en-USro-RO

| Login
Friday, December 06, 2019

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Vineri, 6 decembrie 2019

Sfintii zilei
Sf. Nicolae, ep. *
Liturghierul Roman
Vineri din sãptãmâna 1 din Advent
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent I
violet (alb), I
Lectionar
Is 29,17-24: În ziua aceea, ochii celor orbi vor vedea.
Ps 26: Domnul este lumina și mântuirea mea.
Mt 9,27-31: Doi orbi, care au crezut în Isus, au fost vindecați.
Meditatia zilei
Vineri din sãptãmâna 1 din Advent

PREDICI PENTRU ZILELE FERIALE
DIN TIMPUL CRĂCIUNULUI
29 decembrie
1.

 

Ascultând Evanghelia Liturghiei de azi, nu ne vine a crede urechilor. Nu ştim ce să admirăm mai mult: umilinţa Fiului lui Dumnezeu? Umilinţa Mamei lui Dumnezeu? Înţelepciunea şi cuminţenia bătrânului Simeon? „Părinţii lui Isus l-au dus la Ierusalim ca să-l prezinte Domnului”. Cărui Domn? Nu era el însuşi Domnul? Isus, „deşi Dumnezeu, scrie apostolul Pavel, nu a ţinut cu tot dinadinsul să apară egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine, a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor” (Fil 2,6-7). Pe copilul din braţele Mariei nimic nu-l trădează a fi Dumnezeu; e un copil ca toţi ceilalţi copii.

S-o privim şi pe Maria. Conform prescripţiilor Vechiului Testament, femeia care venea pentru ritul purificării la templu după ce aducea un copil pe lume, trebuia să aducă drept jertfă un miel. Dar pentru oamenii săraci, un miel costa prea mult. Cartea Leviticului prevede, în acest caz că e suficientă o jertfă de doi porumbei sau două turturele. Mama lui Dumnezeu se aşază alături de cei săraci, aduce darul săracilor: mai mult, ea care este mai curată decât îngerii, se aşază în rând cu toate femeile şi se supune slujbei de curăţire.

Să aruncăm o privire şi la bătrânul Simeon cu Pruncul în braţe. A trăit toată viaţa cu gândul la Cristos, cu speranţa că îl va vedea. A trăit toată viaţa pentru Dumnezeu, a împlinit clipă de clipă, ceas de ceas voinţa lui Dumnezeu. Acum, dacă l-a văzut pe Mântuitorul, nu mai are pentru ce trăi, îşi ia rămas bun de la viaţă. Calm, liniştit, mulţumit îi cere lui Dumnezeu să-l cheme la el: „Acum slobozeşte, Stăpâne, pe robul tău în pace”.

Şi fiindcă suntem la sfârşitul anului, vă fac şi o eu o urare: să vă dea Dumnezeu anii bătrânului Simeon, dar aşa să-i petreceţi încât la sfârşit să vă luaţi rămas bun de la viaţă şi să păşiţi în veşnicie cu aceeaşi seninătate şi cu aceeaşi bucurie cu care şi-a luat rămas bun de la viaţă bătrânul Simeon.