În anul 1954, Dominic Savio a fost declarat „sfânt”: astfel Biserica l-a propus ca un model pentru toţi tinerii din lume.

Creştinii din primele veacuri atribuiau numele de Dezideriu copiilor ce răspundeau unor dorinţe ale părinţilor, deoarece, în limba latină, desiderium înseamnă dorinţă. Prenumele evocă şi o imagine a lui Cristos, care a fost numit în Vechiul Testament „Dorul munţilor veşnici”, dorul tuturor sufletelor mari; de asemenea, poate aduce aminte de rugăciunea psalmistului: „Precum doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa te doreşte sufletul meu pe Tine, Doamne”. Prenumele Dezideriu poate avea şi forma de: Desir, Desire, Didier, Desimir, Desislau; pentru femei, există forma Deziderata.

*

S-a născut în anul 1175, la Caleruega, Dieceza de Osma, provincia de Burgos, în familia lui Felix Guzmán şi a fericitei Ioana de Aza. Până la 14 ani, a studiat, călăuzit fiind de un preot învăţat care era şi unchi al său, apoi a urmat cursurile de trei şi patru materii în celebrele şcoli din Palencia şi apoi patru ani de teologie. Era încă student, în timpul foametei din regiune, când a fondat o casă de primire pentru cei săraci şi, cu acea ocazie, şi-a vândut până şi cărţile

Se poate spune că sfinţii Cosma şi Damian sunt la originea acestei tradiţii a bunilor samariteni ai omenirii bolnave. Chiar dacă istoria este învăluită în legendă, existenţa lor şi modul în care şi-au exercitat profesiunea rămân un minunat exemplu pentru toate veacurile. Nu fără motiv, au fost aleşi ca patroni ai medicilor şi farmaciştilor.

Conform tradiţiei, Dionisiu era unul dintre cei şapte episcopi pe care Biserica din Roma i-a trimis în Galia în secolul al III-lea. Ajuns episcop de Lutetia, actualul Paris, care în acel timp era ceva mai mare decât un sat, a încreştinat regiunea şi a organizat Biserica.

Sărbătoarea Sfântului mucenic Dumitru este una dintre cele mai îndrăgite de către credincioşii din întreg Răsăritul creştin, iar numele Dumitru este purtat, în diferite variante, de către foarte mulţi bărbaţi.

*