en-USro-RO

| Login
22 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Vineri, 22 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghierul Roman
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Os 2,16.17b.21-22: Acolo mã va urma ca în vremea tinereții ei;
Ps 44: Ascultã, fiicã, privește și pleacã-ți urechea 
Mt 25,1-13: Iatã mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 33-a de peste an

SFINŢII PRUNCI NEVINOVAŢI
28 decembrie
4.

 

Am putea spune că Evanghelia Liturghiei de astăzi este o mică piesă de teatru, o dramă în miniatură, cu două personaje principale; un personaj pozitiv, celălalt negativ. Sunt doi bărbaţi, doi taţi de familie: unul e un om sfânt care apără viaţa, celălalt este un monstru care distruge viaţa. Primul este Iosif, tată şi soţ ideal, care îşi iubeşte familia, munceşte pentru familie, veghează permanent asupra vieţii copilului, şi face tot ce-i stă în putere ca să salveze viaţa copilului atunci când este în pericol. Evangheliile nu ne redau nici un cuvânt pe care l-ar fi rostit el. Iosif este omul tăcerii şi al ascultării, atent la ce îi spune Domnul, gata să împlinească prompt voinţa lui. Nu comentează, nu discută, nu pune întrebări. Ca la armată: se dă comanda şi ordinul se execută: „Iosife, scoală-te, ia copilul şi pe mama sa şi pleacă în Egipt, căci Irod vrea să ia viaţa Pruncului”. Iosif execută pe loc ordinul.

Nu ne putem imagina ce cumplită a fost această fugă în Egipt pentru sfânta Familie. Cărţile apocrife ne-o prezintă ca pe un marş triumfal: copacii în cale îşi plecau crengile pentru ca sfânta Familie să culeagă fructele coapte, fiarele sălbatice veneau şi se aşezau cuminţi la picioarele Pruncului, leii şi tigrii deschideau calea, formând escortă care apăra sfânta Familie. Poveşti. Drumul a fost îngrozitor. Trei săptămâni de mers pe jos cu o femeie care abia născuse, cu un copil de câteva zile în braţe; drumul prin pustiu fără o localitate, fără o casă, fără un copac pe traseu, fără posibilitate de aprovizionare cu mâncare şi apă; ziua o căldură nimicitoare, noaptea, cum apune soarele, un frig ucigător.

Cu ani în urmă am avut ocazia să parcurg acest traseu pe urmele sfintei Familii, de la Betleem la Cairo, în Egipt. Într-un autobuz modern, comod, cu aer condiţionat, cu mâncare şi băuturi răcoritoare la frigider. Călătoria a durat numai două zile, printr-un ocean nesfârşit de nisip. Credeam că nu se mai termină. Iosif, alături de soţia sa, e un adevărat erou, în stare de orice sacrificiu pentru apărarea vieţii copilului pe care Dumnezeu i l-a încredinţat.

Dar să-l vedem şi pe eroul negativ: pe Irod, un monstru, o fiară sângeroasă. Tată de familie şi el, dar care şi-a ucis cu mâinile lui soţia, adică una dintre soţii, fiindcă a avut o grămadă, şi-a ucis soacra, cumnaţii, a ucis pruncii nevinovaţi din Betleem şi din jurul Betleemului. Câţi vor fi fost? 30-40 de mii spun cărţile apocrife. Poveşti. În realitate n-au fost mai mulţi de 20-25 de copii. Irod - unul din monştrii istoriei: ţi se încrâncenează carnea numai când îi auzi numele. În fond Irod e un miel nevinovat, în comparaţie cu irozii şi irodiadele timpurilor noastre. Ce sunt 20-25 de copii în comparaţie cu cei 60 de milioane de copii nevinovaţi ucişi prin avort în fiecare an în lume? De trei ori populaţia României. E un război total împotriva copiilor nevinovaţi şi lipsiţi de apărare. Mame criminale, medici criminali, politicieni criminali care legalizează avortul în numele libertăţii de a ucide: iată adevăraţii terorişti ai lumii, nu arabii: la arabi, la musulmani nu există avort. Săptămânile trecute au fost descoperite într-o groapă la Gropniţa, în jud. Iaşi, 80 de trupuri de copii avortaţi. Scandal monstruos. A vuit presa. Scandalul a fost că trupurile acestor copii au fost aruncate ca să fie mâncate de câini. Dar nimeni nu şi-a ridicat glasul ca să-i condamne pe cei care au ucis aceşti copii. Vinovaţi au fost numai cei care i-au aruncat în groapă după ce au fost ucişi.

Zilele acestea s-a spus la televizor că în ultimii ani, în lume, numărul catastrofelor naturale: ploi torenţiale, cutremure, taifunuri e de cinci ori mai mare decât în trecut. Nu ne mai rabdă pământul. Sângele copiilor nevinovaţi strigă din ţărână răzbunare la cer.

Îl rugăm pe Dumnezeu în sărbătoarea Pruncilor Nevinovaţi să aibă milă de toţi irozii şi irodiadele din lume, de toţi ucigaşii de prunci, şi să ne dea părinţi care se respecte şi să ocrotească viaţa copiilor, convinşi că singur Dumnezeu este stăpânul vieţii.