en-USro-RO

| Login
Saturday, December 14, 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Sâmbătă, 14 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghierul Roman
Sf. Ioan al Crucii, pr. înv. **
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
alb, P
Lectionar
1Cor 2,1-10a: Noi vorbim de înțelepciunea tainicã a lui Dumnezeu
Ps 36: Gura celui drept exprimã înțelepciunea 
Lc 14,25-33: Fiecare dintre voi care nu renunțã la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu.
Meditatia zilei
Sâmbãtã din sãptãmâna a 2-a din Advent

SFÂNTA MARIA,
NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
1 ianuarie (Anul Nou)
4.

 

Este obiceiul din moşi-strămoşi ca, în prima zi a anului, să ne facem urări unii altora. Ce ne urăm pentru noul an? De toate: sănătate, fericire, spor în toate, viaţă lungă. Este un obicei, o tradiţie şi atâta tot. Nu ne aduce nimic. Şi anul trecut ne-am urat fericire în ziua de Anul Nou. Şi am fost mai fericiţi în anul care a trecut? Câţi au murit din această comunitate în acest an? Şi celor ce au murit li s-a urat la începutul anului trecut sănătate şi viaţă lungă. Nu le-au folosit la nimic urările.

Singura urare ce ne poate fi de folos este aceea pe care ne-o face astăzi, la începutul anului, Dumnezeu, dacă, bineînţeles, ştim să o primim aşa cum se cuvine. Am auzit-o în prima lectură a Liturghiei de azi. Este binecuvântarea pe care o rosteau Aron şi preoţii din tribul său preoţesc, la sfârşitul jertfei de la templu. „Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească. Domnul să facă să lumineze faţa lui peste tine şi să se îndure de tine. Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea”. Pacea – şalom – acesta este cuvântul-cheie în urarea pe care ne-o face Dumnezeu. Acesta este cuvântul cu care se salută şi astăzi evreii între ei: şalom - pace.

Sfântul Părinte Papa Paul al VI-lea a proclamat, în anul 1967, prima zi a anului ca Ziua Mondială a Păcii. A făcut-o din dorinţa ca, în lumea aceasta plină de războaie, de tensiuni, de conflicte, în care un război nuclear ce s-ar putea declanşa ar putea să distrugă omenirea întreagă într-un sfert de oră, să se instaureze pacea şi armonia între oameni. E tragic să constatăm că oamenii îşi folosesc azi inteligenţa şi energiile pentru a se distruge unii pe alţii. Se ştie că în fiecare zi se cheltuiesc în lume vreo milioane de euro pentru a se fabrica armament, bombe, rachete. Un scriitor din timpurile noastre îşi imaginează că, într-o bună zi, un extraterestru, o fiinţă de pe planeta Marte, vine pe o farfurie zburătoare şi aterizează pe pământ. Văzând ce fac oamenii şi cum se comportă, el exclamă: „O, pământenilor, cât sunteţi de inteligenţi şi cât sunteţi de nebuni! Sunteţi inteligenţi, căci faceţi lucruri minunate, extraordinare. Dar sunteţi nebuni, căci faceţi arme cu care vă omorâţi între voi, în timp ce milioane de oameni n-au ce mânca, mor de foame”.

Toate cele trei lecturi ale Liturghiei de astăzi tratează tema păcii. Care pace? Pacea interioară, pacea sufletească, pacea cu Dumnezeu, fără de care nu poate fi pace între oameni. Am auzit cuvintele din prima lectură. Este o binecuvântare pe care o dădeau numai preoţii la templu. Dar ne spun experţii în ale Scripturii că, mai înainte de o prelua preoţii, aceasta era formula cu care regii binecuvântau poporul: „Domnul să facă să lumineze faţa lui peste tine şi să se îndure de tine. Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea”. Cine ne zâmbeşte are o faţă senină şi luminoasă şi ne dăm seama că are, cu privire la noi, sentimente de pace, de iubire, de prietenie. Cine se încruntă la noi are o faţă întunecoasă şi este semn că are sentimente de ură, de duşmănie, de răzbunare. Este bine să-l ocolim, căci ar putea să ni se întâmple ceva neplăcut. Acest lucru îl exprimă urarea din prima lectură. Ni se urează ca Dumnezeu să ne zâmbească, să-şi îndrepte faţa senină, luminoasă, nu încruntată, ameninţătoare; să ne dăruiască pacea, să arate că nu e supărat pe noi, să-şi arate bunăvoinţa, îndurarea, dragostea şi bunătatea.

Apostolul Pavel, în a doua lectură a Liturghiei, ne arată cine ne-a adus nouă pacea, împăcarea cu Dumnezeu: este Isus, copilul născut în ieslea Betleemului. Prin el, noi am devenit copii ai lui Dumnezeu: suntem fii, nu mai suntem sclavi, nu mai este cazul să tremurăm în faţa lui. Isus ne autorizează să ne adresăm lui cu cuvântul Abbà – „tăticule -, acelaşi cuvânt cu care el însuşi se adresa în rugăciune: „Te preamăresc pe tine, tăticule, că le-ai descoperit aceste lucruri celor mici”. „Tăticule, dacă este cu putinţă, treacă paharul acesta de la mine”. „Tăticule, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”.

Şi dacă toţi, prin Isus, suntem copii ai lui Dumnezeu, înseamnă că toţi suntem fraţi între noi; şi atunci, cum să ne mai duşmănim, să ne mai războim? Între fraţi trebuie să domnească pacea şi armonia.

Dar despre pace ne vorbeşte şi a treia lectură a Liturghiei, Evanghelia, căci ne-o prezintă pe Maria, regina păcii, pe aceea prin care ne-a venit Isus, „Principele Păcii”, cel care ne-a împăcat cu Dumnezeu, cel care este, cum spune apostolul Pavel, „pacea noastră”.

Aceasta este urarea pe care v-o fac şi eu pentru anul acesta. Vă doresc să vă bucuraţi de pace. Să preţuiţi pacea pe care a adus-o Cristos. Să nu distrugeţi prin păcat pacea cu Dumnezeu. Să aveţi pace în familie. Să trăiţi în pace şi armonie cu toţi oamenii.