en-USro-RO

| Login
22 noiembrie 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Vineri, 22 noiembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghierul Roman
Sf. Cecilia, fc. m. **
Liturghie proprie, prefațã pentru sfinți
roșu, P
Lectionar
Os 2,16.17b.21-22: Acolo mã va urma ca în vremea tinereții ei;
Ps 44: Ascultã, fiicã, privește și pleacã-ți urechea 
Mt 25,1-13: Iatã mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna a 33-a de peste an

SFÂNTA MARIA,
NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU
1 ianuarie (Anul Nou)
12.

 

Astăzi, în prima zi a anului celebrăm una din cele mai frumoase sărbători, sărbătoare închinată maternităţii Mariei. Titlul complet al sărbătorii de azi este: Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu.

Iată un privilegiu unic pe care Dumnezeu îl face unei femei: Maria e fecioară înainte de a naşte, e fecioară la naştere, rămâne fecioară şi după naşterea lui Isus. Urmând cursul naturii, o femeie pentru a deveni mamă, nu poate să rămână fecioară. Pentru a culege rodul maternităţii, trebuie să piardă floarea fecioriei. E ceea ce se întâmplă şi în lumea plantelor, a copacilor: pentru a aduce rod, trebuie să-şi piardă floarea. E normal să ne punem întrebarea: cum s-a putut întâmpla acest lucru cu Maria? Însăşi Maria a pus mirată întrebarea când îngerul i-a adus vestea că îl va naşte pe Mesia: cum se va întâmpla aceasta, de vreme ce, de comun acord cu Iosif, am renunţat să devin mamă? Răspunsul vine prompt: pentru oameni acest lucru este cu neputinţă, dar nu pentru Dumnezeu. Vei zămisli şi vei naşte prin puterea Duhului Sfânt. Cu alte cuvinte e vorba de o minune. Pentru un ateu, pentru unul care nu crede în Dumnezeu, faptul că Maria a rămas fecioară şi după naştere e un lucru absurd, o poveste, un mit; dar nu pentru cine crede în Dumnezeu. Căci ce Dumnezeu ar fi acela care nu este atotputernic, care nu poate să facă minuni? Noi nu putem umbla cu picioarele pe apa mării ca pe stradă, nu putem să dăm vederea unui orb din naştere, nu putem să punem un paralitic pe picioare, nu putem învia un om care a murit de patru zile şi a intrat în putrefacţie. Dar toate aceste lucruri le-a făcut Cristos, fiindcă este Dumnezeu. La fel, fiindcă este Dumnezeu, Duhul Sfânt a putut înfăptui în Maria miracolul maternităţii sale feciorelnice.

Maria, fecioară şi în acelaşi timp mamă a lui Dumnezeu. Ştim din catehism, de la prima Împărtăşanie, că în Isus Cristos sunt două naturi: natura dumnezeiască şi natura omenească unite în Persoana dumnezeiască. Maria nu putea să nască natura dumnezeiască, ci numai natura omenească a lui Isus. Dar cum ea a născut Persoana divină a lui Isus, pe drept cuvânt ea este proclamată Mamă a lui Dumnezeu.

Maria Fecioară şi Mamă a lui Dumnezeu. Dar la aceste două titluri ale Mariei, noi trebuie să adăugăm astăzi un al treilea titlu: Maria Fecioară, Mamă a lui Dumnezeu şi Mamă a Bisericii. Maria l-a născut pe Isus. Dar nu putea să nască numai capul, trebuia să-l nască pe Isus în întregime, odată cu capul şi mădularele, şi Trupul său mistic, Biserica, adică pe noi toţi cei botezaţi care formăm Biserica. Aceasta este credinţa creştină dintotdeauna. Proclamarea solemnă, oficială a Mariei ca Mamă a lui Dumnezeu s-a făcut la Conciliul din Efes (431), iar proclamarea solemnă, oficială a Mariei ca Mamă a Bisericii s-a făcut în timpurile noastre, la Conciliul al II-lea din Vatican, când s-a introdus în Litania Maicii Domnului invocaţia: Maica Bisericii, roagă-te pentru noi. Nu e vorba de o metaforă, de o expresie simbolică, poetică: e o realitate.

Când a devenit Maria Mama Bisericii? Când ne-a născut, evident, nu la viaţa biologică, ci la viaţa spirituală, la viaţa lui Dumnezeu? Maternitatea naturală presupune o perioadă mai îndelungată cu mai multe faze, cu mai multe etape: mama concepe copilul în sânul ei, îl poartă în sânul ei, apoi îl naşte, după care îi dă un nume, îl botează. La fel, maternitatea spirituală a Mariei cu privire la Biserică, adică la noi cei care formăm Biserica, a cunoscut mai multe faze. Prima fază a fost la Buna-vestire. Când l-a zămislit pe Isus, Capul, atunci Maria ne-a zămislit şi pe noi, cei care formăm trupul său. În sânul Mariei împreună cu Isus eram prezenţi şi noi.

Din nefericire, există copii pe lume concepuţi dar nedoriţi de mamele lor, copii care vin pe lume împotriva voinţei părinţilor. Ce lovitură dureroasă pentru un copil când aude acest reproş din gura părinţilor săi: tu nu trebuia să te naşti, eşti în plus, eşti un intrus, n-ai fost programat, ai venit pe lume dintr-o eroare! Nu asemenea copii ai Mariei suntem noi: noi suntem copii doriţi, acceptaţi, aşteptaţi, iubiţi de Mama noastră cerească. Spunea sfântul Augustin: Maria a colaborat cu iubire la naşterea credincioşilor Bisericii, care sunt mădulare ale lui Isus capul.

A doua fază a maternităţii Mariei a fost naşterea care s-a petrecut pe Calvar: Maria ne-a născut în durere la picioarele crucii: „Iată mama ta! Iată fiul tău!”, rosteşte Isus de pe cruce: în acel moment în Ioan eram prezenţi noi toţi.

A treia fază a maternităţii Mariei s-a petrecut la Rusalii, în ziua de naştere a Bisericii. Înainte de a se înălţa la cer Isus le-a poruncit apostolilor să nu se îndepărteze de Ierusalim, căci peste câteva zile vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt. Maria a fost alături de apostoli la acest botez în Cenacol. Biserica doreşte ca atunci când este botezat un copil, mama să ţină în braţe copilul în timpul Botezului. Am putea spune că la Rusalii, în Cenacol, Maria, Mama noastră ne-a ţinut pe toţi în braţe în timp ce am fost botezaţi cu Duhul Sfânt.

Astăzi în prima zi a anului, îmi urez mie şi vă urez dumneavoastră tuturor ca Maria, Mama noastră cerească să fie în acest an mereu alături de noi, să ne ocrotească de orice rău şi să ne conducă paşii pe calea binelui şi a sfinţeniei.