en-USro-RO

| Login
15 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Vineri, 15 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Albert cel Mare, ep. înv. *; Leopold al III-lea
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 32-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), IV
Lectionar
Înț 13,1-9: Dacã au putut sã pãtrundã tainele universului, cum de nu l-au descoperit pe Domnul lui?
Ps 18: Cerurile dau mãrturie despre slava lui Dumnezeu.
Lc 17,26-37: Așa va fi în zilele Fiului Omului.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 32-a de peste an

SFINŢII PRUNCI NEVINOVAŢI
28 decembrie
3.

 

Masacrarea copiilor nevinovaţi de sângerosul călău Irod a provocat întotdeauna emoţie, milă, indignare în inimile creştinilor. Câţi copii au fost masacraţi? Între 25.000 şi 40.000 ne spun legendele. Câteva zeci, cel mult câteva sute, ne spun învăţaţii, calculând câţi copii sub doi ani puteau fi la populaţia Betleemului şi a împrejurimilor la vremea aceea. Ce înseamnă aceasta pe lângă cei peste un milion de copii avortaţi, măcelăriţi în fiecare an, la poporul nostru român de propriile lor mame, de proprii lor părinţi?

Evanghelistul Matei, în fragmentul Evangheliei pe care l-am auzit, ni-l prezintă pe Isus ca fiind un nou Moise trimis de Dumnezeu să salveze poporul. Asemănarea dintre Moise şi Isus e izbitoare. La naşterea lui Moise, faraonul porunceşte uciderea tuturor nou-născuţi ai evreilor; la naşterea lui Isus, Irod porunceşte uciderea tuturor nou-născuţilor din Betleem şi din împrejurimi. Moise, ameninţat de faraon, scapă de moarte fugind în ţară străină, în Madian. Isus, ameninţat de Irod, scapă de moarte fugind în ţară străină, în Egipt. Dumnezeu porunceşte ca Isus să se întoarcă în patrie exact cu aceleaşi cuvinte cu care îi poruncise lui Moise să se întoarcă în patrie: „Întoarce-te, căci toţi cei care încercau să-ţi ia viaţa au murit”.

Evanghelistul compară jalea şi disperarea mamelor ce şi-au văzut copiii spintecaţi de săbiile soldaţilor lui Irod cu jalea Rahelei, soţia patriarhului Iacob, moartă la naşterea fiului ei, Beniamin, şi înmormântată la intrarea în Betleem. „Un strigăt s-a auzit în Roma, plângere şi bocet mult; Rahela îşi jeleşte copiii şi nu se lasă mângâiată, pentru că ei (copiii) nu mai sunt”. Această mamă dezolată ne aminteşte de o altă mamă dezolată, care jeleşte şi nu se lasă mângâiată pentru copiii pe care îi pierde: e mama Biserica, ce îşi plânge copiii ucişi înainte de naştere de propriile mame şi de toţi Irozii care ucid copiii pentru bani.

Am trăit momente cutremurătoare vizitând Muzeul Holocaustului, Iad Vaşem, de la Ierusalim. Muzeul destinat celor un milion de copii evrei ucişi de hitlerişti este un spaţiu uriaş, scufundat complet în întuneric. Vizitatorul înaintează pe nişte punţi şi are impresia că merge prin Cosmos, prin spaţiile interstelare, numai că în locul stelelor sunt lumânări aprinse; printr-un sistem ingenios de oglinzi, 5 lumânări aprinse dau impresia unui milion de lumânări aprinse: o lumânare pentru fiecare copil ucis. Pe fondul unei muzici funebre, deprimante, un glas ca ieşind dintr-un mormânt rosteşte rar, unul după altul, numele copiilor ucişi. Ieşind afară, mi-am zis: Dar pentru cei 60 de milioane de copii ucişi, avortaţi în fiecare an, de ce nu există nicăieri un Iad Vasem, un muzeu al holocaustului? Da, pentru ei nu se aprinde nici o lumânare. Numele lor nu-l rosteşte nimeni, căci nici nu au avut un nume. Ziua de 1 iunie e Ziua Mondială a Copilului, a copilului în viaţă. Ziua de 28 decembrie, sărbătoarea Pruncilor Nevinovaţi, e ziua mondială a copilului nevinovat, ucis în sânul mamei.

Se spune că, pe 28 decembrie, din mormintele din Betleem, din împrejurimi şi din alte locuri, un stol de mici suflete albe ies şi zboară spre mormântul lui Irod: sunt sufletele pruncilor ucişi de Irod şi de mamele lor. Irod iese din mormânt şi o ia la fugă. Copiii se ţin după el. Irod se ascunde în păduri. Copiii îl găsesc. Irod urcă într-o corabie şi pleacă pe mare. Copiii, după el. Apare o casă: „Priviţi”, le zice Irod, „acolo, în casa aceea este o femeie mai rea ca mine”. Atunci, un copil se desprinde de gloata de copii şi zboară spre casa aceea: e sufletul copilului, pe care mama vinovată din acea casă l-a împiedicat să se nască.

Dacă sunt mame care au pe conştiinţă sângele copiilor lor, le adresez îndemnul Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea: Să ceară iertare copiilor pe care i-au ucis şi să-i implore ca ei să le obţină de la Dumnezeu îndurare.