en-USro-RO

| Login
15 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Vineri, 15 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Ss. Albert cel Mare, ep. înv. *; Leopold al III-lea
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna a 32-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), IV
Lectionar
Înț 13,1-9: Dacã au putut sã pãtrundã tainele universului, cum de nu l-au descoperit pe Domnul lui?
Ps 18: Cerurile dau mãrturie despre slava lui Dumnezeu.
Lc 17,26-37: Așa va fi în zilele Fiului Omului.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 32-a de peste an

Anul C
1.

 

Când Satana, duşmanul lui Dumnezeu, al Bisericii şi al omului, vrea să lovească în Dumnezeu, să distrugă Biserica, să-l distrugă pe om, începe prin a lovi în familie, prin a distruge familia. Dacă privim situaţia familiei la ora actuală la popoarele creştine sau care se numesc creştine, ne dăm seama că este un dezastru, o adevărată tragedie. Propaganda pe toate căile a amorului liber, a sexului liber, a dus la prăbuşirea familiei. Constatăm convieţuirea fără căsătorie, convieţuirea înainte de căsătorie, ceea ce conduce, în mod inevitabil, la o căsătorie falimentară, copii abandonaţi şi nefericiţi, care se trezesc cu două-trei rânduri de părinţi divorţaţi şi recăsătoriţi, legalizarea avortului, legalizarea divorţului şi, culmea monstruozităţii şi a pervertirii, legalizarea căsătoriei homosexualilor şi a lesbienelor, în ţări care se consideră civilizate, precum Franţa sau Germania. Prăbuşirea, degradarea familiei, complotul organizat împotriva vieţii copilului au dus la prăbuşirea natalităţii, ceea ce înseamnă pentru popoarele atât din Vestul, cât şi din Estul Europei o adevărată sinucidere. Studii ştiinţifice riguroase arată că, în ritmul actual al naşterilor, popoare ca francezii, germanii, englezii, ba şi românii, vor ajunge la jumătatea populaţiei pe care o au acum. Iar peste trei sute de ani, aceste popoare vor dispărea complet de pe faţa pământului şi vor fi înlocuite de emigranţi: musulmani, turci, arabi, africani, asiatici, ţigani.

Un sociolog spune că, peste trei sute de ani, pe ruinele Catedralei „Notre Dame” din Paris vor paşte indienii caprele, iar în Piaţa Roşie din Moscova, chinezii vor cultiva orez. Şi ar fi putut să spună foarte bine că, peste trei sute de ani, în Casa Poporului din Bucureşti îşi vor adăposti ţiganii caii. Având în vedere că, din o sută de copii ce ar trebui să se nască, românii ucid şaptezeci şi cinci şi numai douăzeci şi cinci se nasc, peste cincizeci de ani, românii vor fi minoritari, iar ţiganii, care nu-şi ucid copiii, vor fi majoritari. Cu alte cuvinte, peste cincizeci de ani vom spăla parbrizele la maşinile ţiganilor la intersecţii, la semafor, în oraşe.

În această situaţie jalnică, Biserica ne pune în faţă, în continuare, ca model pentru familiile ce vor să fie cu adevărat familii creştine, şi nu păgâne, Familia sfântă din Nazaret. Familie sfântă, într-adevăr, căci sfântă era soţia, Maria, sfânt era bărbatul, Iosif, şi, mai ales, sfânt era copilul, Isus, ceea ce a recunoscut chiar şi Diavolul, care a strigat dintr-un îndrăcit: „Ştiu cine eşti: eşti sfântul lui Dumnezeu!” (Mc 1,24)

Maria şi Iosif, soţii şi părinţii sfinţi, le arată tuturor tinerilor cum trebuie să se pregătească pentru o căsătorie creştină, cinstită, frumoasă, reuşită, binecuvântată de Dumnezeu. Nu printr-o viaţă de desfrâu, de destrăbălare, ci printr-o viaţă de înfrânare şi curăţie desăvârşită. Maria, care a rămas fecioară şi după căsătorie, le arată tuturor fetelor că, în ziua căsătoriei, când se prezintă în faţa sfântului altar îmbrăcate în rochie albă, simbolul curăţiei, trebuie să fie fecioare. Iosif, care a rămas feciorelnic şi după căsătorie, le arată tuturor băieţilor că până la căsătorie trebuie să se păstreze curaţi şi feciorelnici.

Noul Catehism al Bisericii Catolice le reaminteşte celor ce se pregătesc de sfânta Căsătorie învăţătura lui Cristos şi a Bisericii dintotdeauna: „Logodnicii sunt chemaţi la trăirea curăţiei în înfrânare. Astfel, puşi la încercare, vor descoperi respectul reciproc, vor face ucenicia fidelităţii şi a speranţei de a se primi unul pe celălalt de la Dumnezeu. Vor rezerva pentru timpul căsătoriei manifestările de tandreţe (de intimitate) specifice iubirii conjugale. Se vor ajuta unul pe altul să crească în curăţie” (2350).

„Mulţi cer astăzi un fel de «drept la probă», atunci când există intenţia de căsătorie… Unirea trupească nu este legitimă din punct de vedere moral decât atunci când s-a instaurat o comunitate de viaţă definitivă între bărbat şi femeie (în cadrul căsătoriei). Iubirea omenească nu admite «proba». Pretinde o dăruire totală şi definitivă a persoanelor una faţă de cealaltă (în sfânta Căsătorie)” (2391).

Iosif şi Maria, care, atunci când copilul dispare, îl caută cu spaimă, cu îngrijorare şi nu îşi află liniştea până nu îl găsesc, le arată tuturor mamelor şi tuturor taţilor că trebuie să se îngrijească de copiii lor, să-i educe, să-i supravegheze, să nu-i lase de capul lor, să nu îi lase să vagabondeze noaptea pe drumuri. Cât de iresponsabili, de necreştini şi vinovaţi sunt acei părinţi cărora nu le pasă ce fac copiii lor, pe unde umblă, cu cine umblă, exact ca în anecdota aceea care spune că, odată, un călător s-a oprit la poarta unei gospodine şi a întrebat-o: „Câte găini ai?” „Cincisprezece”. „Şi unde sunt?” Zece în poiată, trei în ogradă şi două în spatele casei”. „Dar copii câţi ai?” „Cinci”. „Şi unde sunt?” „Da’ de unde să ştiu? Pot să umblu pe urmele lor?” Părinţi creştini, vă iubiţi mai mult animalele şi păsările decât copiii?

Dar Isus, copilul din sfânta Familie, oferă vreo învăţătură familiilor noastre? Ascultând întâmplarea din Evanghelia de azi, am putea fi mai degrabă şocaţi, scandalizaţi: Să rămână fără ştirea părinţilor la templu! Nu a fost un gest de neascultare? Nu, nici vorbă de aşa ceva. El a voit să le dea o învăţătură tuturor părinţilor. „Nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ce sunt ale Tatălui meu?” Părinţii trebuie să ştie că nu sunt stăpânii, proprietarii copiilor lor. Mai înainte de a fi copiii lor, ei sunt copiii lui Dumnezeu; copiii le sunt daţi în grijă părinţilor, iar părinţii trebuie să se îngrijească în aşa fel de ei, încât să ajungă în casa Tatălui ceresc. Sună monstruos cuvintele cu care uneori părinţii îşi ameninţă copiii: „Eu te-am făcut, eu te omor”.

Dar ei, Iosif şi Maria, notează evanghelistul, nu au înţeles cuvintele lui. Da, acest copil era un mister şi ei se plecau cu respect în faţa misterului. Orice copil e un mister, poartă în el ceva sacru, dumnezeiesc. Viaţa copilului, chiar din punct de vedere biologic, din prima clipă a existenţei în sânul mamei sale, de la prima celulă, este un miracol, căci Dumnezeu reînnoieşte minunea creaţiei în momentul când este conceput un copil: el creează din nimic un suflet nemuritor, cu un destin veşnic, cu un loc pregătit pentru el în ceruri. Astfel încât, părinţii care distrug viaţa unui copil nu distrug numai o viaţă asupra căreia n-au nici un drept, ci distrug planul lui Dumnezeu, distrug un destin ce va rămâne nerealizat pentru toată veşnicia. De aceea, avortul nu este o crimă oarecare; e o crimă oribilă, îngrozitoare, cum o numeşte Conciliul. E frumoasă iniţiativa unui medic maramureşean, despre care au scris acum două zile (28 decembrie 2000) ziarele. Doctorul Anton Writz, pediatru, un cunoscut prieten al meu, va ridica un monument uriaş în faţa Maternităţii din Baia Sprie, transformat, ca orice maternitate din ţară, în abator uman, „în amintirea copiilor nenăscuţi, nevăzuţi, nedoriţi”.

Nu numai Evanghelia, dar şi celelalte lecturi biblice din liturgia Cuvântului de azi sunt pline de învăţăminte pentru viaţa noastră de familie.

„Fiule”, spune Dumnezeu în prima lectură a Liturghiei, „cinsteşte-l pe tatăl tău, nu-l lovi, ajută-l la bătrâneţe, nu-l întrista, nu-l dispreţui când tu eşti în putere, iar lui poate i-a slăbit judecata”.

„Soţilor”, spune sfântul Pavel în a doua lectură, „fiţi plini de îndurare, de blândeţe, de umilinţă, suportaţi-vă şi iertaţi-vă reciproc”. Bărbaţilor, nu vă torturaţi femeile şi copiii, mai ales atunci când alcoolul vă transformă în bestii.

Maria păstra toate aceste cuvinte în inima ei. Copii, tineri, bărbaţi, femei, păstraţi în inima voastră cuvintele pe care Dumnezeu vi le-a spus astăzi şi pe care eu am încercat să vi le explic. Reflectaţi asupra lor şi încercaţi să le puneţi în practică.