*

Sărbătoarea Schimbării la Faţă pentru viaţa creştină este o amintire a datoriei de a lucra fără încetare la îndepărtarea vălului ignoranţei şi al răutăţii de pe faţa inimii, pentru ca măreţia lui Dumnezeu să schimbe şi sufletul creştinului: „Ori de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este dat la o parte... Cât despre noi toţi, care, cu faţa descoperită, oglindim măreţia Domnului, suntem preschimbaţi în aceeaşi înfăţişare, tot mai măreaţă, de către Duhul Domnului” (2 Cor. 3,17–18).

În această zi un grup de trei martiri: Sfânta Sabina, Sfânta Cristela şi Sfântul Vincenţiu, care au fost torturaţi şi executaţi în oraşul spaniol Ávila, pe vremea lui Diocleţian.

Sfântul Sava este un reprezentant de seamă şi un mare organizator al vieţii monahale în Răsăritul creştin.Dorinţa de a realiza o cât mai desăvârşită trăire spirituală i-a îndemnat pe mulţi creştini să se retragă în ţinuturi nelocuite şi, sub conducerea unui îndrumător spiritual, să ducă o viaţă închinată rugăciunii, reculegerii şi renunţării chiar la unele satisfacţii legitime, prin voturile de sărăcie, castitate şi ascultare.

Cunoaştem puţin sau aproape nimic despre viaţa sa pământească. Evident, s-a născut la Norcia şi se pare că deja de copilă a voit să se consacre în totalitate lui Dumnezeu, ducând o viaţă de reculegere în casa sa. 

Deşi, prin mijlocirea Sfântului Serafim, Dumnezeu a împărţit multe haruri deosebite, el personal a avut parte de grele suferinţe sufleteşti, tulburări şi îndoieli ce l-au torturat până în clipa morţii.

În timp ce celebra sfânta Liturghie în ritul siro-maronit, la 16 decembrie 1898, în momentul ridicării ostiei consacrate şi a potirului cu vin şi recitând frumoasa rugăciune euharistică, a fost lovit de apoplexie; transportat în camera lui, a stat opt zile în suferinţă şi agonie, până când, la 24 decembrie, a lăsat această lume.

Sfântul evanghelist Luca, istorisind naşterea şi copilăria lui Isus, aminteşte de un bătrân cu numele Simeon, care i-a întâmpinat pe Iosif şi pe Maria când au venit la templul din Ierusalim pentru ceremonia „purificării”, la patruzeci de zile după naştere.

Simon este supranumit Canaaneul sau Zelotul, doi termeni care au aceeaşi semnificaţie, adică om plin de zel. Unii se gândesc că un atare titlu i-a fost atribuit datorită ataşamentului său faţă de legea şi de tradiţiile iudaice.

Curajosul episcop de Cartagina trimisese la Roma doi reprezentanţi ai săi la Sixt al II-lea, noul papă ales la 30 august 257, după moartea lui Ştefan. Acum, ei s-au întors cu două ştiri: Sixt, “preot bun şi pacific”, fusese martirizat împreună cu diaconii săi şi Ciprian nu trebuia să se aştepte nici el la altceva, deoarece împăratul l-a luat la ochi şi i-a şi trimis în provincie o scrisoare care îl privea personal.

*

*