en-USro-RO

| Login
18 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

Anul B
3.

 

Sărbătoarea de azi a Sfintei Familii nu duce cu mintea, de fapt, la trei familii: la familia Sfintei Treimi din cer, la familia sfântă din Nazaret şi la propria noastră familie. Familia Sfintei Treimi din cer e formată din trei Persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În Familia Sfintei Treimi domneşte dragostea, pacea, armonia desăvârşită.

Dar există şi o Sfântă Treime pământească formată tot din trei persoane: Tatăl se numeşte Iosif, mama se numeşte Maria, fiul se numeşte Isus. Această familie sfântă de pe pământ din Nazaret este copia desăvârşită a sfintei Familii din cer: o familie simplă, săracă de muncitori, care cunoaşte toate necazurile şi greutăţile pe care le cunoaşte orice familie, dar în care domneşte aceeaşi iubire, pace şi armonie care domneşte în familia Sfintei Treimi din cer. În familia din Nazaret nimeni nu se gândeşte la sine, nu munceşte pentru sine, nu trăieşte pentru sine. Fiecare gândeşte, munceşte, trăieşte pentru ceilalţi; fiecare se sacrifică pentru ceilalţi, ca ceilalţi să se simtă bine, ca ceilalţi să fie fericiţi. E o familie fericită. Secretul fericirii în această familie e simplu: în această familie voinţa lui Dumnezeu, legea lui Dumnezeu e respectată cu sfinţenie.

Despre acest lucru ne vorbeşte Evanghelia de azi: toţi membrii familiei de azi sunt prezenţi la templu pentru ceremonia oferirii primului născut şi a curăţirii femeii după naştere, aşa cum cerea legea lui Dumnezeu. Notează evanghelistul că în atmosfera de dragoste, de pace, de armonie, de sfinţenie, copilul Isus creştea în înţelepciune, în statură şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Sfânta Familie din Nazaret: iată modelul familiilor creştine. Dar domneşte în familiile noastre iubirea, spiritul de dăruire, de renunţare la sine pentru ca ceilalţi să se simtă bine? Sau mai degrabă domneşte egoismul, fiecare pentru sine, fără să-i pese că celălalt suferă? Există în familiile noastre acea atmosferă de pace, de înţelegere, de armonie absolut necesară pentru ca copiii să poată creşte normal, asemenea lui Isus în înţelepciune, în statură şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor? Sau e un război continuu care îi fac pe copii să dorească un singur lucru: să scape cât mai repede de iadul de acasă?

Toţi copiii au dreptul să crească în înţelepciune, în statură şi în har. Înţelepciunea creştină înseamnă a-l cunoaşte pe Dumnezeu, a-l iubi pe el, a fi aproape de el, a iubi şi a împlini legile şi poruncile lui. Or, cum să crească copilul în înţelepciune dacă la părinţi nu vede decât păcate şi nelegiuiri: înjurături, blesteme, certuri, bătăi, scandaluri? Cum să crească copilul normal în statură, sănătos, cum să nu rămână subdezvoltat, oligofren, handicapat, dacă e subnutrit, nu e dus la doctor, nu are ce mânca şi cu ce se îmbrăca, fiindcă părinţii nu vor să muncească, sau dau tot ce câştigă pe băutură? Cum să crească copilul în har, dacă părinţii nu se îngrijesc de viaţa harului pe care copilul a primit-o la Botez, deşi şi-au luat angajamentul când şi-au adus copilul la Botez? Dacă părinţii nu-l trimit la biserică, la sacramente, îi dau exemplu rău, nu-i dau educaţie creştină, îl educă cu înjurături şi bătăi, distrugând ei înşişi harul lui Dumnezeu din sufletul copilului?

Evanghelia de azi încadrează sfânta Familie prezentă la templu între doi bătrâni: Simeon, om sfânt şi cu frica de Dumnezeu, care a trăit toată viaţa cu speranţa de a-l vedea pe Cristos, şi Ana, femeia rămasă văduvă de tânără, care a trăit până la adânci bătrâneţe pe lângă templu în posturi şi rugăciuni. Aceşti doi bătrâni ne duc cu mintea la bunicii din zilele noastre. În ultimii ani familiile noastre sunt ameninţate cu distrugerea, cu destrămarea şi avem toate motivele să fim îngrijoraţi de viitorul copiilor, datorită faptului că tatăl sau mama sau chiar amândoi părinţii sunt plecaţi la muncă în străinătate. Se câştigă acolo mult, dar aici se pierde şi mai mult. Iar în cele mai multe cazuri, copiii rămân pe seama bunicilor. Bunicii să facă acest efort de a-i înlocui pe părinţi, de a se îngriji, de a-i supraveghea, de ale face educaţia creştină copiilor spre a putea creşte în înţelepciune, în statură şi har.

Doamne, ne-am rugat astăzi la sfânta Liturghie, tu ne-ai dat în sfânta Familie un model adevărat de viaţă; fă ca în familiile noastre să înflorească aceleaşi virtuţi şi aceeaşi iubire.