezeu? De ce cei care predică Cuvântul lui Dumnezeu, misionarii sunt urâţi, prigoniţi, ucişi? Omul se poate orbi, îşi poate împietri inima. Îl refuză pe Dumnezeu, vrea să fie autonom, liber să facă ce vrea, să nu depindă de nimeni. Dumnezeu e privit ca un intrus în viaţa sa, ca unul care deranjează, ca un duşman al fericirii sale. Dar poate ca ascultătorii lui Petru să-l primească, să creadă şi să se mântuiască. Avem de a face cu misterul libertăţii omului; aici e toată măreţia şi toată tragedia omului.

Sfântul Ştefan s-a numărat printre cei şapte diaconi, adică servitori aleşi de apostoli, ca să servească săracilor, văduvelor la mesele pe care le oferea atunci Biserica. El e reprezentat în icoane cu aceeaşi îmbrăcăminte pe care o poartă şi acum diaconii la slujbe: cu dalmatica şi stola. Dalmatica era mantia uşoară, scurtă până la genunchi, cu mânici scurte pe care o purtau servitorii ca să fie sprinteni la treabă. Şi stola, o eşarfă pe care o poartă şi primarii, pusă pe umărul stâng trecută în diagonală peste piept; e şervetul pe care îl au pe umăr sau pe braţ chelnerii, cei care servesc la mese. Dar cum şi cuvântul lui Dumnezeu este o hrană, căci nu numai cu pâine trăieşte omul, ci şi cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu, Ştefan era un dublu slujitor la masa săracilor. De fapt la ambele mese îl întâlnea şi îl slujea pe Cristos. El ştia bine ce ne învaţă şi astăzi Biserica, anume că însuşi Cristos e prezent şi ne vorbeşte atunci când ni se citeşte din Sfintele Scripturi. Noi ne putem despărţi de cuvântul pe care îl vorbim. Vorbim azi, suntem înregistraţi pe casetă, şi cuvântul nostru poate fi ascultat şi după ce am murit şi după o sută de ani. Dar Cristos nu se desparte niciodată de cuvântul său, el este veşnic prezent în cuvântul său din Sfânta Scriptură. Şi tot pe Cristos îl întâlnea Ştefan în săracii pe care îi servea la masă, căci cunoştea cuvântul Mântuitorului: am fost flămând şi mi-aţi dat să mănânc. Pentru mine aţi făcut tot ce aţi făcut pentru omul flămând şi sărac.

Închei aici cu un singur îndemn pe care îl fac tuturor. În acest an închinat Scripturii nu vă mulţumiţi să priviţi Scriptura deschisă când veniţi la biserică. Cumpăraţi-vă Biblia, măcar Noul Testament pe care îl puteţi procura de la parohie. Din nicio familie nu trebuie să lipsească Sfânta Scriptură. Trebuie să recunoaştem, spre ruşinea noastră, că noi catolicii, nu preţuim cum se cuvine Biblia. La musulmani nu e de conceput să lipsească dintr-o casă cartea lor sfântă, Coranul. Mergeţi în Israel şi veţi vedea cum evreii la tarabă, în piaţă până vin clienţii, pe stradă, în autobuz, citesc Biblia. Până şi sectarii, iehoviştii ne fac de râs; sunt veşnic cu Biblia subsuoară. Pierdem ceasuri întregi zilnic în faţa televizorului cu filme, cu meciuri, cu şouri, de ce n-am găsi în fiecare zi timp să citim o pagină din Sfânta Scriptură, eventual cu glas tare, în prezenţa întregii familii? Citiţi zilnic o pagină din Sfânta Scriptură şi eu vă asigur că în scurt timp totul se va schimba în viaţa dumneavoastră, în familia dumneavoastră, în comunitatea dumneavoastră.