en-USro-RO

| Login
25 iunie 2018

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Luni, 25 iunie 2018

Sfintii zilei
Sf. Wilhelm, abate
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 12-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde, IV
Lectionar
2Rg 17,5-8.13-15a.18: Domnul s-a aprins de o mare mânie împotriva triburilor lui Israel și le-a îndepãrtat de la el; n-a mai rãmas decât tribul lui Iuda.
Ps 59: Ascultã-ne, Doamne: sã ne mântuiascã dreapta ta!
Mt 7,1-5: Scoate mai întâi bârna din ochiul tãu!

Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 12-a de peste an

2 ianuarie
2.

 

Îi sărbătorim azi pe sfântul Vasile cel Mare şi pe sfântul Grigore din Nazianz. Doi sfinţi care au avut o mulţime de trăsături comune. Amândoi s-au născut în familii profund creştine, din părinţi creştini ideali. Vasile provenea dintr-o familie cu zece copii, care a dat Bisericii trei episcopi, trei sfinţi: pe el, Vasile, episcop de Cezareea, pe sfântul Grigore, episcop de Nisa, şi pe sfântul Petru, episcop de Sebaste. Sfântul Grigore provenea şi el dintr-o familie ce a dat Bisericii patru sfinţi: este vorba de el, Grigore, episcop de Nazianz, apoi de Constantinopol, mama sa, sfânta Nona, o soră a sa, sfânta Gorgonia, şi un frate, sfântul Cezar.

Pe amândoi i-a legat o sfântă şi frumoasă prietenie, pe care au încheiat-o când studiau la Atena. „Erau două trupuri”, mărturiseşte sfântul Grigore, „dar un singur suflet”. Amândoi erau mari învăţaţi, mari savanţi, mari scriitori, mari apărători ai credinţei, ai adevărului. Au trăit în secolul al IV-lea, când bântuiau sectele şi ereziile pe care apostolul Ioan, cum am auzit în prima lectură, le condamna la vremea sa: arianismul, care tăgăduia dumnezeirea lui Cristos, macedonianismul, care tăgăduia dumnezeirea Duhului Sfânt. Sfântul Grigore era cât pe ce să fie linşat o dată de eretici; bătut cu pietre, a scăpat cu viaţă ca prin minune.

Amândoi au fost plini de umilinţă, asemenea lui Ioan Botezătorul, care nu se simţea vrednic să dezlege curelele încălţămintei Mântuitorului. Din umilinţă, sfântul Grigore a renunţat la scaunul episcopal al Constantinopolului.

Trei lucruri ne învaţă cei doi sfinţi pe care îi sărbătorim astăzi: sfinţenia familiei – din familii sfinte se nasc copii sfinţi; valoarea prieteniei - prieteni cu adevărat sunt cei care se ajută să se mântuiască, şi nu cei care sunt unul pentru celălalt ocazie de ruină sufletească, de păcat; preţuirea credinţei - mai degrabă moartea decât părăsirea credinţei catolice, spre a merge la eretici sau la sectari.