en-USro-RO

| Login
18 decembrie 2018

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Marți, 18 decembrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Malahia, profet; Grațian, ep.
Liturghierul Roman
18 decembrie
Liturghie proprie, prefațã pentru Advent II
violet, III
Lectionar
Ier 23,5-8: Îi voi ridica lui David o odraslã dreaptã.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea și multã pace.
Mt 1,18-24: Isus se va naște din Maria, logodnica lui Iosif, fiul lui David.
Meditatia zilei
18 decembrie

3 ianuarie
5.

 

În calendarul catolic pentru ziua de azi este fixată sărbătoarea sfântului Nume al lui Isus. Pentru noi cei de azi, nu are mare importanţă numele pe care îl purtăm. Purtăm numele pe care ni l-au pus părinţii la Botez; dar părinţii puteau să ne pună oricare alt nume. Dar la vechile popoare semite, inclusiv la evrei, numele nu se punea la întâmplare. El exprima esenţa, chemarea, misiunea unei persoane. De aceea când chema pe cineva la o misiune specială Dumnezeu îi schimba numele: Avram devine Abraham, Iacob devine Israel, Simon devine Petru, Levi devine Matei, Saul devine Pavel.

Nici numele Fiului lui Dumnezeu devenit om nu este pus la întâmplare. La evrei numele se punea în ziua a opta după naştere dacă era băiat, când era tăiat împrejur; dacă era fată, în prima sâmbătă după naştere. În ziua a opta, fiul Mariei, a primit numele de Isus – Ieşua în evreieşte – care tradus înseamnă: Dumnezeu mântuieşte. Dar erau mulţi copii la vremea aceea care purtau numele de Ieşua. Spre a se deosebi de toţi ceilalţi copii care purtau acest nume, Fiului Mariei i se mai dă un nume: numele de Cristos, care tradus înseamnă Cel Uns sau Mesia. Nume pe care nu l-a purtat nimeni înaintea sa şi pe care nu-l va mai purta nimeni vreodată. La spanioli sunt mulţi bărbaţi care poartă numele de Isus; dar nimeni nu poartă numele de Cristos.

Dar pe lângă aceste două nume, Fiului Mariei i s-au mai dat şi două supra-nume. Primul supra-nume este Emanuel şi i l-a dat îngerul Gabriel deja înainte de a veni pe lume: „Iată, vei zămisli şi vei naşte un Fiu şi îi vei pune numele Emanuel, adică Dumnezeu este cu noi”. Al doilea supra-nume îl primeşte la începutul vieţii sale publice. E supra-numele de miel: i-l dă Ioan Botezătorul, după cum am văzut în Evanghelia Liturghiei de azi: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” În istorie găsim o mulţime de eroi care au fost supra-numiţi „leu” sau „inimă de leu”. E vorba de regi şi împăraţi viteji care i-au învins în războaie pe duşmanii lor, reuşind să întemeieze o dinastie celebră şi o împărăţie puternică, cum a fost, de pildă, celebrul rege al Angliei, Richard Inimă de Leu.

Isus a venit şi el să întemeieze o împărăţie pe pământ, împărăţia universală a lui Dumnezeu, dar el nu foloseşte armele şi metodele pe care le folosesc împăraţii acestui pământ. El nu recurge la violenţă, el nu varsă sângele duşmanilor săi, dimpotrivă, îşi varsă propriul sânge ca să-i salveze pe duşmanii săi. Aşa cum prezisese profetul Isaia, se lasă dus la moarte ca un miel la înjunghiere, fără a-şi deschide gura. Singurii duşmani pe care îi învinge sunt păcatele oamenilor pe care le ia asupra sa spre a le ispăşi în trupul său pe cruce. „Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii”. Vor fi înţeles ceva evreii care l-au auzit pe Ioan spunând aceste cuvinte? Vor fi făcut legătura cu miile de miei care erau sacrificaţi la sărbătoarea Paştelui pentru ispăşirea păcatelor? N-au înţeles nimic. Nu un astfel de Mesia aşteptau ei. Ei aşteptau un Mesia care să pună mâna pe arme, să-i zdrobească prin violenţă pe invadatorii romani, şi să instaureze împărăţia pământească a lui Israel. De aceea Ioan le reproşează: în mijlocul vostru este unul pe care voi nu-l cunoaşteţi.

Noi însă cei care participăm la sfânta Liturghie îl cunoaştem pe cel care se află în mijlocul nostru. De aceea, când preotul repetă cuvintele lui Ioan: „Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii. Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului”, noi ne apropiem ca să ne hrănim cu carnea Mielului jertfit şi să bem sângele lui vărsat pentru noi.