en-USro-RO

| Login
17 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

SFÂNTUL IOAN,
APOSTOL ŞI EVANGHELIST

27 decembrie
3.

 

Astăzi, la două zile după sărbătoarea Crăciunului, Biserica îl sărbătoreşte pe sfântul Ioan, apostol şi evanghelist. Ieri l-am sărbătorit pe primul martir, pe sfântul Ştefan, azi, pe ultimul dintre apostoli. Ne întrebăm: ce este cu grupul acesta de sfinţi, pe care Biserica îi sărbătoreşte imediat după Crăciun: sfântul Ştefan, sfântul Ioan, Pruncii nevinovaţi? De ce pe ei, şi nu pe alţii? I-a selecţionat Biserica anume? Da. În tradiţia Bisericii, aceşti sfinţi, care urmează imediat după Crăciun, sunt numiţi comites sponsi – însoţitorii, suita mirelui. Orice mire, în cortegiul său de nuntă, are nişte cavaleri de onoare. Mireasa, la rândul ei, are şi ea în suita ei nişte domnişoare de onoare. Orice rege, orice regină au o suită de onoare. Biserica a voit să-i facă şi lui Cristos, regele şi mirele născut pe pământ, o suită de onoare. Sfinţii pe care-i sărbătorim în aceste zile formează cortegiul Pruncului născut la Betleem.

Dar, după cum în suita unui rege, a unei regine, a unui mire sau a unei mirese nu intră oricine, la fel, pentru suita de onoare a lui Isus, Biserica a avut nişte criterii de selecţie.

Primul criteriu a fost: voinţa celor din suită de a-l urma pe Cristos pe drumul suferinţei şi al morţii. Cristos este primul martir. Cardinalul Newman, una dintre cele mai luminoase figuri ale Bisericii din secolul al XIX-lea, într-o predică de Crăciun, ne atrage atenţia ce vrea să spună evanghelistul când îngerul le vesteşte păstorilor că îl vor găsi pe copil culcat în iesle, în scutece, legat cu feşi. Această descriere îl prevesteşte deja pe Cristos în mormânt înfăşurat în giulgiu, legat cu feşi, ca un copil în faşă, în scutece, aşa cum erau îngropaţi toţi morţii la vremea aceea. De aceea, Biserica a ales în cortegiul de onoare al lui Isus sfinţi ce şi-au dat viaţa pentru Cristos: sfântul Ştefan, protomartirul, sfântul Ioan, aruncat în cazanul cu untdelemn clocotit, pruncii nevinovaţi măcelăriţi de Irod.

Şi al doilea criteriu de selecţie: Biserica i-a ales în suita de onoare a Pruncului Isus pe acei sfinţi care şi-au aţintit privirea asupra lui Cristos şi l-au contemplat: cronologic, pruncii nevinovaţi au fost cei dintâi care l-au contemplat pe Cristos din fericirea Paradisului. Sfântul Ştefan, în timp ce era ucis cu pietre, a exclamat: „Văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului şezând la dreapta lui Dumnezeu!” Iar pe sfântul Ioan l-am auzit ce scria în prima lectură a Liturghiei de azi: „Ceea ce era la început, ceea ce am auzit…” Când scria aceste cuvinte, glasul, cuvintele lui Isus erau încă proaspete în urechile lui; „ceea ce am privit cu ochii”: chipul lui Isus era încă imprimat pe retina lui Ioan; „ceea ce am atins cu mâinile noastre”: în Orient, în Palestina, ucenicul, elevul, sărută des mâna Învăţătorului; buzele lui Ioan încă mai simţeau mâna lui Isus, pe care o sărutase.

Sfântul Ioan azi ne îndeamnă să-l contemplăm şi noi pe Cristos asemenea lui. Dar nu aşa cum contemplăm o imagine din natură, aşa cum sunt copacii acestor munţi, sau cum contemplăm o expoziţie de tablouri sau nişte obiecte într-o vitrină, ci pe Cristos ca pe o fiinţă vie. Pe el, Cel Viu, îl contemplăm în orice om care se află în suferinţă, pe el noi îl ascultăm ori de câte ori ni se citeşte la sfânta Liturghie din Sfintele Scripturi, pe el, asemenea sfântului Ioan, noi îl pipăim, îl atingem ori de câte ori îl primim în sfânta Împărtăşanie.