en-USro-RO

| Login
16 decembrie 2018

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Duminică, 16 decembrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Adelaida, împ.; Aggeu, profet
Liturghierul Roman
† DUMINICA a 3-a din Advent
Liturghie proprie, Credo, prefațã pentru Advent I
violet, III
Lectionar
Sof 3,14-18: Domnul se va veseli pentru tine cu cântare de bucurie.
Ps Is 12,2-6: Cântați cu bucurie și veselie cãci mare și sfânt este Domnul.
Fil 4,4-7: Domnul este aproape.
Lc 3,10-18: Și noi, ce trebuie sã facem?


2 ianuarie
1.

 

După ce Biserica, timp de o săptămână şi mai bine, ne-a îndreptat privirile spre un Dumnezeu ce se umileşte până într-atât încât se naşte ca om într-un grajd, acolo unde se nasc şi trăiesc animalele, în Evanghelia de azi, ne îndreaptă privirile spre un om cu totul asemănător în umilinţă lui Cristos. Este Ioan Botezătorul. Ioan a rămas surprins şi speriat când preoţii şi leviţii de la Ierusalim l-au luat drept cine nu era. „Nu”, se apără el, „nu sunt nici Mesia, nici Ilie, nici marele profet”. „Atunci, cine eşti tu?” Şi aici se vede umilinţa lui Ioan: „Eu sunt unul care nu sunt vrednic nici măcar să-i dezleg curelele sandalelor lui Cristos”. La vremea aceea, numai sclavii se aşezau în faţa stăpânilor în genunchi şi le dezlegau curelele încălţămintei, ajutându-i să se descalţe. Ioan nu se considera vrednic să fie nici măcar sclavul lui Isus.

Sfânta Scriptură condamnă cu tărie mândria. De ce? Pentru că omul stăpânit de acest viciu face din propria persoană, din propriul „eu”, un idol care ia locul lui Dumnezeu şi la care se închină. Toţi trebuie să se uite la el, toţi trebuie să-l laude, să-l admire pe el.

Ioan căuta să abată atenţia de la el şi să îndrepte atenţia tuturor spre Cristos: „În mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi”. Aşa ne vom salva şi noi de mândrie: să uităm de noi înşine şi să ne îndreptăm mereu gândurile spre cel ce este în mijlocul nostru, spre Cristos, care este permanent în mijlocul nostru, în sfânta Euharistie.