en-USro-RO

| Login
25 iunie 2018

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Luni, 25 iunie 2018

Sfintii zilei
Sf. Wilhelm, abate
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 12-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
2Rg 17,5-8.13-15a.18: Domnul s-a aprins de o mare mânie împotriva triburilor lui Israel și le-a îndepãrtat de la el; n-a mai rãmas decât tribul lui Iuda.
Ps 59: Ascultã-ne, Doamne: sã ne mântuiascã dreapta ta!
Mt 7,1-5: Scoate mai întâi bârna din ochiul tãu!

Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 12-a de peste an

30 decembrie
1.

 

Sunt mişcătoare cuvintele pe care apostolul Ioan, în prima lectură, le adresează creştinilor de toate vârstele. Se adresează mai întâi copilaşilor. Apoi se adresează bătrânilor şi, în sfârşit, celor tineri. Dacă am fost atenţi la Evanghelie, am remarcat în ea personaje ce aparţin celor trei vârste. Printre copilaşi îl găsim pe Isus, pe care părinţii îl oferă lui Dumnezeu la templul din Ierusalim. Acest copilaş este mic, mic de tot. Se hrăneşte la pieptul mamei sale, plânge ca orice copil, apoi îi cresc dinţişorii, creşte încetul cu încetul, are trei ani, apoi şase, apoi începe să meargă la şcoală, învaţă să scrie, să citească, ajunge la vârsta pubertăţii, a adolescenţei şi, urmând sfaturile mamei sale, sub ochii grijulii ai lui Iosif, Isus – cum spune evanghelistul – creştea şi înainta în înţelepciune, în vârstă şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

În al doilea grup găsim persoanele bătrâne. Pe acestea Ioan le încurajează cu cuvintele: „Vă scriu vouă, bătrânilor, căci voi l-aţi cunoscut pe cel care era de la început”. Bătrânii sunt ca un copac toamna, care, după ce a adus roade, rămâne gol, şi-a scuturat florile şi frunzele, s-au dus toate: şi frumuseţe, şi ambiţii, şi dorinţe de îmbogăţire şi alte pofte şi vise lumeşti; singura lor speranţă, mângâiere şi sprijin în viaţă este, cum spune sfântul Ioan, cel care era de la început, adică Dumnezeu, care, deşi este veşnic, nu e bătrân. Din categoria bătrânilor în Evanghelie face parte bătrâna Ana, în vârstă de 84 de ani. Rămasă văduvă după 7 ani de căsătorie; cunoscuse multe suferinţe, greutăţi şi lipsuri în viaţa ei. Cei care o vedeau zilnic mergând la templu gârbovită, sprijinindu-se în toiag, zbârcită, fără dinţi, cu vederea slăbită, îşi ziceau: „A uitat-o Dumnezeu, este o epavă, o fiinţă inutilă, o povară pentru alţii, degeaba mai face umbră pământului, nu o mai strânge odată Dumnezeu”. Şi nu îşi dădeau seama că această fiinţă, care era zi şi noapte în templu, cu suferinţele ei oferite lui Dumnezeu, cu rugăciunile şi posturile ei, valora în faţa lui Dumnezeu mai mult decât toţi învăţaţii legii şi preoţii de la templu.

Al treilea grup căruia i se adresează sfântul Ioan sunt tinerii. Acestui grup, în Evanghelie, îi aparţin Maria şi Iosif. Maria, care, la prezentarea lui Isus la templu, nu putea să aibă mai mult de 15 ani, şi Iosif, care nu putea să aibă mai mult de 25 de ani. Celor tineri, sfântul Ioan le adresează aceste cuvinte: „Vă scriu vouă, tinerilor; voi l-aţi învins pe cel rău. Voi sunteţi tari, prin cuvântul lui Dumnezeu care rămâne în voi”. Într-adevăr, cei tineri sunt mai expuşi patimilor cărnii, mai expuşi atacurilor şi ispitelor celui rău. Pentru a se salva, pentru a-l învinge pe cel rău, pentru a nu se lăsa seduşi de mediul în care trăiesc, de dezmăţul şi imoralitatea lumii, nu le rămâne decât o singură salvare: cuvântul lui Dumnezeu din sfânta Scriptură, care le este explicat în biserică.

În aceste momente sunt în biserică persoane de toate vârstele: copii, tineri, bătrâni. Urmaţi îndemnurile pe care sfântul Ioan vi le dă fiecăruia dintre voi.