en-USro-RO

| Login
21 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Joi, 21 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Prezentarea la Templu a Sf. Fc. Maria **
Liturghierul Roman
Prezentarea la Templu a Sf. Fc. Maria **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfânta Fecioarã Maria
alb, P
Lectionar
Zah 2,14-17: Bucurã-te, fiica Sionului, cãci, iatã vin!
Ps Lc 1,46-55: Mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic: și numele lui e sfânt.
Mt 12,46-50: Întinzându-și mâna spre discipolii sãi, a spus: „Iatã mama mea și frații mei!”
Meditatia zilei
Prezentarea la Templu a Sf. Fc. Maria **

Anul A
3.

 

Avem astăzi sărbătoarea Sfintei Familii. În plus, încheiem anul 1995, care, după cum ştim, a fost declarat de sfânta Biserică Anul Internaţional al Familiei. Ne amintim din Vechiul Testament de prima binecuvântare pe care a dat-o Dumnezeu când a creat lumea. Dumnezeu a binecuvântat prima familie: familia celor dintâi oameni, a lui Adam şi Eva. Citim în Cartea Genezei: „Dumnezeu i-a binecuvântat, zicându-le: «Creşteţi, înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul»”. Primul rod pe care l-a produs pomul mântuirii a fost sfânta Familie din Nazaret. Când Fiul lui Dumnezeu vine în lume pentru a instaura împărăţia lui Dumnezeu, primul lucru pe care îl face este să-şi aleagă o familie. Creştinismul s-a născut aşadar nu într-o biserică, nu într-o mănăstire, ci într-o familie. Prin aceasta, Dumnezeu a voit să ne arate că familia este la fel de preţioasă şi de sfântă în ochii săi ca şi o mănăstire, ca şi o biserică.

Textele biblice, care s-au citit la sfânta Liturghie, ne îndreaptă atenţia spre cei trei membri ai sfintei Familii pe care o sărbătorim astăzi: o familie simplă, săracă, întru totul asemănătoare familiilor noastre, care a cunoscut aceleaşi necazuri şi greutăţi pe care le cunosc familiile noastre, dar în care au domnit armonia, pacea şi buna înţelegere.

Evanghelia ne vorbeşte despre cel mai important dintre membrii sfintei Familii, despre Isus, copilul abia venit pe lume. El apare în situaţia de persecutat politic. Regele Irod caută să-l omoare, văzându-l în el pe unul care îi ameninţă tronul. Scapă de la moarte ca prin minune, aşa cum, odinioară, un alt persecutat politic, Moise, care, din porunca faraonului, trebuia să fie ucis, scapă ca prin minune, salvat de la înec de fiica faraonului. Isus fuge în Egipt. În Egipt avusese loc evenimentul cel mai important din istoria poporului ales: poporul ales este eliberat din sclavie şi, sub comanda lui Moise, ia drumul spre Ţara Făgăduită.

În Evanghelia de astăzi, Isus apare ca fiind noul şi adevăratul Moise. Isus este cel care eliberează întreg neamul omenesc din sclavia păcatului şi a Satanei. Sub conducerea lui, noul popor al lui Dumnezeu se îndreaptă spre patria făgăduită a Paradisului. Întors în patrie după moartea lui Irod, Isus rămâne în sânul familiei împreună cu părinţii săi, până la vârsta de treizeci de ani. În timpurile noastre, se constată un lucru, şi anume că şcolarizarea îndelungată, lipsa unui loc de muncă, dificultatea de a avea o locuinţă, fuga de obligaţiile pe care la aduce cu sine întemeierea unei familii fac ca tinerii să rămână mulţi ani în casa părinţilor, până la 30 de ani sau şi mai mult. Îmbătrânesc în casa părinţilor. Dar s-ar putea spune ceea ce afirmă Evangheliile despre Isus, şi anume că el creştea în vârstă, în har şi în înţelepciune înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor şi că le era supus lor, părinţilor, lui Isus şi Mariei? Nu. Cei mai mulţi trăiesc de fapt din sudoarea şi munca părinţilor, otrăvindu-le viaţa.

Tot în Evanghelia de azi, este scoasă bine în evidenţă figura lui Iosif, tatăl de familie pe care Dumnezeu îl alege drept colaborator la lucrarea de mântuire pe care Fiul său o înfăptuieşte în lume. Iosif este bărbatul care îndeplineşte prompt voinţa lui Dumnezeu: când viaţa copilului este în pericol, Dumnezeu îi porunceşte să plece în Egipt. Iosif execută ordinul fără să stea pe gânduri. Când Dumnezeu îi porunceşte să revină în ţară, Iosif se arată la fel de ascultător. El este muncitorul, dulgherul, cu mâinile pline de bătături, care câştigă cu greu banul, iar banul nu-l risipeşte, nu-l dă pe băutură, cu banul câştigat întreţine familia, pe Isus şi pe Maria. Iosif şi Maria sunt doi soţi, modele de iubire şi fidelitate conjugală desăvârşită, doi soţi care au trăit o formă excepţională de castitate conjugală; ei au primit de la Dumnezeu chemarea de a trăi toată viaţa unul lângă altul, în înfrânare totală, în castitate desăvârşită. Prin ei, Dumnezeu a voit să arate tuturor soţilor creştini că, atunci când viaţa şi situaţia o cer, când sunt departe unul de altul, soţii pot şi trebuie să trăiască în înfrânare totală, să respecte jurământul de fidelitate conjugală făcut în ziua căsătoriei.

Familia din Nazaret este misionară. Aceşti doi soţi au colaborat la mântuirea lumii, oferindu-l pe Cristos. Sfânta Biserică, prin sărbătoarea de astăzi, vrea să ne spună că orice familie trebuie să fie misionară, că orice familie creştină este chemată la apostolat, trebuie să colaboreze la răspândirea împărăţiei lui Dumnezeu, trebuie să colaboreze la mântuirea lumii, să-l arate lumii pe Cristos.

De ce Biserica a orânduit această sărbătoare a Sfintei Familii după Crăciun? Crăciunul, ştiţi probabil, a înlocuit sărbătoarea păgână a Soarelui neînvins. La echinocţiul de iarnă, la 25 decembrie, când ziua se lungeşte şi soarele devine mai puternic, păgânii sărbătoreau naşterea Soarelui, învingătorul frigului şi al întunericului. În această zi de 25 decembrie, Biserica a pus sărbătoarea lui Cristos, pe care profeţii l-au numit Soarele Sfinţeniei. Fiecare familie creştină trebuie să fie ca o oglindă ce să reflecte asupra lumii o rază a lui Cristos, soarele sfinţeniei, care a răsărit în ziua de Crăciun.

Iubirea dintre membrii familiei, iubirea sinceră, curată, fidelă, capabilă de jertfă, este o rază din iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni, arătată de Dumnezeu prin trimiterea Fiului său în lume. Impresionante sunt îndemnurile la iubire pe care sfântul Pavel le face celor din familie, în lectura a doua: „Copii, ascultaţi în toate de părinţii voştri, căci acest lucru este plăcut Domnului. Taţilor, nu fiţi brutali cu copiii voştri, nu-i împingeţi la disperare. Soţilor, iubiţi-vă unii pe alţii. Soţiilor, fiţi supuse soţilor, ca Domnului. Soţilor, iubiţi-vă soţiile şi nu fiţi duri cu ele”.

Iubirea dintre soţ şi soţie, spune Apostolul în altă parte, trebuie să reflecte în lume iubirea dintre Cristos, Mirele, şi Biserică, mireasa sa. După cum Cristos nu-şi brutalizează, nu-şi trădează, nu-şi înşală mireasa, Biserica, după cum nici Biserica nu-şi brutalizează, nu-şi trădează, nu-şi înşală mirele, pe Cristos, la fel, soţii să nu se poarte brutal între ei, să nu se trădeze, să nu se înşele unul pe altul.

Facă Dumnezeu ca toate familiile noastre creştine să fie bune şi sfinte ca sfânta Familie din Nazaret. Facă Dumnezeu ca în toate familiile să fie copii buni şi cuminţi, asemenea lui Isus, mame bune şi evlavioase asemenea Mariei, soţi buni, cumpătaţi şi fideli soţiilor lor, asemenea lui Iosif.