en-USro-RO

| Login
14 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Joi, 14 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Ștefan-Teodor, ep. m.; Fer. Serapion, cãlug. m.
Liturghierul Roman
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
Înț 7,22-8,1: Înțelepciunea este iradierea luminii veșnice, oglinda fãrã patã a lucrãrii lui Dumnezeu.
Ps 118: Cuvântul tãu, Doamne, rãmâne în vecii vecilor.
Lc 17,20-25: Împãrãția lui Dumnezeu este înãuntrul vostru.
Meditatia zilei
Joi din sãptãmâna a 32-a de peste an

SFÂNTA MARIA,
NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
1 ianuarie (Anul Nou)
9.

 

Primele cuvinte cu care se întâmpină oamenii în ziua de astăzi sunt acestea: „An Nou fericit!” Şi cum aş putea să încep prima predică din acest an, dacă nu prin a vă face aceeaşi urare: „An Nou fericit!”?

La romanii din vechime era credinţa că ceea ce îţi urează alţii în prima zi a anului, de aceea vei avea parte tot anul; îţi urează alţii în această zi fericire, fericit vei fi tot anul; îţi urează nefericire, nefericit vei fi tot anul. În realitate, fericirea sau nefericirea în anul pe care l-am început nu depinde de urările altora; ele depind de noi înşine, de felul cum vom trăi în anul în care am intrat. Şi mai de folos decât să vă urez un an nou fericit, ar fi să vă dau câteva îndrumări ca să vă puteţi găsi singuri fericirea.

Mai întâi de toate, ne-am înşela amarnic dacă ne-am căuta fericirea, Paradisul, pe acest pământ. E drept că Paradisul a existat odată pe pământ, dar, după căderea primului om în păcat, porţile lui s-au închis pentru totdeauna şi îngeri cu săbii de foc au fost puşi să păzească intrările, după cum zice sfânta Carte, pentru ca nimeni să nu mai poată intra într-însul.

Există undeva un tablou intitulat „Goana după fericire”. Pe un fond întunecat, se vede un oraş uriaş, cu milioane de locuitori. Din furnalele fabricilor, nori negri de fum se înalţă spre cer. Nici un turn de biserică nu se zăreşte în oraşul învăluit de fum. Sus în văzduh, printre norii de fum, pluteşte zeiţa fericirii: jumătate zână, jumătate stafie! Jos, milioanele de oameni, într-o sălbatică disperare, aleargă plângând, înjurând, călcându-se în picioare, întinzând mâinile în sus, cerând de la stafia ce pluteşte, de la zeiţa fericirii, darurile ei.

Într-adevăr, goana după fericirea pământului este goana după o stafie, după o nălucă. Cine îşi caută în acest an fericirea în bani, în plăceri, în onoruri, în ştiinţă, în renume, sau în alte lucruri de felul acesta, nu va avea adevărata fericire.

Nu renumele aduce fericirea: marele scriitor Anatole France, pe patul de moarte, a luat mâna secretarului său în mâinile lui şi i-a zis cu lacrimi în ochi: „Nici o fiinţă de pe faţa pământului nu este mai nefericită decât mine. S-a crezut despre mine că am fost fericit. N-am fost fericit nici măcar o zi, nici măcar o oră!”

Nu ştiinţa aduce fericirea. Marele inventator Edison, la vârsta de 82 de ani, a fost felicitat de un prieten şi întrebat: „Ce trebuie să faci ca să fii fericit?” Savantul a răspuns: „Am ajuns la vârsta asta, dar nu cunosc încă pe cineva care să fie fericit!”

Nu frumuseţea aduce fericirea! După fiecare concurs de frumuseţe, în ţările în care se fac astfel de concursuri, se întâmplă sinucideri; candidate care nu au fost alese ca regine ale frumuseţii se sinucid, de necaz şi invidie.

Nu banii sunt cei care aduc fericirea! În anul 1932, doi miliardari s-au sinucis: unul s-a împuşcat, celălalt s-a aruncat din propriul avion. Printre căldărari, care n-au nici casă, nici masă, nu au decât cortul şi căruţa, nu se aude să aibă loc sinucideri; cele mai multe sinucideri au loc în casele milionarilor; dacă milioanele, banii lor i-ar face fericiţi, nu şi-ar mai lua zilele!

Ceea ce vă va aduce fericirea în noul an va fi pacea cu Dumnezeu, acea pace care izvorăşte din trăirea credinţei. Pacea este darul pe care Cristos îl face oamenilor când coboară pe pământ: „Pace pe pământ oamenilor de bunăvoinţă!” Acelaşi lucru îl doreşte Biserica credincioşilor săi la sfânta Liturghie: „Pacea Domnului să fie cu voi... Liturghia s-a sfârşit, mergeţi în pace...”

Pentru ce oamenii au devenit atât de nemulţumiţi, de nervoşi, de ce caută să-şi înece necazurile în băutură? Pentru că s-au îndepărtat de Dumnezeu, n-au pacea lui Dumnezeu în inimă.

Sfântul Francisc a întâlnit într-o zi pe drum un călător obosit, plin de praf, cu privirea tulbure. Sfântul Francisc l-a salutat cu salutul obişnuit pe atunci: „Pacea să fie cu tine!” Celălalt i-a răspuns indispus: „Eu n-am pace, nu ştiu ce-i aceea”. Sfântul Francisc i-a spus mai departe: „Frate, te-ai rătăcit. Vreau să-ţi curăţ ochii, să-ţi şterg praful, să-ţi alung oboseala”. „Cum?” „Iată cum: deschide-ţi mâinile şi ochii. Deschide-ţi, mai ales, inima, deschide acum buzele şi spune după mine: «Dumnezeul meu şi totul!»” „Dumnezeul meu şi totul!”, răspunde celălalt. Cuvintele îi ieşeau greu din gură. Dar când a rostit ultimul cuvânt, parcă era alt om. Toată fericirea, bucuria, pacea din mâinile lui Francisc i-au umplut mâinile şi inima.

Fericirea o vom găsi în acest an în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu. „Dacă vei păzi toate poruncile şi legile lui Dumnezeu”, îi spunea David fiului său, Solomon, „atunci vei putea fi fericit”.

Vom fi fericiţi în acest an dacă vom şti să facem bine altora pentru numele lui Cristos.

Într-o frumoasă poezie, intitulată „Clopoţelul fericirii”, ni se povesteşte despre un fiu de împărat care deasupra camerei sale a instalat un clopoţel şi s-a hotărât să-l tragă ori de câte ori se va simţi pe deplin fericit în inima sa. Zilele treceau una după alta, dar clopoţelul nu se auzea. Odată, şi-a găsit un prieten şi s-a simţit fericit; a întins mâna să tragă clopoţelul, dar în ultima clipă, când să tragă de pârghie, a venit un servitor şi l-a anunţat că prietenul l-a trădat. A voit să se căsătorească. Şi-a găsit o fată după placul inimii, a întins mâna după clopoţel, dar chiar în momentul acela, cancelarul i-a făcut cunoscut faptul că mireasa nu-i era credincioasă. Atunci, şi-a zis: „Îmi voi găsi fericirea în averile mele: am bani, recoltele s-au făcut ca niciodată!” Şi a întins mâna după clopoţel; dar în aceeaşi clipă i-a sosit ştirea că duşmanii au intrat în ţară, distrugându-i câmpiile şi dând foc cetăţilor. Aşa a ajuns pe patul de moarte şi clopoţelul nu a sunat niciodată. Auzind că e pe moarte, supuşii i-au înconjurat patul plângând, rugându-se pentru el, cerându-i binecuvântarea, căci a fost pentru ei ca un tată care i-a învăţat, le-a făcut dreptate, i-a îngrijit, a avut milă de cei săraci, de cei neîmbrăcaţi, de cei flămânzi. Şi atunci a simţit împăratul în inimă o fericire cum nu mai avusese până atunci în viaţa sa. A întins mâna după frânghie şi clopoţelul s-a auzit pentru prima dată!

Într-adevăr, nu poate găsi omul pe pământ o mai mare fericire decât aceea de a face fericit pe altul!

Când tânărul Tobia şi însoţitorul său au pornit la drum, tatăl, bătrânul Tobia, le-a spus: „Călătoriţi cu bine! Dumnezeu să fie alături de voi în drumul vostru şi îngerul lui să vă însoţească!” Şi dorinţa lui s-a împlinit. Drumul a fost greu, periculos, dar totul le-a mers din plin, s-au întors acasă sănătoşi şi fericiţi.

Porniţi astăzi pe drumul unui an nou: un drum plin de pericole şi greutăţi. Urarea bătrânului Tobia, v-o fac şi eu acum: „Călătoriţi cu bine în noul an. Domnul să fie alături de voi în drumul vostru şi îngerul lui să vă însoţească!”