en-USro-RO

| Login
17 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

SFÂNTA MARIA,
NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
1 ianuarie (Anul Nou)
10.

 

Fascinaţi de vederea copilului – Dumnezeu din iesle, pe care l-am sărbătorit în aceste zile ale Crăciunului –, noi poate am lăsat-o puţin la o parte, am uitat-o pe aceea în sânul căreia Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi s-a făcut om. Iată de ce Biserica, în ziua de azi, prima zi a anului, ne îndreaptă privirile, e adevărat, spre Cristos, dar spre Cristos din braţele Mamei sale; ne îndeamnă să-l primim pe Cristos, dar să-l primim ca şi păstorii din Betleem, din braţele Mamei sale.

Biserica, reluând o străveche tradiţie din primele veacuri ale creştinismului, a introdus în calendar, la data de 1 ianuarie, sărbătoarea sfintei Maria, Fecioară şi Mamă a lui Dumnezeu şi a întregii omeniri, voind prin aceasta să pună în lumină rolul, misiunea pe care sfânta Fecioară a avut-o alături de Cristos în lucrarea de răscumpărare a omenirii. Pe de altă parte, Biserica a voit să atragă atenţia tuturor creştinilor încă din prima zi a anului că nu poate să-l iubească, să-l cinstească pe Cristos cel care nu o iubeşte şi nu o cinsteşte pe Mama lui Cristos, pe Maria.

Într-o zi, pe o potecă de munte mergeau împreună doi oameni, un ateu şi un credincios. Era o zi de iarnă, ningea. La un moment dat, ajung în dreptul unei statui de piatră a Maicii Domnului. Zice ateul: „Vezi statuia aceasta? E pe jumătate acoperită de zăpadă. În curând va fi acoperită complet, nu i se va mai vedea faţa. Aşa se va întâmpla şi cu lucrurile acestea ale voastre învechite. Maica Domnului a voastră în curând va fi acoperită, înmormântată în uitare”. Răspunde credinciosul: „Acest lucru se va întâmpla până la primăvară. Atunci soarele va topi zăpada, chipul ei va apărea din nou, iar la picioarele ei vor fi din nou flori proaspete”. Aşa se întâmplă în cursul istoriei. Sunt momente de umbră, de uitare, de lipsă de evlavie faţă de sfânta Fecioară, după care chipul ei apare din nou strălucitor şi frumos.

Mai departe, cu sărbătoarea de azi închinată Maicii Domnului, Biserica vrea să aducă un omagiu, un semn de cinstire, de preţuire tuturor femeilor, tuturor mamelor. Se pot observa foarte uşor în Evanghelii cuvinte de laudă la adresa lui Ioan Botezătorul, a Mariei Magdalena şi a altora, dar nici un elogiu la adresa Mariei. Numele ei nu e amintit în ziua de Florii, în momentele de triumf ale lui Cristos, dar e amintit în momentele de suferinţă, la picioarele crucii, pe Calvar; Maria trăieşte retrasă, ascunsă, neştiută de lume, tace, meditează în inima ei, suferă alături de copilul ei, preocupată în fiecare clipă să accepte voinţa lui Dumnezeu, spunând: „Fie mie după cuvântul tău”. Aceasta este şi soarta mamelor creştine: o viaţă, o existenţă ascunsă, neştiută, tăcută, o viaţă de sacrificiu, de suferinţă, de dăruire. Biserica, cu sărbătoarea de azi, vrea să spună că viaţa mamelor creştine, neluată în seamă sau chiar dispreţuită uneori de oameni, este preţioasă în ochii lui Dumnezeu.

Dacă privim în calendar, vedem că pe data de 1 ianuarie mai figurează sărbătoarea Tăierii împrejur a lui Cristos la 8 zile de la naşterea sa, când i s-a pus copilului numele de Isus. Acest rit al tăierii împrejur era impus tuturor urmaşilor lui Abraham şi exprima apartenenţa la poporul ales al lui Dumnezeu. În Noul Testament, acest rit a fost înlocuit cu Botezul, prin care noi am intrat în sânul noului popor ales al lui Dumnezeu, poporul celor răscumpăraţi de Cristos. Cele două sărbători sunt legate între ele, căci sângele vărsat de Isus la săvârşirea acestui rit al tăierii împrejur era sângele Mariei, iar durerea, plânsul, ţipetele copilului în acele momente au făcut să sângereze în acelaşi timp şi inima mamei sale.

În sfârşit, dacă privim în calendar, mai vedem că la data de 1 ianuarie figurează Ziua Mondială a Păcii. Papa Paul al VI-lea a ales tocmai sărbătoarea de astăzi a Maicii Domnului ca zi mondială a păcii, şi nu a ales-o la întâmplare. Pacea e darul lui Dumnezeu şi ea poate exista numai atunci când există pace între Dumnezeu şi om. Maria este exemplu desăvârşit de felul cum trebuie construită pacea pe pământ: prin supunerea ei desăvârşită la voinţa lui Dumnezeu, spunând în orice clipă „da” la tot ceea ce Dumnezeu cerea de la ea. Omenirea se înşală amarnic crezând că va salva pacea pe pământ prin forţele proprii, prin conferinţe de pace, prin tratate şi discuţii, prin construirea de armament pentru a crea un echilibru de forţe în lume şi, în acelaşi timp, păstrând ura în inimi, declarând război permanent lui Dumnezeu, declarând război milioanelor de copii nevinovaţi, ucişi în fiecare an înainte de a se naşte.

Cu toate apelurile la convertire pe care Dumnezeu le face omenirii prin Maria la Fatima, la Medjugorje şi în atâtea părţi, omenirea rămâne surdă: se afundă tot mai mult în păcat, în dezmăţ, în indiferenţă religioasă, în ateism, în dispreţ faţă de Dumnezeu. Şi Dumnezeu a lăsat omenirea să-şi pregătească pedeapsa cu mâinile sale. Ştiţi cu toţii ce a făcut o bombă atomică din oraşul Hiroshima la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial. Astăzi există în lume bombe atomice suficiente ca să distrugă un milion de oraşe ca Hiroshima. Nu era nevoie să se fabrice atâtea bombe pentru distrugerea întregii omeniri. Jumătate dintre ele ar fi fost de ajuns.

Noi ne urăm azi „An Nou fericit”, ne spunem „La mulţi ani”. În realitate, s-ar putea să nu mai prindem sfârşitul anului pe care l-am început. Omenirea trăieşte pe un butoi de pulbere. Iar scânteia care să facă să explodeze butoiul cu pulbere se poate aprinde numai peste câteva zile în Golful Persic. Important este să fim cu sufletul împăcat cu Dumnezeu, în ordine şi să ne încredinţăm cu totul sfintei Fecioare.

Un profesor japonez de la Universitatea din Tokio ne povesteşte cum a fost salvat de sfânta Fecioară când a fost aruncată la Hiroshima, în 1945, bomba atomică. Se afla într-o bibliotecă la Hiroshima şi studia într-o carte când i-a căzut sub ochi o iconiţă a Maicii Domnului de la Fatima. Părea că-i zice ceva. Deodată, s-a auzit o detunătură puternică şi s-a văzut o lumină orbitoare. A rămas încremenit, pietrificat. Explodase prima bombă atomică. Biblioteca ardea, oamenii ardeau, aerul parcă ardea şi el, totul ardea. El a rămas neatins, fără urmă, fără vreo rană. Deasupra acestui foc uriaş strălucea chipul Maicii Domnului de la Fatima.

Ne putem imagina uşor că, în cazul unui nou război mondial nuclear, puţinii oameni ce vor mai supravieţui vor fi cei pe care sfânta Fecioară îi va salva printr-o minune. Cu ocazia Anului Nou, vă adresez şi eu urările mele cu cuvintele Scripturii din prima lectură a Liturghiei: „Domnul să vă binecuvânteze şi să vă ocrotească…”