en-USro-RO

Inregistrare | Login
18 decembrie 2017
Sfinti  »  August Search

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Luni, 18 decembrie 2017

Sfintii zilei
Ss. Malahia, profet; Graţian, ep.
Liturghierul Roman
18 decembrie
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent II
violet, III, LN
Lectionar
Ier 23,5-8: Îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă.
Ps 71: În zilele lui, va înflori dreptatea şi multă pace.
Mt 1,18-24: Isus se va naşte din Maria, logodnica lui Iosif, fiul lui David.
Meditatia zilei
18 decembrie

02
Sf. Petru Iulian Eymard, pr. *

Când Eymard a primit pentru prima dată sfânta Împărtăşanie, a realizat cu Isus un raport profund, cum ne transmite într-una dintre scrierile sale: “Împărtăşania euharistică ne dezvăluie prin simţăminte mai mult decât prin raţionament tot ceea ce este Domnul. Prin aceasta, noi avem cu el raporturi mai intime, raporturi care produc cunoaşterea adevărată şi profundă a ceea ce el este. Prin aceasta, Isus ni se arată în modul cel mai complet. Credinţa este lumină; comuniunea este lumină şi sentiment. Sufletul umil şi recules simte în interiorul său o tresărire cauzată de prezenţa lui Isus Cristos... El simte o plăcere, o uşurare, o dulceaţă, o forţă de unire, de adeziune la Dumnezeu, care nu vine de la el însuşi; îl simte pe Isus în toată fiinţa sa”

01
Sf. Alfons M. de Liguori, ep. înv. **

La 27 septembrie 1696, Ana Caterina Cavalieri îl aducea la viaţă pe primul născut şi, după trei zile, conform cu obiceiul napolitan, s-a organizat o mare sărbătoare la palat. Alături de atâţia nobili a fost invitat şi iezuitul Francesco de Gerolimo, care se bucura de faimă de sfinţenie în întreg regatul şi era foarte cunoscut în familia Liguori, fiind capelanul galerelor regale. Omul lui Dumnezeu i-a felicitat pe părinţi, apoi s-a recules în rugăciune lângă copil, l-a binecuvântat, l-a luat în braţele sale şi, adresându-se mamei, i-a zis: “Acest fiu va trăi până la adânci bătrâneţe, nu va muri mai înainte de a avea 90 de ani, va fi episcop şi va face lucruri mari pentru Isus Cristos”

02
Sf. Eusebiu de Vercelli, ep. *

Era numit Eusebiu în ziua Botezului, din recunoştinţă faţă de papa care purta acelaşi nume. Provenea din Sardinia, unde se născuse spre sfârşitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea, dar nu ştim nimic despre familia sa. Din îndrăgita sa insulă, a purtat cu sine o voinţă de granit, care niciodată nu s-a transformat în încăpăţânare, şi o blândeţe, care niciodată nu s-a transformat în sentimentalism. Mai mult, creştinismul a transformat aceste daruri ale sale într-o fidelitate absolută faţă de Dumnezeu şi într-o iubire plină de gingăşie faţă de aproapele, până la martiriu.

04
Sf. Ioan M. Vianney, pr. **

Ioan Maria s-a născut la Dardilly, pe atunci un sătuc din Dieceza de Lyon, la 8 mai 1786, într-o familie de ţărani foarte săraci din punct de vedere material, dar bogaţi în credinţă. Erau ani întunecoşi pentru religie în Franţa. În timpul celei de-a doua terori, chiar şi biserica parohială din Dardilly fusese închisă şi orice activitate de cult interzisă.

05
Sfinţirea Bazilicii „Sf. Maria cea Mare” *

Pentru a-şi arăta cinstirea şi iubirea faţă de Preacurata Fecioară Maria, Născătoare de Dumnezeu, încă din primele veacuri, creştinii au înălţat lăcaşuri de închinare şi le-au dedicat ei, dându-le diferite titluri ce exprimau laude aduse Maicii Domnului, sau împrejurării legate de construirea respectivei bisericii. Roma creştină i-a închinat Fecioarei Maria peste o sută de biserici, multe dintre ele fiind construite pe locul unor temple şi clădiri ale Romei păgâne. Astfel, Biserica S. Maria Antiqua – „Sfânta Maria din Vechime” este reclădită din templul Minervei, în forul roman; Sf. Maria dei Martiri – „Sfânta Maria a Martirilor” este Panteonul roman, închinat cinstirii tuturor zeilor şi transformat în lăcaş de cult creştin în secolul al VII-lea. Între bisericile cele mai vechi închinate Maicii Domnului în oraşul Roma este şi Bazilica Sancta Maria Maggiore – „Sfânta Maria cea Mare”.

06
Schimbarea la faţă a Domnului

Sărbătoarea Schimbării la Faţă pentru viaţa creştină este o amintire a datoriei de a lucra fără încetare la îndepărtarea vălului ignoranţei şi al răutăţii de pe faţa inimii, pentru ca măreţia lui Dumnezeu să schimbe şi sufletul creştinului: „Ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte... Cât despre noi toţi, care, cu faţa descoperită, oglindim măreţia Domnului, suntem preschimbaţi în aceeaşi înfăţişare, tot mai măreaţă, de către Duhul Domnului” (2 Cor. 3,17–18).

07
Sf. Sixt al II-lea, pp. şi îns., m.

Curajosul episcop de Cartagina trimisese la Roma doi reprezentanţi ai săi la Sixt al II-lea, noul papă ales la 30 august 257, după moartea lui Ştefan. Acum, ei s-au întors cu două ştiri: Sixt, “preot bun şi pacific”, fusese martirizat împreună cu diaconii săi şi Ciprian nu trebuia să se aştepte nici el la altceva, deoarece împăratul l-a luat la ochi şi i-a şi trimis în provincie o scrisoare care îl privea personal.

07
Sf. Caietan, pr.

Caietan s-a născut la Thiene, în provincia Vicenza, în 1480, într-o familie de conţi. La izvorul baptismal i-a fost dat numele de Caietan, în cinstea unui unchi canonic, profesor la Universitatea din Padova, care, la rândul său, fusese chemat astfel deoarece era originar din Gaeta.

08
Sf. Dominic, pr. **

S-a născut în anul 1175, la Caleruega, Dieceza de Osma, provincia de Burgos, în familia lui Felix Guzmán şi a fericitei Ioana de Aza. Până la 14 ani, a studiat, călăuzit fiind de un preot învăţat care era şi unchi al său, apoi a urmat cursurile de trei şi patru materii în celebrele şcoli din Palencia şi apoi patru ani de teologie. Era încă student, în timpul foametei din regiune, când a fondat o casă de primire pentru cei săraci şi, cu acea ocazie, şi-a vândut până şi cărţile

09
SF. TEREZA BENEDICTA A CRUCII (Edith Stein), fc. m., patroană a Europei

Edith Stein s-a născut la Wroc»aw (Breslau), capitala Sileziei prusace, la 12 octombrie 1891, într-o familie de evrei rezidenţi în Germania. Educată în valorile religiei izraelite, la 14 ani abandonează religia părinţilor şi devine atee. Studiază filozofia la Göttingen, devenind discipolă a lui Edmund Husserl, fondatorul Şcolii fenomenologice. Dobândeşte faima unui filozof strălucit. În 1921, se converteşte la catolicism şi primeşte Botezul în 1922.

10
SF. LAURENŢIU, diacon m.

Arhidiaconul Laurenţiu era omul de încredere al papei în administrarea bunurilor comunităţii şi ar fi ajuns cu uşurinţă, după tradiţie, succesorul în scaunul lui Petru. De la el, autorităţile aşteptau ceva important.

11
Sf. Clara, fc. **

Clara s-a născut la Assisi, la 16 iulie 1194, într-o familie creştină care se bucura de o bună poziţie socială. Tatăl ei se numea Favarone di Offreduccio şi mama sa, Ortolana. Foarte curând, copila şi-a dat seama că în oraşul ei nu mai era hrană şi îmbrăcăminte şi a început să dea ceea ce putea pentru uşurarea suferinţelor celor săraci, lipsindu-se, în ascuns, chiar şi de mâncărurile mai deosebite pe care le dăruia.

12
Sf. Ioana Francisca de Chantal, călug. *

S-a născut la Dijon, în Bourgogne, la 23 ianuarie 1572, din părinţi nobili şi profund creştini. Din partea mamei se putea mândri că este descendentă din casa nobilă a sfântului Bernard de Clairevaux.

13
Sf. Ponţian, pp. m.*
13
Sf. Hipolit, pr. m. *
13
Sf. Ioan Berchmans, student
*
14
Sf. Maximilian Kolbe, pr. m.

Kolbe s-a născut la Zdunska-Wola, în Polonia, la 7 ianuarie 1894, într-o familie creştină. Tatăl său, Iuliu, un tip foarte rezervat, lucra în industria textilă şi avea un respect deosebit faţă de soţia sa. El era patriot şi nu-şi ascundea suferinţa din cauza unei Polonii divizate pe atunci în trei părţi şi stăpânite de Austria, Germania şi Rusia.

15
ADORMIREA MAICII DOMNULUI

Termenul „adormire” este cel mai vechi care se foloseşte în legătură cu sfârşitul vieţii Maicii Domnului. Sărbătorirea acestui fapt a fost decretată pentru Orient în secolul al VII-lea de către împăratul bizantin Mauriţiu. În acelaşi veac, sărbătoarea este introdusă şi la Roma, de către un papă grec, Sergiu I.

15
Sf. Tarciziu, m.

*

15
Sf. Stanislau Kostka, călug.
Stanislau a fost copilul mai mic al familiei Kostka, familie de nobili polonezi din ţinutul Rostkov. S-a născut în anul 1590 şi a primit o creştere îngrijită din partea mamei, care i-a transmis o devoţiune adâncă faţă de Preacurata Fecioară Maria.
15
Sf. Iacint, pr.

Iacint este un nume foarte vechi, cunoscut încă din mitologia greacă. Creştinii l-au adoptat deoarece este şi numele unei pietre semi-preţioase şi al unei plante ornamentale din familia liliaceelor, simboluri ale tăriei şi frumuseţii sufletului aflat în harul lui Dumnezeu. Există şi o formă feminină: Iacinta. O variantă foarte veche este Iachint şi, prin preluare din limba polonă, se întâlnesc formele: Iacek şi Iacko, asemănătoare cu numele vechi româneşti de origine slavă: Iaţcu, Işcani. Martirologiul Roman o aminteşte pe Sfânta Iacinta de Mariscotti (… 1640) la data de 30 ianuarie şi consemnează opt sfinţi care au purtat numele de Iacint.

16
Sf. Ştefan, rege *

Istoria acestui sfânt este legată de originea naţiunii ungare şi a evanghelizării sale. Poporul maghiar era pe atunci o federaţie de triburi. Se numeau On-Ogur, şi de aici Ungaria, care se traduce prin zece săgeţi. La început, locuiau între Urali şi Don, dar, împinşi de alte popoare, s-au îndreptat spre Occident şi, sub conducerea lui Arpŕd, au ocupat Panonia occidentală. De aici plecau în incursiuni şi razii în Germania şi în Italia de Nord, semănând pretutindeni teroare, până când au fost învinşi, la Lechfeld, în Bavaria, în anul 995, de Otto I şi constrânşi să rămână în limitele graniţelor lor.

18
Sf. Iuliana, m.

*

19
Sf. Ioan Eudes, pr. *

Ioan Eudes s-a născut la Ri, o mică localitate din Normandia, lângă oraşul Caen, în Dieceza de Sées, la 14 noiembrie 1601. De la poporul său moştenea tenacitatea voinţei şi generozitatea inimii. Părinţii iezuiţi se stabiliseră deja în ţinutul său şi a avut norocul să fie educat în colegiul lor din Caen, unde a primit o educaţie umanistă de invidiat pentru timpul său şi unde s-a lăsat influenţat de carisma ignaţiană.

20
Sf. Bernard, abate, înv. **

Bernard s-a născut în 1090, în castelul din Fontaine, aproape de Dijon, în regiunea Borgogne, în familia lui Tesselin şi Aletta de Montbard, un cuplu ideal şi profund creştin, în sânul căreia au fost şapte fii, şase băieţi şi o fată, şi în care au trăit ca într-un mic paradis. Faţă de Bernard, cel de-al treilea copil, mama a avut o grijă deosebită, simţind că el este un copil cu totul special; o afecţiune la care fiul a ştiut să răspundă la rândul său.

20
Sf. Laura, m.

*

21
Sf. Pius al X-lea, pp.

Pius al X-lea şi-a ales îndată, ca una dintre misiunile sale primare, formarea clerului atât în Dieceza de Roma, cât şi în afară. Acolo unde episcopii nu aveau mijloacele de susţinere a unui seminar diecezan, el şi-a asumat datoria de a construi şi susţine seminarii regionale, sub directa responsabilitate a Sfântului Scaun. La Roma, în afară de consolidarea studiilor în facultăţile pontificale existente, a fondat Institutul Biblic Pontifical. Pentru preoţi, a scris cunoscuta enciclică Haerent animo, care a devenit magna charta, din care s-au inspirat toţi formatorii din seminarii.

22
Sf. Fecioară Maria, Regină **

Toţi creştinii văd şi cinstesc în Maria dărnicia nemărginită a iubirii divine, care a revărsat cu îmbelşugare în mâinile ei orice bine. Şi ea, ca regină şi mamă, împarte tot ce a primit de la Rege; îi protejează cu puterea sa pe fiii doborâţi prin participarea la răscumpărare şi le face bucurie cu darurile sale, deoarece Regele a dispus ca orice har să treacă prin mâinile sale de regină mărinimoasă. Pentru acest motiv, Biserica îi invită pe credincioşi să i se adreseze nu numai cu numele dulce de mamă, dar şi cu acela respectuos de regină, aşa cum în cer o salută, plini de fericire şi iubire, îngerii, patriarhii, profeţii, apostolii, martirii, mărturisitorii, fecioarele. Maria a fost încoronată cu diadema fecioriei şi aceea a maternităţii divine: „Duhul Sfânt se va coborî asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceasta, Cel Sfânt care se va naşte din tine se va numi Fiul lui Dumnezeu”.

23
Sf. Flavian

*

23
Sf. Roza de Lima, fc. *

Roza este prima sfântă canonizată a continentului latino-american, contemporană cu arhiepiscopul oraşului, sfântul Turibiu de Mongrovejo, care a avut bucuria de a-i administra Mirul şi de a o orienta pe calea sfinţeniei.

24
SF. BARTOLOMEU, ap.

Bartolomeu înseamnă fiul lui Tolmai, în timp ce adevăratul său nume era Natanael. Era originar din Cana Galileii.

Întâlnirea sa cu Isus este relatată în Evanghelia după Ioan (1,45-51). La invitaţia lui Filip de a-l urma pe Isus din Nazaret, în care el l-a recunoscut pe Mesia cel mult aşteptat, Natanael a răspuns că din Nazaret nu se putea aştepta nimic bun. Prietenul, însă, nu l-a lăsat în pace, lansându-i sfidarea de a merge să-l vadă cu proprii săi ochi. Natanael s-a hotărât să facă acest lucru mai mult pentru a-i face plăcere lui Filip decât în speranţa că va descoperi ceva important, dar, o dată aflat în faţa Maestrului, s-a simţit apostrofat: “Iată un adevărat izraelit în care nu este prefăcătorie”.

25
Sf. Ludovic, rege *

În secolul al XIII-lea, idealul sfinţeniei era încă cel al principiului monastic ora et labora. Ludovic şi l-a făcut propriu. În fiecare zi, clericii de la curte celebrau două Liturghii şi recitau în cor orele canonice, în prezenţa regelui şi a familiei sale. În timpul anului, Ludovic se supunea cu rigurozitate posturilor prescrise de liturgie şi operelor de caritate în favoarea săracilor. În fiecare zi, dădea de mâncare la trei sute de săraci şi adeseori invita treisprezece dintre aceştia la masă şi îi servea personal. Celor care îi atrăgeau atenţia că cheltuia prea mult pentru săraci, le răspundea: “Prefer să cheltuiesc pentru pomenile făcute din dragoste faţă de Dumnezeu, decât în plăcerile pe care le aduce gloria deşartă a acestei lumi”.

25
Sf. Iosif de Calasanz, pr. *

Iosif de Calasanz s-a născut la Peralta de la Sal, Dieceza de Urgel, în Aragona septentrională (Spania), în 1556, şi fiind din familie bogată, a putut studia până a ajuns doctor în drept civil şi bisericesc. Primise o bună educaţie creştină şi a urmat cu uşurinţă vocaţia sa sacerdotală. Imediat ce a ajuns preot, a început o carieră strălucită, devenind canonic vizitator (veghea asupra parohiilor şi mănăstirilor) şi apoi vicar general al diecezei.

27
Sf. Cezar de Arles, ep.

Numele personal Cezar provine dintr-un supranume purtat de ginta Iulia, din care se vor trage Caius Iulius Cezar şi Octavianus August; cuvântul de bază exprima, probabil, originea şi misiunea divină a ginţii. Ulterior, a devenit nume personal, acordat unor împăraţi, şi apoi num comun, însemnând: împărat, stăpânitor; astfel, a rezultat în limba germană cuvântul Kaiser – împărat, iar: ţezar = ţar = împărat; mult mai târziu a început a fi folosit ca nume de botez, pe baza considerentului că, prin mântuire şi botez, creştinul participă la misiunea lui Cristos: „Isus Cristos este Întâiul Născut dintre cei morţi, stăpânitor peste regii pământului; lui, care ne iubeşte, care prin sângele său ne-a spălat de păcatele noastre şi a făcut din noi o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeu Tatăl său, lui să-i fie mărire” (Apoc. I,5–6). În limba română, se întâlnesc şi formele Chezar, Chezarie, precum şi numele de femeie Cezara, Cezarina.

27
Sf. Monica **

Monica se afla cu Augustin la Cassiciaco, aproape de Milano, şi din voinţa fiului, participa la conversaţiile pe care grupul de prieteni le ţinea pe teme religioase şi filozofice. Într-o zi, mama şi-a spus gândul ei cu privire la o anumită problemă şi Augustin i-a cerut lui Alipiu să-l noteze în cartea pe care o scria. Mama s-a mirat: “Ce faci? Nu am auzit niciodată spunându-se că în scrierile voastre pe care le citiţi sunt admise la asemenea dezbateri şi femeile!” De aici, răspunsul fiului, pe care l-am prezentat la început.
Şi avea dreptate, deoarece Monica a fost tipul de femeie care a ştiut să o imite pe Maria, “scaunul înţelepciunii, stăpâna casei”, şi a reuşit să transmită înţelepciunea în inima fiilor, dând lumii acel geniu care a fost Augustin.

28
Sf. Augustin, ep. înv.

Augustin s-a născut la Tagaste, în Numidia, la 13 noiembrie 354, dintr-o familie de clasă medie. Tatăl său, pe nume Patriciu, era membru în Consiliul Local şi avea un caracter afectuos, cu excepţia unor ieşiri mânioase ce creau în casă un apăsător climat de tăcere. Prima în privinţa tăcerii era Monica. Femeie inteligentă şi iscusită, ştia cum să controleze ieşirile soţului şi, la momentul potrivit, obţinea mereu cea ce era mai bine pentru familia ei. Patriciu, din partea sa, era mândru de acest lucru, şi de aceea o iubea cu multă afecţiune. Ea era creştină ferventă, el, un simplu catecumen; s-a botezat doar spre sfârşitul vieţii, urmând un obicei comun în acel timp.

29
Martiriul Sf. Ioan Botezătorul **

Din Evanghelie şi din tradiţie putem reconstitui viaţa Înainte-mergătorului, al cărui cuvânt aprins părea într-adevăr pătruns de spiritul proorocului Ilie. În anul al 15-lea al împăratului Tiberiu (27-28 după Cristos), Botezătorul, care ducea o viaţă aspră, urmând legile naziratului, şi-a început misiunea invitând poporul să înceapă pregătirea căilor Domnului, deoarece pentru a-l primi era necesară o sinceră conversiune, adică o schimbare radicală a dispoziţiilor sufleteşti. Adresându-se tuturor claselor sociale, a trezit un entuziasm puternic în popor, dar şi nemulţumiri între farisei, aşa-numita aristocraţie a spiritului, a cărei ipocrizie o condamna în mod deschis.

29
Sf. Sabina, m.

În această zi un grup de trei martiri: Sfânta Sabina, Sfânta Cristela şi Sfântul Vincenţiu, care au fost torturaţi şi executaţi în oraşul spaniol Ávila, pe vremea lui Diocleţian.

30
Sf. Felix, pr. m.

După autorul unei Passio - „Istorie a suferinţelor” - scrisă în secolul al VII-lea, când cultul lor era în plină înflorire, Felix a fost un preot al Bisericii din Roma, condamnat la moarte în timpul persecuţiei lui Diocleţian. Pe când se îndrepta spre locul execuţiei, pe drumul care duce la Ostia, din mulţimea de fraţi în credinţă, dar şi de curioşi, s-a desprins un necunoscut ce s-a îndreptat spre convoiul ce înainta încet; a ajuns la un pas de ostaşii însărcinaţi cu îndeplinirea sentinţei, a strigat cu glas puternic că şi el este creştin şi că vrea să aibă aceeaşi soartă ca şi preotul Felix. A fost ascultat pe loc. După ce i-au tăiat capul lui Felix, cu aceeaşi sabie au retezat şi capul cutezătorului care a îndrăznit să sfideze legile împăratului. Dar cine era el? Nimeni dintre cei prezenţi nu-l cunoştea şi, pentru aceasta, comandantul ostaşilor a însemnat unus adauctus, „unul care s-a adăugat”, de unde şi numele de Adauctus, eo quod sancto Felici auctus sit ad coronam martyrii – „deoarece s-a alăturat de sfântul Felix la coroana martiriului”.

31
Sf. Raimund Nonnatus, călug.

Raimund, rămânând mai multe luni ca ostatic, supus unor grele şi repetate torturi, a împlinit acest act nu numai pentru eliberarea unui creştin a cărui credinţă era în primejdie, ci, mai ales, pentru a încerca să vindece din rădăcină plaga sclavagismului, predicând Evanghelia chiar musulmanilor; el a repetat tentativa mişcătoare şi deloc inutilă, împlinită cu câţiva ani mai înainte de Sfântul Francisc de Assisi, urmându-l până la eroism pe învăţătorul care, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, s-a coborât din cer, a pătimit şi s-a lăsat răstignit.

19
Sf. Sixt al III-lea, pp.
Cinci sunt papii ce au purtat acest nume; dintre aceştia, primii trei sunt onoraţi cu numele de „Sfânt”, iar Sixt al IV-lea este acela care a ordonat construirea celebrei „Capele Sixtine” din Vatican.