en-USro-RO

| Login
24 octombrie 2018

Omilia Duminicii

Timpul Adventului
 
Timpul Crăciunului
 
Timpul Postului Mare
 
Săptămâna Sfântă
 
Sfântul Triduum Pascal
 
Timpul Pascal
 
Timpul de peste an
 
Sfinţii
 

Calendarul zilei

Miercuri, 24 octombrie 2018

Sfintii zilei
Ss. Anton M. Claret, ep. *; Alois Guanella, pr.
Liturghierul Roman
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an
Liturghie la alegere, prefață comună
verde (alb), I, LP
Lectionar
Ef 3,2-12: Acum este revelat misterul lui Cristos că păgânii sunt împreună-moștenitori ai promisiunii.
Ps Is 12,2-3.4bcd.5-6: Veți scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.
Lc 12,39-48: Cui i s-a încredințat mult, i se va cere și mai mult.

Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 29-a de peste an

ANUL C

2.

 Toată învăţătura ce se desprinde din lecturile biblice ale Liturghiei de azi s-ar putea rezuma în aceste cuvinte: la înviere se ajunge prin cruce, la viaţă, prin moarte, la mărire, prin umilinţă. Prima lectură ne vorbeşte despre alianţa pe care Dumnezeu a încheiat-o cu Abraham. O alianţă aşa cum se făceau toate alianţele în Orientul Mijlociu, pe vremea lui Abraham. Ritualul ce însoţea o alianţă era acesta: se luau câteva animale, se tăiau în două, cele două jumătăţi erau puse faţă în faţă, iar cei care încheiau alianţa treceau prin mijloc printre bucăţile de carne. Prin aceasta, li se dădea de înţeles: „Vedeţi ce vă aşteaptă. Dacă veţi încălca alianţa, veţi avea soarta pe care au avut-o aceste animale tăiate în două”.

Istoria lui Abraham este istoria oricărei persoane consacrate. Pe fiecare Dumnezeu vă cheamă, ca şi pe Abraham, să încheiaţi o alianţă de iubire cu el. Ca şi pe Abraham, Dumnezeu vă cheamă la o aventură a vieţii, care, după logica omenească, este absurdă, după judecata lumii, este nebunie. După ce aţi auzit, ca şi Abraham, chemarea: „Ieşi din casa tatălui tău, dintre rudele tale, din ţara ta”, aţi pornit la un drum necunoscut, plin de primejdii şi de riscuri. Ca şi Abraham, care, la apusul soarelui, a fost cuprins de groază şi de mare întuneric, în călătoria voastră, traversaţi momente de întuneric, de criză, de teamă, de îndoială, pe care le depăşiţi. Însă, lăsându-vă călăuzite de credinţă, cu o totală încredere în cuvântul lui Dumnezeu. Ca şi Abraham, care, deşi în imposibilitate biologică de a mai avea copii, a crezut că va avea urmaşi numeroşi ca stelele cerului şi ca nisipul mării, la fel, voi, renunţând la maternitatea după trup, trăiţi cu speranţa şi bucuria maternităţii spirituale.

Cuvintele sfântului Pavel din a doua lectură au în centrul lor crucea: „Cu lacrimi în ochi vă spun: sunt mulţi care se comportă ca duşmani ai crucii lui Cristos”. Apostolul îi vizează pe acei creştini care ocolesc crucea, mulţumindu-se cu respectarea unor prescripţii minore, neînsemnate, ale legii iudaice, cum sunt postul sau abţinerea de la anumite mâncăruri. Dumnezeul lor este pântecele, spunând: „Mâncarea aceasta este curată, mâncarea aceasta este necurată”. Aceste practici ascetice exterioare reprezintă o soluţie comodă; purtarea crucii este un lucru cu mult mai serios şi mai greu. Dumnezeu nu se uită la stomacul omului, ci la inima lui. A posti şi a te abţine de la anumite mâncăruri nu e greu; greu este a-ţi păstra inima neatinsă de ură, de răutate, de egoism, de invidie, de alte patimi josnice.

În textul evanghelic al Liturghiei de azi, Isus discută cu Moise şi cu Ilie, două personalităţi ale Vechiului Testament, care au cunoscut multe suferinţe şi încercări în misiunea încredinţată lor de Dumnezeu. Despre ce discută? Despre plecarea sa din lume, care se apropia, despre întoarcerea sa la Tatăl, după ce va fi îndurat umilinţa, răstignirea, moartea. Cu puţin înainte de a urca pe Tabor, Petru protestase vehement împotriva unei asemenea perspective: „Ferească Dumnezeu să ţi se întâmple ţie acestea”. În momentul Schimbării la Faţă, glasul Tatălui spulberă toate iluziile din minţile apostolilor: „Acesta este Fiul meu iubit, pe el să-l ascultaţi”. Pe el să-l ascultaţi când vă vorbeşte şi despre cruce, despre umilire, despre moarte, să-l ascultaţi şi când vă spune că fără cruce nu se poate ajunge la înviere.

Apostolul Pavel ne îndreaptă privirea spre Muntele Tabor şi ne adresează cuvinte de încurajare: „Patria noastră este în ceruri. Cristos va transforma trupul nostru, făcându-l asemenea cu trupul său, transfigurat pe Tabor. De aceea, nu vă descurajaţi în încercările şi suferinţele pe care le întâmpinaţi. Rămâneţi tari în Domnul”.