en-USro-RO

| Login
18 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Nu au fost gasite articole.

SFÂNTA MARIA,
NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
1 ianuarie (Anul Nou)
11.

 

„Domnul să-şi îndrepte faţa senină către tine şi să-ţi dăruiască pacea”.

Cuvântul pe care îl auzim la tot pasul azi e cuvântul „pace”. Peste tot se fac demonstraţii, mitinguri de pace, tratative, conferinţe de pace şi dezarmare, iar efectul? Omenirea se înarmează într-un ritm înspăimântător. Cursa înarmărilor creşte într-un mod demenţial: 1000 de miliarde de dolari pe an în lume pentru armament; milioane de oameni, cele mai ascuţite minţi lucrează pentru armament; există atâta armament încât fiecare locuitor de pe pământ să poată fi ucis de 15 ori. Înarmarea Cosmosului. Se vorbeşte peste tot de pace, iar războiul bântuie pretutindeni pe faţa pământului. În Afganistan sunt aproape un milion de morţi în 5 ani; de atâţia ani curge sânge în Liban; este război în America Latină, în Irak şi în ţările din Africa.

Biserica atrage atenţia azi omenirii că ramura de măslin, pacea, e în mâinile lui Cristos, iar Cristos e în braţele Mariei. Biserica ne atrage atenţia că singura cauză a războaielor e păcatul şi că omenirea nu poate spera pacea decât întorcându-se la Dumnezeu. La Fatima, la Medjugorje, acesta este apelul urgent pe care îl face sfânta Fecioară omenirii: convertire, pocăinţă.

Războiul e, mai ales, pedeapsa ce ameninţă omenirea pentru păcatele împotriva vieţii copiilor nevinovaţi. Ne strânge în spate când auzim că în ziua de Crăciun o bandă a intrat într-un tren din Italia şi a ucis 20 de oameni nevinovaţi, că în Vietnam au fost ucişi câteva milioane de oameni nevinovaţi, că în Afganistan au murit aproape un milion de oameni nevinovaţi; că în cel de al Doilea Război Mondial au murit 50 de milioane de oameni nevinovaţi. Dar ce sunt acestea pe lângă cele 60 de milioane de victime, de copii nevinovaţi, lipsiţi de apărare, avortaţi, ucişi în fiecare an de proprii lor părinţi? Aceşti părinţi asasini luptă pentru pace, vor pace, ei, care au declarat război celor mai nevinovaţi oameni, propriilor lor copii?

E plin pământul ca un burete plin cu apă de sângele copiilor nevinovaţi. Sângele lor strigă răzbunare din ţărână, cum striga odinioară sângele lui Abel cel nevinovat, ucis de fratele său. Crima a fost întotdeauna pedepsită cu moartea la toate popoarele. Uneori condamnaţii la moarte îşi pregătesc ei înşişi instrumentele cu care sunt ucişi. Aşa a făcut Amon despre care vorbeşte Biblia: şi-a ridicat singur spânzurătoarea. Armamentul care s-a construit e spânzurătoarea pe care şi-a construit-o singură omenirea pentru a se pedepsi pentru crimele săvârşite împotriva copiilor nevinovaţi, pentru profanarea izvoarelor vieţii.

Urmăm şi noi azi apelul Bisericii de a contribui la realizarea păcii în lume. Cum? Realizând pacea cu Dumnezeu în sufletul nostru, distrugând păcatul în noi, singura cauză a războiului în lume, convertindu-ne la Dumnezeu, trăind în pace, în iubire şi dragoste cu cei din casă, cu cei din jurul nostru, rugându-ne pentru ca întreaga omenire să se convertească, să se întoarcă la Cristos, la el, care e singurul ce poate garanta pacea omenirii.