Primele mărturii ale cultului public apar la Napoli, Italia, în Confraternitatea Inimii Neprihănite a Mariei, fondată de sfântul Ioan Eudes. Sărbătoarea a fost instituită în 1805.

Un tânăr canonic al Bisericii „Trupul Domnului” cunoştea toate ascunzişurile din Torino al anului 1820. Deseori era văzut cu o servietă mare de piele, plină cu ce aduna, intrând pe o străduţă sau alta şi întorcându-se cu servieta goală, urmat de cete de copii care nu mai conteneau cu „Mulţumim, unchiule!”.

*

Spiritualitatea lui La Salle este aceea tipică şcolilor franceze ale timpului său, adică aceea a umanismului devot, care datora atâta sfântului Francisc de Sales. Ea ajuta la introducerea unei autentice vieţi evanghelice în cotidian şi lua în serios considerarea darurilor şi calităţilor umane ca daruri ale lui Dumnezeu, de utilizat pentru binele umanităţii. El a reţinut aceasta ca fiind ceva foarte adaptat pentru fiii săi.

Isidor nu a fost numai un transmiţător al credinţei părinţilor, dar şi un zelos apărător al autenticităţii sale. A întărit Biserica prin exemplu şi prin cuvânt, cel scris şi cel vorbit, fără să se încreadă în el însuşi, dar lăsându-se călăuzit întotdeauna de acţiunea Duhului Sfânt, convins că, “dacă doctrina nu e susţinută de har, nu ajunge la inimă, chiar dacă intră în ureche. Face zgomot afară, dar nu foloseşte la nimic. Numai atunci cuvântul lui Dumnezeu coboară din ureche în adâncul inimii, când intervine harul, operând în intimitate şi conducând la convertire”. Numai în acest caz, înţelegerea nu poate fi separată de convertire, deoarece, “după ce am cunoscut, trebuie să simţim datoria de a pune în practică lucrurile bune pe care le-am învăţat”. La 25 aprilie 1722, Grigore al XIII-lea l-a proclamat învăţător al Bisericii Universale.

Iuliana este o tânără din oraşul Nicomedia (astăzi, Izmit, pe malul Mării Marmara), pe care însuşi tatăl ei, nereuşind să o determine de a renunţa la credinţa în Cristos şi hotărârea de a rămâne fecioară o dezmoşteneşte şi o acuză că e creştină. 

S-a născut în Sudan, în anul 1869, şi, răpită la vârsta de 7 ani, a fost vândută de mai multe ori. La 21 de ani primeşte botezul şi îşi dedică viaţa Domnului care i-a arătat atâtea forme de iubire.

Tatăl său era senator al Serenissimei, iar mama sa era descendentă a dogilor. Ieronim, totul i-a mers din plin până în acea celebră zi de 27 august 1511, când, dintr-o dată, s-a aflat în lanţuri, ca şi cum ar fi fost un periculos delincvent. 

S-a născut la data de 16 august 1815, la Becchi, în Castelnuovo d=Asti. Tatăl său, Francesco, se căsătorise pentru a doua oară, cu Margareta Occhiena, şi l-a lăsat orfan la vârsta de doar 2 ani. Cu toate constrângerile economice, mama, rămasă văduvă cu trei copii, din care unul născut dintr-o primă căsătorie, nu a voit să se recăsătorească pentru a se putea dedica în întregime lor.

*

Prima întâlnire cu Maestrul l-a mişcat aşa de profund, încât şi-a amintit până şi ora: era pe la patru după-amiază. Împreună cu Andrei, fratele lui Petru, el se dusese la râul Iordan să-l asculte pe Ioan Botezătorul, şi când acesta l-a prezentat pe Isus care trecea, spunând: “Iată mielul lui Dumnezeu“, l-au urmat pe Nazarinean.

Iacob - care poartă şi numele de Israel -,este sărbătorit în ziua de 20 decembrie, cu cinci zile înainte de sărbătorirea Naşterii Domnului nostru Isus Cristos.