en-USro-RO

| Login
18 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

SFÂNTUL IOAN,
APOSTOL ŞI EVANGHELIST

27 decembrie
8.

 

Alaltăieri am sărbătorit naşterea lui Isus, ieri, prin moartea de martir a sfântului Ştefan, am evocat patima şi crucea lui Isus; astăzi, în sărbătoarea sfântului Ioan, Evanghelia ne propune spre meditare învierea.

În dimineaţa zilei de Paşti, Maria Magdalena a alergat la Simon Petru şi la celălalt ucenic pe care îl iubea Isus. Ioan era ucenicul pe care îl iubea Isus: lucrul era evident. Isus îl prefera şi, pentru acest motiv, printre ceilalţi apostoli apar manifestări de invidie. Nu că pe ceilalţi nu i-ar fi iubit. Dar aşa cum într-o familie mama îşi iubeşte toţi copiii şi pentru toţi e gata să-şi dea viaţa, totuşi, pe cel mai mic, fiind mai nevinovat, îl iubeşte în mod deosebit; era normal ca, în familia celor 12 apostoli, Isus să-l iubească în mod deosebit pe Ioan, care, potrivit tradiţiei, era cel mai tânăr şi singurul ce nu fusese căsătorit.

În felul cum descrie episodul din dimineaţa învierii, evanghelistul Ioan, evident, vrea să scoată în evidenţă două lucruri: mai întâi îl împinge în faţă pe Petru, întrucât el este primul dintre apostoli în ceea ce priveşte autoritatea: e piatra pe care Cristos şi-a zidit Biserica. În al doilea rând, vrea să pună în evidenţă faptul că el, Ioan, este primul în ceea ce priveşte iubirea. Alegerile lui Dumnezeu sunt misterioase şi neînţelese: fiecare om primeşte o vocaţie unică: Ioan are vocaţia de a fi ucenicul pe care îl iubea Isus. Evident, persoanele consacrate lui Dumnezeu îşi descoperă în Ioan propria lor vocaţie. Chemarea noastră în marea familie a Bisericii, aceasta este: de a fi iubiţi de Cristos cu iubire specială.

Papa Luciani a făcut odată o afirmaţie ce a stârnit uimire: Dumnezeu, spunea el la o predică, e Tată. Mai mult, el este mamă. Dacă Dumnezeu îi iubeşte pe toţi oamenii cu inima de tată, pe noi, cei care ne-am consacrat lui, ne iubeşte cu o inimă de mamă. Despre tânărul bogat, evanghelistul spune că Isus l-a fixat cu privirea şi l-a iubit. Fiecare ne recunoaştem în acest tânăr: într-o zi, Isus ne-a fixat cu privirea şi ne-a iubit. Refuzând chemarea lui Isus, tânărul din Evanghelie a ales tristeţea, căci spune evanghelistul: a plecat foarte trist. Răspunzând la chemarea lui Isus, noi am ales bucuria, am ales tinereţea fără bătrâneţe.

În icoane, în tablouri, Ioan este reprezentat fără barbă, deşi el a trăit cel mai mult dintre apostoli: cu mult peste suta de ani; nimeni nu şi-l poate imagina bătrân pe Ioan, el a rămas pentru totdeauna simbolul tinereţii. Iubirea l-a păstrat veşnic tânăr. Probabil că pe chipul lui nu apăreau semnele îmbătrânirii, de vreme ce apostolii intră în panică şi pun într-o zi întrebarea, nu lipsită de un dram de invidie, cu privire la Ioan: „Dar cu acesta ce-i? Nu va mai muri? Nu va mai îmbătrâni?” Şi dacă la bătrâneţe Ioan nu mai spunea altceva decât: „Copilaşii mei, iubiţi-vă unii pe alţii”, această repetare specifică celor în vârstă ar putea fi semnul sclerozei minţii. În schimb, Dumnezeu l-a scutit de scleroza inimii, inima i-a funcţionat perfect, a iubit până în ultima clipă.