en-USro-RO

Inregistrare | Login
15 decembrie 2017
Sfinti  »  Iulie Search

Cautare Sfinti

Indice Alfabetic Sfinti

A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T Ț U V X Z

Calendarul zilei

Vineri, 15 decembrie 2017

Sfintii zilei
Sf. Virginia, văduvă
Liturghierul Roman
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent
Liturghie proprie, prefaţă pentru Advent I
violet, II
Lectionar
Is 48,17-19: O, dacă ai fi fost atent la poruncile mele!
Ps 1: Cel ce te urmează pe tine, Doamne, va avea lumina vieţii.
Mt 11,16-19: Nici pe Ioan, nici pe Fiul Omului nu-i ascultă.
Meditatia zilei
Vineri din săptămâna a 2-a din Advent

01
Sf. Gal, ep.

Tânărul Gal, pentru pietatea, înţelepciunea şi energia de care a dat dovadă, este ales şi pregătit să devină episcop de Clermont (Franţa).

02
Sf. Blandina, m.

*

02
Sf. Otto, ep.

Unul dintre prenumele foarte răspândite în ţările de limbă germană este acela purtat şi sfinţit de episcopul Otto, care, în ziua de 1 februarie 1103, ajuns la poarta oraşului Bamberg, astăzi în Germania – Bavaria, îşi scoate încălţămintea, îmbracă haina de pocăinţă şi, cu picioarele sângerânde, păşeşte pe drumul îngheţat spre catedrală, pentru a-şi lua locul pe scaunul episcopal.

03
Sf. Toma, ap.

I se spunea Didim, ceea ce însemna “geamănul”. Noul Testament ne oferă puţine ştiri în privinţa acestui apostol, dar ele sunt foarte interesante. El a fost apostolul care a crezut mai greu, cel care a voit să verifice personal, dar necredinţa sa B cum notează sfântul Augustin B ne-a ajutat mai mult decât credinţa celorlalţi apostoli.

04
Sf. Elisabeta a Portugaliei *

S-a născut în jurul anului 1271, în familia lui Pietro al III-lea de Aragona şi Costanza, fiica lui Manfred, rege al Siciliei. Era strănepoata sfintei Elisabeta a Ungariei, şi aceasta explică şi numele ei de la Botez.

05
Sf. Anton M. Zaccaria, pr. *

Anton Maria Zaharia face parte din acel şir de sfinţi care au precedat şi urmat Conciliul Tridentin, dând un mare impuls reformei în Biserica Catolică, prin sfinţenia vieţii lor şi, adeseori, prin fondarea unor congregaţii monahale.

05
Sf. Filomena

*

06
Sf. Maria Goretti, fc. m. *

Sfânta Maria Tereza Goretti sau Sfânta Marietta, după numele pe care i-l dădeau cei din familie, nu este numai copila care a preferat să moară, mai degrabă decât să cedeze propunerilor murdare ale unui tânăr depravat.

06
Sf. Felix, ep.

Felix este unul dintre marii episcopi din părţile Franţei, în perioada de după încreştinarea francilor. Atunci, episcopii îndeplineau nu numai activităţile religioase, dar erau, în acelaşi timp, şi conducători civili şi militari, iar în caz de război, deveneau comandanţi de oşti.

08
Sf. Aquila

*

08
Sf. Priscilla

*

09
Ss. Augustin Zhao Rong, pr. şi îns., m. *

Le 15 ianuarie 1648, tătarii “manciu”, invadând regiunea Fujian şi arătându-se ostili faţă de religia creştină, l-au ucis pe fericitul Francesco Fernández de Capillas, preot din Ordinul Fraţilor Predicatori. După ce l-au închis şi torturat, l-au decapitat în timp ce recita împreună cu alţii misterele de durere ale Rozariului.

Fericitul Francesco Fernández de Capillas a fost recunoscut de Sfântul Scaun ca protomartir al Chinei.

09
Sf. Veronica Giuliani, fc.

Sfânta pe care o amintim în ziua de 9 iulie s-a născut în anul 1660, la Mercatelle, lângă Urbino (Italia), fiind a şaptea fiică a soţilor Francisc şi Benedicta Giuliani. La vârsta de şaptesprezece ani, a intrat în Mănăstirea Călugăriţelor Clarise din Città di Castello, luându-şi numele de Veronica, în amintirea acelei femei pioase care, cu dragoste şi curaj, a şters cu marama ei faţa plină de sânge a lui Isus, pe când se îndrepta spre Muntele Golgota.

10
Sf. Victoria, fc. m.

*

10
Ss. Cei Şapte Fii ai Sf. Felicitas, m.

Este un fapt sigur că împreună cu Sfânta Felicitas au fost efectiv şapte martiri, ale căror nume sunt amintite de Martirologiul Roman, cu specificarea modului în care au suferit moartea de martiri. „La Roma se sărbătoreşte moartea glorioasă a şapte sfinţi fraţi martiri, fii ai Sfintei martire Felicitas; ei sunt: Ianuariu, Felix, Filip, Silvan, Alexandru, Vitale şi Martian; cu toţii au fost martirizaţi în timpul împăratului Antoniu, pe când prefect al Romei era Publius.

11
SF. Benedict, abate, patron al Europei

Benedict s-a născut prin anul 470, la Norcia, la circa 80 km de Roma, într-o familie cu stare economică bună, care îşi putea permite să-l trimită în capitală, însoţit de credincioasa sa doică, pentru a se perfecţiona în studii fără să piardă bunele moravuri.

12
Sf. Ioan Gualberto, abate

Cu toată împotrivirea familiei, şi mai ales a tatălui, împotrivire cu totul firească şi de înţeles, Ioan cere să fie primit în mănăstirea benedictinilor din apropierea Bisericii San Miniato al Monte. Aici începe ucenicia vieţii monahale cu sinceritate şi dăruire totală; se gândea fericit că a găsit locul unde nu va mai fi atins de ademenirile ucigătoare ale răutăţii şi degradării morale.

13
Sf. Henric, împ. *

Se povesteşte că Henric, pe când era încă rege al Bavariei, s-a dus la abaţia Saint-Vanne, la Verdun, pentru a-şi depune coroana şi pentru a se face călugăr. Abatele, după ce l-a ascultat cu atenţie, i-a spus că în viaţa monastică va trebui să asculte întotdeauna şi l-a întrebat dacă era dispus să se supună acestei discipline. După ce a obţinut un răspuns afirmativ, el i-a spus: “Continuă să fii rege, fiul meu, dar din ascultare”. Chiar dacă episodul nu pare a fi istoric, relatarea sa este semnificativă.

13
Ss. Eugen, ep. şi îns., m.

Zelul şi eforturile lui au dus la reînvierea vieţii creştineşti în toate bisericile catolice, fapt ce i-a nemulţumit pe prelaţii arieni. Aceştia au reuşit să obţină de la regele Huneric un decret pentru expulzarea tuturor episcopilor catolici, între ei fiind şi Eugen: 46 au fost trimişi la tăiat păduri în Corsica şi 303 la muncile câmpului, în Tunisia. După trei ani, în 487, sunt rechemaţi de către urmaşul lui Huneric, Guatamund. Dar nu au decât o scurtă perioadă de linişte; venind un alt rege, favoritul arianismului, Eugen este deportat în Languedoc (Sudul Franţei de astăzi), unde îşi sfârşeşte zilele la Albi, în anul 505.

14
Sf. Camil de Lellis, pr. *

Camil avea un sens foarte concret al vieţii. Într-un timp în care mulţi vorbeau despre reforme, dar nu toţi îşi suflecau mânecile pentru a se apuca de treabă, el le dădea fiilor săi această normă: “Fiecare să aibă grijă să n-o facă pe reformatorul în spitale, ci să se străduiască să înveţe mai curând prin operele sale decât prin cuvinte, şi să fie plin de bunăvoinţă faţă de toţi cei care slujesc în spitale”.

15
Sf. Bonaventura, ep. înv. **

S-a născut la Civita di Bagnoregio, lângă Viterbo, în 1221, în familia lui Giovanni di Fidanza, medic, şi Maria di Ritello. De copil s-a îmbolnăvit şi a fost în pericol de moarte. Mama sa i-a atribuit sfântului Francisc minunea vindecării sale. A studiat la umbra conventului franciscan al cetăţii şi apoi a studiat la Paris, devenind foarte curând maestru al artelor.

15
Sf. Vladimir

*

16
Sf. Fc. Maria de pe Muntele Carmel *
17
Sf. Alexie

Alexie era fiul unic al senatorului roman Eufemian, care, împreună cu soţia sa, Aglaia, ducea o viaţă aleasă de credinţă şi dragoste creştinească, ce s-a transmis şi în sufletul copilului lor. Acesta, ajuns la vârsta căsătoriei, urmând obligaţiile stării sociale din care făcea parte, precum şi sfaturile părinţilor, acceptă să se cunune cu o tânără însufleţită ca şi el de dorinţa desăvârşirii propusă de Sfânta Evanghelie.

18
Sf. Frederic, ep. m.

Istoria ne arată însă că mulţi dintre cei cu astfel de nume au fost războinici aprigi, uneori sângeroşi. Sfântul episcop Frederic, primind să apare cu preţul vieţii sale demnitatea şi puritatea vieţii de familie, a contribuit la apărarea unuia dintre principalele izvoare ale păcii.

20
Sf. Apolinar, ep. m. *

Este patronul oraşului Ravenna şi al provinciei Emilia Romagna. A fost primul episcop şi unicul martir al cărui nume se cunoaşte din acest oraş. După cum spun actele martiriului său, Apollinar s-a născut la Antiohia, unde ar fi fost discipol al sfântului Petru, care l-ar fi numit episcop de Ravenna. Este unul dintre martirii cei mai renumiţi din Biserica primară şi veneraţia cu care este cinstit este cea mai mare mărturie a sfinţeniei şi spiritului său apostolic.

20
Sf. Ilie, profet

Unul dintre cei mai mari profeţi ai faptelor este Ilie, misiunea lui fiind aceea de a readuce poporul şi a-l menţine în credinţa într-un singur Dumnezeu, într-o perioadă în care cultul idolatric şi licenţios al Canaanului îi atrăsese pe mulţi dintre izraeliţi. Ilie s-a născut spre sfârşitul sec. al X-lea înainte de Cristos şi cea mai mare parte a activităţii sale s-a desfăşurat sub domnia timidului Achab (873-854), ajuns un instrument docil în mâinile soţiei sale, Izabela, de origine feniciană, şi care, de la început, a favorizat cultul lui Baal, pe care apoi l-a impus întregului popor.

20
Sf. Aurel, ep.

*

21
Sf. Laurenţiu din Brindisi, pr. înv. *

Pentru a putea citi în limba originală Vechiul şi Noul Testament, a învăţat la perfecţie limba ebraică şi cea greacă. A devenit astfel expert în limba şi în tradiţiile ebraice, încât a trezit mirarea rabinilor care l-au invitat să dialogheze cu ei în sinagogi. Competenţa sa în cele ce ţineau de ebraism i-a făcut pe unii să creadă că el ar fi fost vreun evreu convertit la creştinism.

21
Sf. Daniel, profet

*

22
Sf. Maria Magdalena **

Magdalena, fiind aleasă de Isus, urmându-l pe el de la începutul vieţii publice şi contemplându-l înviat, devenea, conform tradiţiei Bisericii, apostol.
De câte ori, de-a lungul istoriei, femei alese de Isus au repetat cu iubirea lor istoria Magdalenei! Sfinte, profetese, carismatice au dus întregului popor creştin, se înţelege că sunt cuprinşi aici şi succesorii apostolilor, vestea Celui Înviat, făcând să înflorească de fiecare dată în Biserică o nouă primăvară.

23
Sf. Brigitta, călug., patroană a Europei

Pe când era doar o copilă, Brigita, după ce a ascultat o predică despre pătimirea lui Isus, a avut cu el un dialog profund, care i-a rămas imprimat pentru totdeauna în memorie. La întrebarea: “O, iubitul meu Domn, cine te-a adus în această stare?”, a simţit că i se răspunde: “Toţi cei care mă uită şi dispreţuiesc iubirea mea!” Copila s-a hotărât atunci să-l iubească pe Isus cu toată inima pentru totdeauna.

24
Sf. Sharbel Makhluf, pr.

În timp ce celebra sfânta Liturghie în ritul siro-maronit, la 16 decembrie 1898, în momentul ridicării ostiei consacrate şi a potirului cu vin şi recitând frumoasa rugăciune euharistică, a fost lovit de apoplexie; transportat în camera lui, a stat opt zile în suferinţă şi agonie, până când, la 24 decembrie, a lăsat această lume.

24
Sf. Cristina, fc. m.

Cristina, o tânără de unsprezece ani, pentru extraordinara ei frumuseţe, a fost închisă într-un turn, împreună cu douăsprezece slujnice, de către tatăl ei, Urban, ofiţer superior în armata împăratului. În realitate, tatăl voia să o constrângă pe fiica sa, devenită creştină, să renunţe la religia primejdioasă pe care a îmbrăţişat-o, şi astfel, să o scape de primejdia morţii.

25
Sf. Iacob, ap.

Iacob este numit “cel mare” pentru a-l deosebi de celălalt apostol, omonimul său. Era fiul lui Zebedeu şi al Salomeii şi fratele mai mare al lui Ioan. Făcea parte din rândul celor trei apostoli privilegiaţi  - Petru, Iacob şi Ioan - aleşi de Isus pentru a lua parte la episoadele vindecării instantanee a soacrei lui Petru, a învierii fiicei lui Iair, a schimbării la faţă a Mântuitorului pe munte şi la agonia din Grădina Măslinilor.

25
Sf. Valentina, fc. m.
26
Ss. Ioachim şi Ana **

Într-o rugăciune liturgică a Misalului ambrozian, în fiecare an, este înălţată spre Dumnezeu această laudă: “Noi te preamărim în plăcuta comemorare a sfinţilor Ioachim şi Ana, adorând planul plin de iubire cu care milostivirea ta a împlinit răscumpărarea neamului omenesc. Tu ţi-ai ales, cu o predilecţie unică, un popor ca el să-ţi aparţină şi ai stabilit cu el, încă din timpurile cele mai vechi, o strânsă alianţă, figura celei noi şi desăvârşite, oferită tuturor popoarelor de pe pământ. Şi când a venit împlinirea timpurilor, le-ai dat soţilor pe care astăzi îi cinstim, o fiică preacurată şi sfântă, pe Fecioara Maria, care, prin harul tău, l-a dat omenirii pierdute pe Mântuitorul”

26
Ss. Ioachim şi Ana **

Într-o rugăciune liturgică a Misalului ambrozian, în fiecare an, este înălţată spre Dumnezeu această laudă: “Noi te preamărim în plăcuta comemorare a sfinţilor Ioachim şi Ana, adorând planul plin de iubire cu care milostivirea ta a împlinit răscumpărarea neamului omenesc. Tu ţi-ai ales, cu o predilecţie unică, un popor ca el să-ţi aparţină şi ai stabilit cu el, încă din timpurile cele mai vechi, o strânsă alianţă, figura celei noi şi desăvârşite, oferită tuturor popoarelor de pe pământ. Şi când a venit împlinirea timpurilor, le-ai dat soţilor pe care astăzi îi cinstim, o fiică preacurată şi sfântă, pe Fecioara Maria, care, prin harul tău, l-a dat omenirii pierdute pe Mântuitorul”

27
Sf. Pantelimon, medic m.

Însemnările istorice au reţinut că Sfântul Pantelimon a practicat medicina şi a fost martirizat în oraşul Nicomedia, astăzi, oraşul Izmit de pe malul Mării Marmara.

28
Sf. Victor I, pp. m.

Papa Victor I (189-199) este mai cunoscut prin faptul că, în timpul pontificatului său, a intervenit o neînţelegere între diferitele Biserici locale privitoare la data sărbătoririi Paştelui.

29
Sf. Marta **

Nu putem să vorbim despre Marta fără să amintim, în acelaşi timp, de sora sa, Maria, şi de fratele lor, Lazăr. Ei locuiau în Betania, un sat la est de Ierusalim, în spatele Muntelui Măslinilor, la câţiva kilometri de oraşul sfânt. Din punct de vedere economic, trebuie să fi fost o familie înstărită, din moment ce-şi puteau permite să-i invite pe Isus şi pe apostolii săi pentru a-i găzdui şi pentru a-i pune la masă, când aceştia erau în trecere prin Galileea spre Ierusalim şi apoi în ultimele zile dinaintea pătimirii.

30
Sf. Petru Crisologul, ep. înv. *

Bucuros încă de mic să slujească Biserica, a făcut aceasta fără intrigi sau interese, ci numai din iubire, învăţând de la păstorul său că cea mai mare fericire nu este dată de bogăţiile trecătoare şi de onorurile efemere ale lumii, ci de conştiinţa de a fi iubiţi într-un mod infinit de Dumnezeu care ne-a făcut după chipul său spre bucuria întregii creaţii.

31
Sf. Ignaţiu de Loyola, pr.

Ignaţiu a avut o bună intuiţie în alegerea primilor săi tovarăşi la Paris şi fiii săi vor continua această linie. Cine voia să intre în Societate trebuia, înainte de toate, să fie gata să trăiască în toate conform evangheliei, apoi trebuia să dispună de o bună zestre intelectuală şi un aspect plăcut pentru a-şi putea desfăşura apostolatul în orice ambient, de la cel umil al celor mai săraci la cel din universităţi sau de la curte. Pentru aceasta, iezuiţii îşi alegeau vocaţiile de multe ori şi din rândul persoanelor sus-puse.

27
Sf. Natalia
*
11
Sfânta Olga, fc.
*
29
Sf. Lazăr
*