en-USro-RO

| Login
Saturday, April 04, 2020

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

EPIFANIA DOMNULUI
10.

 

Sărbătoarea de astăzi a Epifaniei Domnului a fost în sfânta Biserică una dintre cele mai importante sărbători chiar de la începutul creştinismului. În ziua de astăzi, Cristos s-a făcut cunoscut pentru prima dată popoarelor păgâne. Faptul că pe pereţii catacombelor din Roma s-au descoperit până în prezent nu mai puţin de 10 picturi care îi prezintă pe cei trei magi, unul dintre tablouri datând din jurul anului 100, ne spune cât de mult preţuiau primii creştini acest eveniment, găsirea lui Mesia de către păgâni.

Un călător ne povesteşte un obicei interesant, pe care l-a găsit la un trib de beduini, de arabi din Orient. Aceşti beduini nu au locuinţe stabile, ci rătăcesc cu corturile, cum fac căldărarii pe la noi. Când călătoresc prin pustiu şi e lipsă de apă, unul dintre ei se desprinde de ceilalţi şi apucă într-o parte să caute apă; după el, îl urmează altul la o distanţă cât să poată fi auzit şi văzut, apoi altul, astfel încât între primul plecat şi grosul caravanei se formează un şir de oameni, pentru ca nimeni să nu se rătăcească. Când primul plecat a dat de o oază, de un izvor, strigă celui de după el: „Vino!; al doilea strigă celui de al treilea; strigă şi al treilea; şi aşa, cuvântul aleargă din om în om, până ce ajunge la caravană, şi atunci întregul trib se îndreaptă spre izvorul de apă.

Magii de azi din Orient au fost cei dintâi care l-au descoperit pe Cristos, izvorul de apă vie; ei au strigat cei dintâi: „Veniţi!”, şi glasul lor s-a transmis din veac în veac, din popor în popor, astfel încât, după ei, popoarele s-au îndreptat şi se mai îndreaptă încă spre Cristos. Pictorul Janssen a pictat un tablou pe care l-a intitulat „Ei toţi urmează steaua”. Tabloul reprezintă un grup mare de călători ce se îndreaptă spre veşnicie. În fruntea lor se află cei trei magi din Răsărit. După ei, o mulţime uriaşă: săraci şi bogaţi, bărbaţi şi femei, oameni de toată mâna, care călătoresc printr-un pustiu. Printre ei se vede un ţăran ce îşi duce un copil bolnav într-un cărucior, un muncitor cu mâinile bătătorite, care se mişcă cu greu; un puşcăriaş ce îşi îndreaptă mâinile şi îşi trage cu anevoie copiii după el, iar jos scrie: „Ei toţi urmează steaua”.

Gândindu-ne la evenimentul pe care îl sărbătorim astăzi, rămânem oarecum surprinşi. Evreii, fariseii, învăţaţii legii, în mijlocul cărora se născuse Mesia şi în mijlocul cărora se afla el, nu l-au găsit pe Mesia, nu l-au căutat, nu l-au vizitat, nu l-au adorat. Au venit trei străini, trei păgâni din ţările îndepărtate ale Răsăritului, care l-au căutat şi l-au adorat pe Cristos. Iată că se adeveresc deja cuvintele pe care Mântuitorul avea să le spună mai târziu: „Mulţi de la Răsărit şi de la Apus vor veni şi vor şedea la masă cu Abraham, cu Isaac şi cu Iacob, iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel din afară”. Regina de la Răsărit, avea să spună Cristos mai târziu, se va ridica împotriva acestui neam la judecată. Când magii au venit să adore Pruncul din braţele mamei, ar fi putut să spună: „Iată, magii de la Răsărit se vor ridica la judecată împotriva acestui neam”.

În drumul nostru spre Cristos, spre mântuire, la fel ca şi magii trebuie să călătorim şi noi. Ei l-au găsit pe Cristos conduşi de o lumină, de o stea. Această lumină, care ne călăuzeşte pe noi în viaţă spre Cristos, este Biserica, cu învăţătura ei. Geneza, în capitolul 20 ne vorbeşte despre sodomiţii orbiţi care nu nimereau uşa casei lui Lot. Cine nu ascultă, cine critică Biserica, învăţătura ei, predicile preoţilor, nu va nimeri niciodată uşa Paradisului. Cine nu va asculta de Biserică să fie considerat ca un păgân şi un publican. Nu-l va avea pe Dumnezeu ca Tată cine nu vrea să aibă Biserica de mamă.

Pictorul Janssen are un tablou pe care l-a intitulat: „Toţi urmează steaua”. Îi reprezintă pe oamenii mistuiţi de dorul după cele veşnice. E o procesiune uriaşă în funtea căreia merg cei trei crai de la Răsărit. În urma lor vine o mulţime de lume de tot felul: săraci şi bogaţi, bărbaţi şi femei, de toate profesiile, de toate condiţiile sociale. Toţi mărşăluiesc prin pustiul acestei vieţi spre patria fericirii viitoare. Toţi sunt însufleţiţi de o mare speranţă şi de un dor profund. Un ţăran îşi duce un copil bolnav aşezat în cărucior; un bătrân muncitor îşi frânge mâinile implorând sfârşitul vieţii de mizerie în care se zbate; un puşcăriaş îşi întinde mâinile în cătuşe spre patria libertăţii; mamele îşi duc în braţe copiii care nu pot să meargă pe picioare. Iar dedesubt stă scris: „Toţi urmează steaua”.

Ochii noştri să fie necontenit îndreptaţi spre această lumină, care este Biserica şi învăţătura ei. Şi aşa cum magii, călăuziţi de steaua luminoasă, au ajuns la Betleem, au putut să-l găsească şi să-l vadă pe Cristos, la fel, şi noi, călăuziţi în viaţă de lumina credinţei, vom ajunge să-l contemplăm la sfârşitul vieţii pe Cristos în patria cerească.