en-USro-RO

| Login
26 septembrie 2018

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Miercuri, 26 septembrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Cosma și Damian, m. *; Ghedeon
Liturghierul Roman
Miercuri din sãptãmâna a 25-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (roșu), I
Lectionar
Prov 30,5-9: Doamne, nu-mi da sãrãcire sau îmbogãțire, dã-mi bucata de pâine hotãrâtã pentru mine!
Ps 118: Cuvântul tãu, Doamne, e fãclie pentru pașii mei.
Lc 9,1-6: I-a trimis sã predice împãrãția lui Dumnezeu și sã-i vindece pe cei bolnavi.

Meditatia zilei
Miercuri din sãptãmâna a 25-a de peste an

3 ianuarie
2.

 

Textele din Sfânta Scriptură, care s-au citit la Liturghia de azi, scot în evidenţă câteva lucruri fundamentale pentru viaţa noastră creştină. Mai întâi, credinţa: credinţa în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Evanghelia pe care am auzit-o este o mărturisire de credinţă pe care o face Ioan Botezătorul. Văzându-l pe Isus venind către el, Ioan a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Eu am văzut şi mărturisesc că el este Fiul lui Dumnezeu”.

Al doilea lucru este demnitatea noastră de fii adoptivi ai lui Dumnezeu. Isus Cristos a luat chip omenesc, s-a născut la Crăciun în grota din Betleem, ca să ne ridice la marea demnitate de fii ai lui Dumnezeu. „Vedeţi cât este de mare iubirea pe care ne-a arătat-o nouă Tatăl, să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem cu adevărat” – scrie sfântul apostol Ioan în prima lectură a Liturghiei de azi.

Iar dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, două concluzii se impun imediat: prima – cu toţii suntem fraţi între noi, trebuie să trăim, să ne iubim şi să ne ajutăm ca fraţii. A doua – să trăim în pace şi prietenie cu Dumnezeu, Tatăl nostru, să nu-l ofensăm prin păcat. Scrie iarăşi sfântul Ioan în prima lectură: „Oricine rămâne în el nu păcătuieşte; cel care păcătuieşte nu l-a văzut, nici nu l-a cunoscut”.

Aceste trei lucruri: credinţa în Dumnezeu, iubirea fraternă şi prietenia cu Dumnezeu, le-a trăit foarte frumos un mare personaj din istoria mântuirii, care a trăit aici, la Beerşeva, unde trăiţi şi munciţi dumneavoastră. Este vorba despre patriarhul Abraham. Acest om excepţional este venerat şi de evrei, şi de arabi, căci evreii se trag din el prin Isaac, iar arabii se trag tot din el, prin fiul său, Ismail, născut din Agar. Dar el este venerat şi de creştini: numele lui Abraham este pomenit de 72 de ori în cărţile Noului Testament. Iar el este venerat pentru cele trei lucruri pe care le-am amintit. Mai întâi, pentru credinţa sa. Abraham este numit părintele celor credincioşi. Astfel, Dumnezeu îi spune: „Ieşi din ţară, dintre rudele tale, din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta eu”. Abraham, fără să spună un cuvânt, pleacă deîndată din localitatea Ur, din Mesopotamia, se lasă călăuzit de Dumnezeu, fără să ştie încotro se îndreaptă, crede în el, se aruncă în braţele lui Dumnezeu, ajunge aici, în Beerşeva, unde se stabileşte şi trăieşte o vreme. Abraham crede chiar şi atunci când Dumnezeu îi cere sau îi promite lucruri care, omeneşte vorbind, par imposibile sau chiar absurde. Crede că va primi un copil chiar dacă el şi soţia sa, Sara, au vârsta de o sută de ani. Crede că va fi părintele unui popor numeros ca stelele cerului, chiar când Dumnezeu îi cere să-l jertfească pe unicul său fiu, pe Isaac.

În al doilea rând, Abraham este venerat pentru dragostea şi bunătatea sa faţă de toţi oamenii, pentru firea sa primitoare şi împăciuitoare. Vă amintiţi de scena de la Bethel, din apropierea Iordanului, când păzitorii turmelor lui şi păzitorii turmelor lui Lot, nepotul său, s-au luat la ceartă. Abraham i-a zis: „Să nu ne certăm, căci suntem fraţi. Mai degrabă să ne despărţim. Dacă tu o iei spre Răsărit, eu o iau spre Apus”. Şi cum a renunţat el în favoarea nepotului? I-a lăsat lui Lot câmpia fertilă a Iordanului, iar el a ales locurile acestea pustii, acoperite cu nisip şi piatră. Vă amintiţi ce milă i s-a făcut de oamenii din Sodoma şi Gomora, ameninţaţi să fie distruşi cu ploaia de foc şi pucioasă, şi cum a intervenit la Dumnezeu pentru ei. Vă amintiţi cu câtă omenie i-a tratat pe cei trei bărbaţi care au venit la cortul lui, la Mambre; cum a insistat să intre, le-a spălat picioarele, a pus-o pe Sara să le facă pâine, iar el a tăiat un viţel şi i-a ospătat. Prietenos s-a purtat şi cu regele Abimelec de aici, din Beerşeva. S-a iscat o discuţie cu el de la o fântână. Abraham a încheiat o alianţă de prietenie cu Abimelec. De aceea, până azi, localitatea se numeşte Beerşeva, ceea ce, tradus, înseamnă „Fântâna alianţei”.

În sfârşit, Abraham a trăit în prietenie cu Dumnezeu, urmându-i întotdeauna cuvântul şi voinţa. Până azi, arabii îl numesc pe Abraham El Khalil, adică prietenul, prietenul lui Dumnezeu. Hamat el Khalil se numeşte un loc de aici, din apropiere, „Colina Prietenului”, a lui Abraham, prietenul lui Dumnezeu. Poarta El Khalil numesc arabii şi azi poarta dinspre Apus a Ierusalimului, poarta prietenului lui Dumnezeu, căci de aici a pornit Abraham când a venit încoace spre ţinuturile acestea.

Ca şi lui Abraham odinioară, Dumnezeu v-a zis fiecăruia: „Ieşi din ţara ta, dintre rudele tale şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta eu”. Aţi ajuns la Beerşeva, unde a ajuns şi Abraham. Străduiţi-vă să aveţi credinţa nestrămutată a lui. Aruncaţi-vă cu toată încrederea în braţele lui Dumnezeu, care vă iubeşte. Să vă iubiţi între voi ca fraţii, nu vă certaţi, nu vă înjuraţi, nu vă furaţi. Asemenea lui Abraham, lăsaţi mai degrabă de la voi, ca să fie pace. Asemenea lui Abraham, fiţi prietenii lui Dumnezeu, trăiţi în prietenie cu Dumnezeu, nu-l ofensaţi pe Dumnezeu, nu-l înjuraţi pe Dumnezeu, prietenul şi Tatăl vostru. Aceasta este urarea, acestea sunt îndemnurile pe care vi le fac la acest început de an.

(Beerşeva, Israel)